“Câte bordeie, atâtea obiceie.” Sau, mai corect, “obiceiuri”! O corectură necesară, dar care nu estompează deloc adevărul sădit în vechiul proverb. În prezent, statele sunt doar nişte “bordeie” (unele chiar luxoase!), în marele “Sat Global”, ca să folosim o faimoasă expresie. După cum obiceiurile difereau de la bordei la bordei, chiar şi într-un cătun de-al strămoşilor noştri geto-daci, aidoma se întâmplă, azi, cu legislaţiile naţionale, lucru care-l poate pune pe justiţiabilul modern în situaţii dificile.

Atât de dificile încât, speriat de feţele bizare pe care le îmbracă birocraţia de pretutindeni, bietul “cetăţean al lumii” poate fi tentat să renunţe la drepturile sale. Ca să nu se ajungă la această intolerabilă situaţie, s-a născocit cooperarea internaţională judiciară!

Asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială se referă la ansamblul procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării unui litigiu, pe parcursul desfăşurării acestuia. Autorităţile române abilitate cu aplicarea procedurilor de cooperare între autorităţile judiciare române şi străine în vederea soluţionării litigiilor sunt Ministerul Justiţiei şi instanţele judecătoreşti.

În acest domeniu a apărut, recent, o reglementare aducătoare de ştiri juridice. Este Legea 61/2015 privind modificarea şi completarea Legii 189/2003 privind asistenţa judiciară internaţională în materie civilă şi comercială, publicată în „Monitorul oficial” 229/2015.

Rolul recent modificatului act normativ e de a reglementa condiţiile în care sunt soluţionate cererile de asistenţă judiciară internaţională având ca obiect comunicarea de acte judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate, obţinerea de probe prin comisii rogatorii internaţionale şi transmiterea ori obţinerea de informaţii asupra dreptului străin.

Care sunt noutăţile?

Întâi şi-ntâi, trebuie spus că actele judiciare sunt acelea emise în cadrul unui proces civil sau comercial şi a căror comunicare are loc din dispoziţia instanţelor (citaţiile, cererile de chemare în judecată, hotărârile, cererile privind exercitarea căilor de atac), în vreme ce actele extrajudiciare sunt, potrivit ştirilor juridice, actele emise de către notarii publici sau executorii judecătoreşti şi pot fi întrebuinţate în cadrul unui proces civil ori comercial.

Comunicarea actelor judiciare şi extrajudiciare în şi din străinătate are ca scop aducerea acestora la cunoştinţa părţilor, martorilor sau participanţilor într-un proces (civil, comercial) în statul solicitant. Ministerul Justiţiei e autoritatea centrală prin intermediul căreia autorităţile române solicitante efectuează comunicarea actelor în străinătate. Autorităţile solicitante române pot fi instanţele judecătoreşti, respectiv notarii publici, executorii judecătoreşti şi alte autorităţi cu atribuţii în comunicarea actelor.

După primirea cererii de asistenţă judiciară pentru comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare şi a documentelor anexate acesteia de la autoritatea română solicitantă, Ministerul Justiţiei efectuează controlul de regularitate internaţională şi le transmite, după situaţie, în funcţie de existenţa şi dispoziţiile unei convenţii internaţionale: fie autorităţii centrale din statul solicitat, fie misiunii diplomatice româneşti din statul respectiv, fie poştal – destinatarului actului.

Ca element de noutate, s-au introdus prevederi legate de controlul de regularitate internaţională, constând în verificarea conformităţii cererii de asistenţă judiciară internaţională şi a actelor anexate acesteia cu dispoziţiile convenţiilor, tratatelor bilaterale sau multilaterale aplicabile, inclusiv cu declaraţiile formulate de către statul român în temeiul unor convenţii multilaterale.

Ministerul Justiţiei va săvârşi controlul de regularitate internaţională spre a verifica dacă între România şi statul solicitat există, cumva, norme convenţionale ori reciprocitate în sfera asistenţei judiciare internaţionale şi dacă acestea sunt invocate ca temei legal al solicitării.

