Intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală a adus cu sine o serie de controverse. Multe prevederi ale sale au făcut obiectul sesizărilor la Curtea Constituțională care a fost chemată să se pronunțe asupra legalității unor articole.

Caz practic

O astfel de situație a apărut și la Tribunalul Suceava cu privire la un inculpat al cărui mandat de arestare preventivă expira la 3 februarie 2015 ora 14:30. Potrivit NCPP procurorul trebuie să exercite dreptul procesual privind prelungirea arestării preventive cu cel puțin 5 zile înainte de expirarea duratei arestării preventive. Or, în cazul nostru, procurorul a sesizat instanța cu propunerea de prelungire a arestării preventive la 2 februarie 2015 ora 14:15, iar judecătorul a stabilit că termenul pentru soluționarea cererii este tot 2 februarie 2015 ora 15:00. De menționat că dosarul depus la instanță avea 9 volume, iar propunerea de arestare preventivă avea 45 de pagini.

Știrile juridice precizează că NCPP impune ca avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să beneficieze de minimum 3 zile pentru pregătirea și realizarea unei apărări efective. Or, aceste dispoziții pot fi respectate în practică doar în măsura în care procurorul respectă termenul de 5 zile și sesisează instanța cu 5 zile înainte de expirarea mandatului de arestare preventivă.

Încălcarea acestor dispoziții a constituit motiv de nemulțumire și de sesizare a CCR care a fost învestită să se pronunțe dacă există vreo sancțiune pentru procurorul care nesocotește termenul de 5 zile.

Care au fost argumentele autorului excepției de neconstituționalitate?

În ședința din camera de consiliu din 3 februarie 2015, apărătorul autorului excepției  a susținut că procurorul avea obligația de a depune propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive cel mai târziu la 29 ianuarie 2015. Acesta a considerat că încălcarea acestui termen de 5 zile atinge grav drepturile și libertățile omului, afectează sistemul judiciar, în sensul că posibilitatea de a se putea pregăti apărarea devine imposibil de aplicat în practică.

După ce primește dosarul, judecătorul de drepturi și libertăți fixează termen pentru soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive înainte de expirarea măsurii. Avocatul inculpatului este încunoștiințat și i se acordă la cerere posibilitatea de a studia dosarul. Instituirea termenului de 5 zile a avut drept scop acordarea unui interval de timp suficient pentru ca propunerea de prelungire a arestării preventive și eventuala contestație formulată de procuror în cazul respingerii acesteia, să fie soluționate înainte de expirarea duratei arestului preventiv.

Autorul excepției consideră că acest termen este unul imperativ care dacă este încălcat duce la sancționarea procurorului cu imposibilitatea de a mai formula cererea de prelungire a arestării preventive, actul fiind considerat nul. Noutățile legislative arată că procurorul ar trebui să fie diligent să depună propunerea de prelungire a arestării preventive cu respectarea celor 5 zile.

Dacă i s-ar permite în continuare procurorului să propună prelungirea arestării preventive până în ultima zi din cele cinci, atunci  s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil, pentru că posibilitatea avocatului de a studia dosarul cauzei pentru a-și putea pregăti în mod efectiv apărarea, ar fi doar o iluzie.

Ce a decis CCR?

Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra excepției cu care a fost învestită prin Decizia 336/2015 publicată în Monitorul oficial 342 din 19 mai 2015. Atunci când legiuitorul a stabilit anumite termene pentru desfășurarea procesului penal s-a gândit că este imperios ca procesul penal să se desfășoare într-un termen rezonabil pentru a nu lăsa organelor judiciare și părților libertatea de a acționa când vor și pe orice durată de timp. În plus, aceste termene instituite de legiuitor trebuie să asigure părților timpul necesar pentru a-și exercita drepturile procesuale și pentru a-și îndeplini obligațiile.

Cu privire la măsura prelungirii arestării preventive, termenele trebuiesc respectate, pentru că încălcarea lor ar îngrădi drepturile și libertățile celui în cauză, privându-l de libertatea și de dreptul la o apărare efectivă.

Curtea Constituțională a verificat modul în care practica judiciară a calificat acest termen de minim 5 zile de sesizare a instanței pentru prelungirea arestării preventive. S-a constatat că majoritatea instanțelor au considerat că nu poate fi sancționat cu nulitatea absolută actul procurorului de a cere prelungirea arestării preventive dacă este depus fără respectarea celor 5 zile. Instanțele care susțin acest punct de vedere au considerat că sesizarea lor de către procuror pentru prelungirea arestării preventive nu este un drept al procurorului, ci o obligație a acestuia, o condiție de bază pentru a se putea dispune prelungirea.

Noutățile legislative precizează că atunci când legiuitorul vrea să se asigure că sunt îndeplinite actele procesuale și procedurale trebuie să instituie o sancțiune pentru încălcarea acestora. Astfel, sancțiunea poate fi, fie pierderea unor drepturi procesuale, fie lipsirea de valabilitate a actelor procesuale și procedurale sau a măsurilor procesuale dispuse sau efectuate cu încălcarea condițiilor impuse de lege.

Analizând prevederile NCPP, Curtea constată că legiuitorul nu a impus nicio sancțiune pentru cazul în care procurorul sesizează instanța chiar și în ultima zi din cele cinci. S-ar fi impus prevederea unor sancțiuni pentru nesocotirea acestui termen, în sensul ca procurorul să fie decăzut din dreptul de a mai sesiza instanța cu propunerea de prelungire a arestării preventive, cu nulitatea absolută sau relativă a actului făcut peste termen.

Luând în considerare și poziția adoptată de CEDO, CCR consideră că în cazul în care procurorul depune propunerea de prelungire a arestării preventive la instanță cu mai puțin de 5 zile înainte de expirarea duratei acesteia, intervalul de timp rămas este insuficient pentru studierea de către judecător a cauzei, pentru pregătirea unei apărări efective, pentru derularea ședinței de judecată și pentru soluționare propunerii.

În concluzie, Curtea va admite excepția de neconstituționalitate și va dispune că nerespectarea termenului de depunere a propunerii de prelungire a arestării preventive la judecătorul de drepturi și libertăți să fie sancționată cu decăderea procurorului din exercițiul dreptului de a depune propunerea de prelungire a duratei arestului preventiv și nulitatea absolută a actului făcut peste termen. Astfel, cel arestat va fi eliberat dacă procurorul nu respectă termenul de 5 zile!

Această soluție va plasa termenul de 5 zile în categoria termenelor imperative a căror încălcare aduce cu sine sancțiuni. Rezultatul acestei soluții a plecat de la posibilitatea de a asigura respectarea dreptului fundamental la apărare al inculpatului arestat și de a elimina arbitrariul cu privire la dispunerea prelungirii măsurii arestului preventiv.

Ai uitat, ești sancționat!

Consider că soluția pronunțată de CCR este justă, fiind corect ca fiecare participant la actul de justiție să fie sancționat pentru greșelile sale, produse chiar prin omisiunea de a-și îndeplini în termen anumite obligații pe care le face indiferent că este avocat, procuror, inculpat.