Cea mai veche universitate europeană de la care s-a născut cuvântul universitate, a fost cea din Bologna. Ea a fost înființată în 1088 și a plecat de la societățile de ajutor reciproc înființate de străinii care veneau să studieze în oraș. Aceste societăți au decis să se unească și să formeze o asociație mai mare numită universitas formată din profesori și studenți care le asigura tuturor membrilor drepturi legale în timpul studiilor și după absolvire. Așa a luat naștere prima universitate europeană care în perioada secolelor XII-XIII număra aproximativ 7000 de studenți.

După modelul acesteia s-au înființat universități  și în alte țări. Astăzi urmarea unei facultăți nu mai reprezintă excepția de la regulă. Majoritatea absolvenților de liceu urmează cursurile unei univesități, chiar dacă la absolvire se constată că puzderia de facultăți din România a produs șomeri pe bandă rulantă, dar fericiți posesori de diplome! Diferența dintre cel care urmează cursurile unei facultăți și cel care alege să nu facă acest lucru a fost descrisă foarte plastic de  Theodore Roosevelt care spunea că „un om care nu a mers niciodată la școală poate fura un vagon de tren, dar dacă a absolvit o universitate, el poate fura întreg trenul.”

Pentru că  „universitățile, școlile nu trebuie să creeze talente, trebuie să formeze caractere” (Grigore Leșe), este foarte important ca acestea să fie conduse de oameni capabili să îndrume pașii studenților în direcția bună. Pentru că este util ca studenții, dar și cadrele didactice să cunoască regulile prin care pot alege conducerea universității, legiuitorul a elaborat Ordinul ministrului educației și cercetării științifice nr. 3751/2015 de aprobare a Metodologiei–cadru referitoare la procesul de stabilire și de alegere a structurilor și funcțiilor de conducere la nivelul instituțiilor din sistemul național de învățământ superior. Acesta a fost publicat în Monitorul Oficial 336 din 18 mai 2015.

Care este scopul acestei noutăți legislative?

Intenția legiuitorului este aceea de a stabili regulile care vor guverna procesul de constituire și de alegere a structurilor și funcțiilor de conducere la nivelul universității, al facultăților și departamentelor. Principiul de la care se pleacă este cel al reprezentativității pe facultăți, departamente, programe de studii, sens în care alegerile vor fi organizate pe circumscripții.

Din ce sunt formate structurile de conducere?

 Una dintre structurile de conducere este consiliul departamentului care este format din cadre didactice și de cercetare titulare care au calitatea de membri. Membri consiliului departamentului pot fi aleși de către toate cadrele didactice și de cercetare titulare din departament prin vot universal, direct și secret.

Consiliul facultății este format din maximum 75% reprezentanți ai cadrelor didactice și de cercetare titulare din facultate și din minimum 25% reprezentanți ai studenților din facultate, toți aceștia având dreptul de a alege consiliul prin vot universal, direct și secret.

Senatul universitar este compus din 75% personal didactic și de cercetare titular, reprezentanți ai fiecărei facultăți și din 25% reprezentanți ai studenților. Toți reprezentanții, membri ai senatului universitar vor fi stabiliți prin vot universal, direct și secret al participanților la alegeri. Noutățile legislative precizează că au dreptul de a fi aleși în calitate de membri în senatul universitar reprezentanți ai studenților.

Consiliul școlii doctorale este format din cei care au calitatea de conducător de doctorat în acea unitate și ales prin votul universal, direct și secret al conducătorilor de doctorat din acea școală doctorală.

Care sunt funcțiile de conducere în universități și cum se ocupă acestea?

 Cadrele didactice și de cercetare dintr-un anumit departament își aleg prin vot universal, direct și secret directorul de departament. Acesta va conduce operativ departamentul și va fi ajutat în acest sens de consiliul departamentului.

Atunci când vorbim de decanul unei facultăți regulile se schimbă. Acesta este selectat prin concurs public organizat la nivelul facultății de către noul rector ales al universității. Pot participa la acest concurs cei din cadrul universității sau din orice facultate de profil din țară sau din străinătate care primesc de la plenul consiliului facultății avizul de a se înscrie în cursa pentru postul mult dorit. Rețineți că obligația consiliului facultății este de a aviza minimum 2 candidați.

Rectorul reprezintă universitatea în relațiile cu terții, se ocupă de conducerea executivă și exercită calitatea de ordonator de credite. Noutățile legislative precizează că rectorul poate fi desemnat fie pe baza unui concurs public, fie prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și titulare din cadrul universității și al reprezentanților studenților din senatul universitar și din consiliile facultăților. Rețineți că modalitatea de desemnare a rectorului se stabilește cu minimum 6 luni înainte.

Care sunt regulile care guvernează organizarea și desfășurarea concursului public pentru rector?

Atunci când vrei să participi la un concurs primul lucru ca să nu dai greș, este să îi cunoști regulile. Legiuitorul a stabilit că senatul universitar nou-ales este cel care elaborează metodologia de avizare, selecție și recrutare a rectorului, sens în care va desemna o comisie formată din minimum 12 membri.

Această comisie de selecție va cuprinde 50% membri ai universității și 50% personalități științifice și academice din afara universității, din țară și din străinătate. Rețineți că din această comisie va trebui să facă parte cel puțin un reprezentant al studenților sau un absolvent al universității desemnat de către studenții din senatul universitar.

Pot participa la acest concurs pentru funcția de rector personalități științifice sau academice din țară și din străinătate care vor fi audiați de planul senatului universitar. În urma audierii, senatul va aviza pe baza votului majorității simple în vederea participării la concurs doar doi candidați.

Alegerea rectorului se va organiza la nivelul fiecărei universități acreditate la fiecare 4 ani, cu minimum 6 luni înainte de desemnare, cu excepția instituțiilor de învățământ superior particular și confesional unde alegerile se organizează în funcție de durata mandatului rectorului.

Rețineți că alegerea rectorului la nivel de universitate se desfășoară într-o singură zi, iar data de desfășurare se va comunica cu cel puțin 14 zile înainte către Ministerul Educației și Cercetării Științifice.

Alegătorii au obligația de a verifica înscrierea în listele de vot. Știrile juridice arată că împotriva omisiunilor, a înscrierilor greșite și a oricăror erori din listele electorale se pot face contestații la biroul electoral al secției de votare care a întocmit listele. Rețineți că nu se mai pot face modificări ale listelor cu 3 zile înainte de data alegerii rectorului.

Alegerile vor fi validate dacă participă cel puțin jumătate plus unu din cei înscriși pe listele de votare, caz în care rezultatul se stabilește cu majoritate simplă a voturilor valabil exprimate. Dacă alegerile nu sunt validate, atunci se va organiza un nou tur la cel mult două săptămâni distanță, la care rata de participare nu mai constituie un criteriu de validare.

În loc de concluzii

Pentru că „universitatea este trezoreria viitorului unei țări” (Winston Churchill) și pentru că este important să fie condusă de oameni care să îi ajute pe studenți și să ia cele mai bune decizii pentru universitate, fiți cu ochii în patru când votați!