Controlul de regularitate internaţională va fi efectuat de către Ministerul Justiţiei spre a se cerceta dacă la cererea de asistenţă judiciară internaţională, alcătuită corespunzător, sunt anexate actele ce urmează a fi comunicate în străinătate, precum şi dacă actele anexate cererii sunt acompaniate de traduceri. Atunci când se observă neîndeplinirea vreunei condiţii de regularitate internaţională, Ministerul Justiţiei va înapoia, motivat, cererea şi anexele sale.

Tot ca elemente de noutate, s-au introdus, prin noua reglementare, prevederi privind deblocarea cererii de asistenţă judiciară. Astfel, autoritatea solicitantă română va urmări stadiul de soluţionare al cererii de asistenţă judiciară internaţională, al cărei ţel e comunicarea unor acte (extra)judiciare unei persoane fizice sau juridice cu reşedinţa, domiciliul ori sediul în străinătate.

Atunci când autoritatea solicitantă nu primeşte rezultatul cererii de asistenţă judiciară internaţională înaintea termenului indicat în cerere, poate solicita Ministerului Justiţiei, în calitate de autoritate centrală, să-şi exercite influenţa faţă de autoritatea solicitată străină, cu obiectivul deblocării soluţionării cererii de asistenţă judiciară internaţională.

De notat că Ministerul Justiţiei va întreprinde demersurile necesare în scopul deblocării cererii de asistenţă judiciară numai la cererea autorităţii române solicitante. Ministerul Justiţiei e autoritatea centrală desemnată a primi cererile de asistenţă judiciară alcătuite de autorităţi străine având ca obiect comunicarea unor acte judiciare sau extrajudiciare unor persoane fizice sau juridice cu domiciliul, reşedinţa sau sediul în România.

Ministerul Justiţiei are să trimită cererea de asistenţă judiciară şi anexele sale judecătoriei într-a cărei rază teritorială domiciliază ori îşi are reşedinţa (sediul) destinatarul. Cererea de comunicare a unui act poate fi refuzată de către instanţe, dacă se observă ca executarea acesteia poate leza suveranitatea naţională sau siguranţa statală.

Comisia rogatorie, instrument de mare utilitate

Comisia rogatorie internaţională în materie civilă sau comercială reprezintă un act prin care o autoritate judiciară dintr-un stat mandatează o autoritate judiciară dintr-un alt stat să îndeplinească, în locul şi-n numele său, un act judiciar într-un anume caz. Comisia rogatorie poate fi solicitată pentru a permite părţilor să capete probe destinate unei proceduri actuale sau viitoare. Prin comisie rogatorie se poate solicita administrarea unor probe de tipul audierii de martori, interogatoriului unei părţi, obţinerii de documente sau informaţii, efectuării de expertize, realizării unor anchete sociale, de trebuinţă pentru soluţionarea unei anume situaţii.

Legislaţia comunitară se modifică necontenit. Iar cea naţională o urmează, fidelă! Obiectiv urmărit inclusiv prin Legea 61/2015! Un rol de liant al construcţiei comunitare îl are dreptul oferit fiecărui cetăţean european de-a se deplasa şi statornici oriunde, între graniţele Uniunii. Însă deseori libera circulaţie, sub faţetele sale juridice (inclusiv cele ale exercitării drepturilor civile şi economice), nu se poate realiza cu succes în absenţa unui fir călăuzitor.

Un fir călăuzitor care, la nevoie, să ajute persoana (fizică, juridică) aflată în justiţie, în căutarea dreptăţii, să răzbată uşor prin labirintul sofisticatelor legislaţii naţionale. Cooperarea internaţională judiciară în materie civilă şi comercială oferă, pentru justiţiabili, acest fir călăuzitor fără de care mulţi… şi-ar pierde busola!