Odinioară, ne lăudam cu performanţele şcolii româneşti! Acum, plecăm capul ruşinaţi ori devenim indignaţi după ce ni se reaminteşte că suntem fruntaşi în Europa la analfabetism şi că, în plus, suntem exportatori de infracţionalitate.

Analfabetismul e strâns legat de comportamentele antisociale şi de lipsa de acces pe piaţa muncii. Dacă de la un adult nealfabetizat, necalificat în vreo meserie, ne-am putea aştepta să îngroaşe rândurile răufăcătorilor, nici de la un copil căruia îi e barat accesul la învăţământul obligatoriu, nu putem avea, din nefericire, aşteptări foarte mari, pentru viitor.

În această ordine de idei, apare necesitatea îmbogăţirii setului de măsuri legislative destinate să-i sancţioneze pe cei care, în loc să-şi lase copiii la şcoală, îi pun la dispoziţia reţelelor infracţionale, care-i şcolesc într-ale cerşitului şi ale hoţiei.

 

Copii, locul vostru e la şcoală!

Potrivit Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, publicată în Monitorul Oficial 401/2001, familiile şi persoanele singure, având cetăţenie română, au dreptul la un venit minim garantat, ca formă de asistenţă socială, prin acordarea ajutorului social lunar.

Ultimele ştriri juridice aduc în prim plan o propunere legislativă care, de va beneficia de acordul şi susţinerea senatorilor şi deputaţilor se va transforma în lege şi va aduce semnificative schimbări, în ceea ce priveşte accesul la ajutor social al familiilor care, deşi beneficiază de solidaritatea socială, nu se arată receptive la eforturile statului şi ale societăţii de-a asigura un bun nivel de educaţie şi egalitate de şanse tuturor copiilor.

Familiile care au în întreţinere copii de vârstă şcolară vor beneficia de ajutor social doar dacă respectivii copii vor frecventa neîntrerupt cursurile unei forme de învăţământ, fiind exceptaţi doar copiii care nu merg la şcoală din motive medicale.

În ceea ce priveşte familiile ce beneficiază de ajutor social şi au în componenţă copii cu dizabilităţi grave sau accentuate şi nu frecventează vreo şcoală, ajutorul social va fi acordat numai dacă este prezentat certificatul de încadrare într-un grad de handicap, dar şi documente puse la dispoziţie de către secretariatul comisiei pentru protecţia copilului, prin care să se arate că respectivul copil n-ar putea să fie înscris la nicio formă de învăţământ.

 

O sută de absenţe egal zero lei, ca ajutor social!

Cu privire la păcatele şi erorile înaintaşilor, care ajung să se răsfrângă asupra urmaşilor, se spune: “ când părinţii mănâncă aguridă, copiilor li se strepezesc dinţii”. Vom vedea, acum, că şi comportamentul şcolar deloc lăudabil al copiilor poate avea repercusiuni asupra părinţilor, atunci când aceştia din urmă sunt beneficiari de ajutor social.

Inspectoratele şcolare vor trebui să  transmită către structurile teritoriale responsabile cu prestaţiile sociale, în luna următoare încheierii fiecărui semestru, situaţia frecventării şcolii (fiind de interes absenţele nemotivate) pentru copiii din familiile beneficiare de ajutor social.

Această situaţie va fi transmisă în format electronic şi va trebui să includă numele copiilor, codurile numerice personale (ale copiilor şi ale părinţilor/întreţinătorilor), adresele lor şi numărul absenţelor şcolare.

Dacă în decursul unui semestru elevul aparţinând unei familii ai cărei membri beneficiază de venitul minim garantat acumulează peste 100 de absenţe nemotivate, începând cu luna următoare transmiterii situaţiei frecvenţei şcolare a elevului respectiv, plata ajutorului social va fi sistată. Neîndeplinirea condiţiei frecventării şcolii de către odraslă îi va lăsa pe părinţi (sau pe întreţinători) fără ajutor social, vreme de 4 luni!

