În jurul anului 400 î.Hr., Hipocrat,  considerat a fi părintele medicinei, a scris un jurământ pe care orice medic trebuie să îl facă înainte de a-și începe exercitarea profesiei. De mii de ani acest jurământ care a suferit diferite modificări în timp, a fost crezul celor ce visau să devină medici.

La fel ca şi medicii, angajaţii din cadrul armatei, avocații şi magistrații au obligația de a rosti un jurământ înainte de a începe să profeseze. În prezent, conținutul jurământului rostit de medici se concentrează pe angajamentul luat de medic, față de pacienții săi, în sensul de a depune toată diligența pentru a-i îngriji, sănătatea acestora fiind considerată sacră și obligându-se să nu divulge secretele încredințate de pacienți, chiar și după decesul acestora.

Până la urmă, care este valoarea acestui jurământ? Practica a dovedit că prin prestarea acestui jurământ, obligațiile asumate prin cuvintele rostite rămân în conștiința medicilor. O parte dintre ei, însă, uită în timp ceea ce au rostit la începutul carierei și ajung să încalce jurământul lui Hipocrat și să transforme medicina într-o afacere extrem de profitabilă, uneori în detrimentul pacientului.

Un caz de încălcare a jurământului lui Hipocrat

Probabil că prezentul caz este tras la indigo cu o serie de alte situații pe care pacienții români le trăiesc aproape zilnic, în spitalele din România.

Medicul B.A.M., angajat la un spital de stat, a primit în data de 4 aprilie 2012 de la rudele unui pacient suma de 500 euro, înainte de a efectua operația asupra lui V.A. Același medic a cerut suma de 200 de euro anterior operării altui pacient, R.C. Aceste fapte au fost considerate a fi infracțiuni de luare de mită, în formă continuată.

Același medic, după ce a încheiat operația lui V.A., a primit în data de 11 aprilie 2012 tot de la rudele pacientului suma de 300 euro și 1.000 lei. Această faptă a fost încadrată ca fiind infracțiunea de primire de foloase necuvenite.

În 12 decembrie 2013, instanța de fond l-a condamnat pe medicul B.A.M. la pedeapsa de 2 ani și 5 luni de închisoare sub supraveghere pentru săvârșirea celor două fapte și s-a dispus confiscarea sumelor primite de către medic, în urma săvârșirii celor două infracțiuni.

Nemulțumit de soluția instanței de fond, medicul a  declarat apel în 18 decembrie 2013 și a cerut să fie achitat pentru că fapta nu există și/sau îi lipsește un element constitutiv al infracțiunii.

După ce a intrat în vigoare noul Cod penal, la 1 februarie 2014, medicul a cerut schimbarea încadrării juridice a faptelor sale în art. 289 alin. 2 Cod penal (luarea de mită), cu reținerea faptului că, în calitatea în care se presupune că a săvârșit faptele, s-ar încadra în categoria funcționarilor publici asimilați, prevăzută de către art. 175 alin. 2 Cod penal (adică persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autoritățile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public).

Medicul a cerut achitarea pentru că, de ar fi încadrat ca funcționar public, potrivit art. 175 alin. 2 Cod penal, atunci fapta sa ar fi infracțiune de luare de mită, doar dacă ar fi comisă în legătură cu neîndeplinirea, întârzierea îndeplinirii unui act privitor la îndatoririle sale sau în legătură cu efectuarea unui act contrar acestor îndatoriri. Or, medicul nostru n-ar fi putut să fie acuzat că n-ar fi efectuat operația sau ar fi făcut-o cu întârziere.

Reglementarea care i-a scos pe medici din categoria funcționarilor publici

Prin Ordonanța 2/2014 s-a stabilit că medicii nu sunt considerați a fi funcționari publici, fapt ce îi exclude din sfera celor ce ar putea fi condamnați pentru luarea de mită, deoarece subiectul acestei infracțiuni nu poate fi decât funcționarul public.

Scopul acestui artificiu legislativ a fost acela că medicii sunt încadrați doar în categoria slujbaşilor pentru care Codul Penal prevede, pentru actele de corupție (inclusiv luarea de mită), pedepse cu o treime mai mici decât în cazul celor comise de funcționarii publici.

În contextul în care există această prevedere legală, ÎCCJ a fost chemată să precizeze dacă medicii angajați cu contract de muncă pe perioadă nedeterminată într-o unitate spitalicească din sistemul public de sănătate sunt sau nu funcționari publici.

Ce a decis ÎCCJ?

Analizând actele dosarului, ÎCCJ a pronunțat Decizia 26/03.12.2014, care a fost publicată în Monitorul Oficial 24 din 13 ianuarie 2015, dată de la care își va produce efectele. Pentru a lua decizia corectă, ÎCCJ a analizat definiţia de funcționar public dată de către Codul penal și de legile în vigoare și a stabilit că noțiunea de funcționar public din dreptul penal nu este echivalentă cu cea de funcționar public din dreptul administrativ.

Cu titlu de știri juridice, ÎCCJ a analizat și definiția dată funcționarului public de către alin. 1 al art. 175 Cod Penal și a considerat că funcționarul public poate exercita atribuții și responsabilități pentru exercitarea puterii legislative, judecătorești, executive, atribuții privind realizarea obiectului de activitate al regiilor autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat sau poate exercita o funcție sau demnitate publică de orice natură.

Cu titlu de știri juridice, plecând de la acest concept, legiuitorul a considerat că medicul este funcționar public propriu-zis (nu asimilat), așa cum l-a definit art. 175 alin. 1 litera b Cod Penal, pentru că exercitarea unei funcții publice este corelată direct cu interesul public. CCR a stabilit că medicii, indiferent de sistemul în care activează, desfășoară activități de interes public.

Având în vedere aceste aspecte, chiar dacă Ordonanța 2/2014 a stabilit că medicul nu este funcționar public, nu se va efectua excluderea acestuia din tagma funcționarilor publici reglementată de Codul Penal, mai ales că legiuitorul nu a dorit dezincriminarea infracțiunii de luare de mită comisă de către medicul din sistemul public de sănătate.

Medicii pot fi condamnați pentru luare de mită

ÎCCJ a decis că medicul angajat cu contract de muncă într-un spital din sistemul public de sănătate are calitatea de funcționar public, așa cum este definită de art. 175 alin. 1 lit. b, adică exercită o funcție publică.

Încalci jurământul lui Hipocrat și iei bani? Imediat ești condamnat!

Medicii exercită o profesie în care, nu de puţine ori, salvează vieţi şi redau oamenilor bucuria de a trăi, ajutându-i să se vindece. Însă acest fapt nu poate justifica lipsa răspunderii penale pentru luarea de mită, atunci când aceștia condiționează actul medical la care sunt obligați profesional, moral și legal, de banii care nu li se cuvin și pe care-i primesc sau îi pretind.