Pentru o persoană care depinde de “solidaritatea socială” pentru a-şi procura cele necesare traiului de pe o lună pe alta, sistarea ajutorului social vreme de câteva luni în şir poate avea consecinţe foarte neplăcute. Şi, în mod sigur, pentru evitarea pierderii acestei surse de venit, persoana în cauză va monitoriza cu mai multă grijă conduita şcolară a copilului, mai ales dacă ştie că, pentru el, ispita evadării de la orele de curs este una aproape irezistibilă!

Fenomenul abandonului şcolar este deja alarmant şi se manifestă, cu precădere, în rândurile copiilor proveniţi din familii cu posibilităţi materiale reduse şi un nivel de instruire scăzut. Pentru aceşti copii, frecventarea şcolii ar putea fi şansa unei vieţi mai bune şi a integrării corespunzătoare în societate, atunci când vor deveni adulţi. De multă vreme este necesară o soluţie pentru problema abandonului şcolar. Dar ea a întârziat să apară!

 

Mai mulţi elevi, mai puţini delincvenţi

O problemă nu vine niciodată singură. Copiii ce abandonează şcoala trebuie să-şi consume vremea cu altceva. Şi cum, întotdeauna, răul e mai uşor de făcut decât binele, cei care abandonează şcoala se dedică, deseori, altui soi de studii: activităţile infracţionale. Noii “profesori” nu-s greu de găsit!

Multirecidiviştii, “profesori” licenţiaţi la universitatea cu zăbrele, caută mereu persoane minore, faţă de care legea penală este indulgentă, pentru a le implica în activităţi ilicite. Încă şi mai frecvent, copiii ce părăsesc definitiv şcoala ajung la cheremul traficanţilor de persoane.

Un număr foarte mare dintre aceşti copii au fost trimişi deja peste hotare, îndrumaţi fiind spre săvârşirea de furtişaguri ori “calificaţi la locul de muncă” pentru cerşit. Reţelele infracţionale originare de pe plaiurile mioritice au terifiat vestul!

După cum se susţine în Expunerea de motive a noului proiect legislativ pentru modificarea Legii 416/2001 privind venitul minim garantat, înregistrat la Senat pentru dezbatere sub numărul B693, mijloacele penale menite a combate exploatarea persoanelor vulnerabile n-au oferit roadele scontate. Aidoma s-ar putea spune şi despre prevederile legii penale care sancţionează împiedicarea accesului la învăţământul general obligatoriu.

Tot acolo se afirmă că, adesea, copiii care abandonează şcoala “provin din familii dezorganizate, asistate social”, familii care sunt dependente de diferitele tipuri de ajutor venit din partea statului (ex.: alocaţie pentru susţinerea familiei, venit minim garantat).

În ceea ce priveşte alocaţia, există deja prevederi care implică reducerea cuantumului acesteia, atunci când părinţii sau întreţinătorii trec cu vederea sau privesc cu nejustificată indulgenţă numărul mare de absenţe nemotivate ale copiilor sau chiar abandonul şcolar.

Autorităţile statului trebuie să fie ferme atunci când va fi cazul să sancţioneze indivizii care, deşi sunt extrem de vocali atunci când vine vorba de drepturile proprii, îşi neglijează total îndatoririle cetăţeneşti, legale şi părinteşti. Sunt şanse foarte mari ca, în curând, printre ştirile juridice să se numere şi apariţia noii legi care-i va constrânge pe părinţii asistaţi social să controleze strict prezenţa la şcoală a propriilor odrasle înclinate spre chiul.

Poate că aceşti părinţi vor deveni preocupaţi de situaţia şcolară a copiilor, în special de frecventarea cursurilor, doar de teama pierderii ajutorului social. Însă realii câştigători vor fi copiii, dintre care numeroşi vor reuşi să absolve învăţământul general obligatoriu, unii chiar cu rezultate şcolare bune… Pentru că pofta mai vine şi mâncând!

La final, să-i acordăm cuvântul unui mare romancier: «deschide o şcoală şi vei închide o puşcărie!»