Odată cu aplicarea măsurilor asigurătorii, persoanele cu datorii fiscale se trezesc în situaţia de a avea bunurile indisponibilizate. Pentru bunurile care se alterează rapid, Codul de procedură fiscală prevede necesitatea unei valorificări făcută în doi timpi şi trei mişcări. Fiindcă şi valoarea acestor bunuri scade alarmant de repede, de la o zi la alta!

Ordinul nr. 1682/2014 privind modificarea Ordinului MFP nr. 2389/2010 pentru aprobarea Procedurii de valorificare, în regim de urgenţă, a bunurilor de consum alimentar şi a materiilor prime necesare pentru prepararea acestor bunuri, cu grad ridicat de perisabilitate sau care, prin trecerea timpului, pierd din greutate ori din valoare, inclusiv animale, păsări vii sau plante, în cazul aplicării măsurilor asigurătorii sau executorii prevăzute de către Codul de procedură fiscală, a văzut lumina tiparului în “Monitorul Oficial” nr. 935/2014.

Potrivit Codului de procedură fiscală, bunurile de consum alimentar şi materiile prime de trebuinţă pentru prepararea lor, având un nivel sporit de perisabilitate ori care, pe măsură ce trece vremea, îşi reduc valoarea sau greutatea – incluse fiind animalele, păsările, plantele, bunurile degradabile şi cele al căror termen de valabilitate este depăşit mai înainte ca măsurile asigurătorii să devină măsuri executorii, se vor valorifica cât mai iute. Valorificarea în regim de urgenţă va fi întreprinsă, potrivit noilor ştiri juridice, de către o comisie de valorificare.

 

Cum se fixează preţul?

Măsurile asigurătorii pot fi iniţiate de către Direcţia Vămilor, Direcţia Antifraudă, Direcţia administrare mari contribuabili ori de către direcţiile regionale ale finanţelor publice, situaţii în care, obligatoriu, unul dintre membrii comisiei de valorificare o să fie un reprezentat al respectivului organ de control.

Bunurile vor fi valorificate ca să nu-şi piardă valoarea vâzând cu ochii! La ce preţ? Esenţial detaliu! Bunurile mai sus enumerate, mai puţin cele degradabile, or să fie vândute la preţul de achiziţie cu ridicata pe care-l practică agenţii economici ce oferă pieţei produse aidoma. Se va face o medie aritmetică între minimum trei preţuri practicate de către agenţii economici mai răsăriţi de pe piaţă. Astfel, se va socoti preţul minim de evaluare a mărfii perisabile.

Bunurile mobile degradabile puse sub sechestru asigurător or să fie vândute atât în situaţia în care există un risc pronunţat ca, odată cu trecerea vremii, să le scadă valoarea, cât şi în situaţia în care măsura sechestrului asigurătoriu se referă la bunuri pentru care sunt indicii serioase conform cărora costurile de păstrare şi depozitare ar putea fi mai mari decât… preţul bunurilor cu pricina.

 

Anunţul de valorificare

Aducerea la cunoştiinţa publică a valorificării se va face prin intermediul portalului ANAF, prin publicarea unui anunţ de către comisia de valorificare, după stabilirea măsurilor asigurătorii. Din anunţ nu vor trebui să lipsească: data emiterii, numele autorităţii care vinde bunurile, numele membrilor comisiei de valorificare, cantitatea, preţul minim al mărfurilor scoase la mezat şi enumerarea lor, locul şi data la care va avea loc şedinţa de deschidere a ofertelor.

Se va realiza invitarea celor interesaţi, pentru a depune oferte de achiziţionare (în plicuri închise). În continuare, persoanele interesate să achiziţioneze bunurile se vor prezenta, în urma invitaţiei organului fiscal, la data, ora şi-n locul unde se va desfăşura şedinţa de deschidere a ofertelor. Să câştige cel mai bun… preţ!

Produsele alimentare şi animalele or să poată fi achiziţionate exclusiv de către persoanele (juridice sau fizice) posesoare de autorizare pentru tranzacţionarea acestor tipuri de bunuri. Ca să participe la procedura de valorificare a mărfurilor perisabile ori degradabile, ofertanţii trebuie să depună, pe lângă o copie de pe autorizaţia de comercializare a bunurilor şi o copie de pe certificatul unic de înregistrare, o ofertă de cumpărare (pe care va figura preţul oferit), precum şi o succintă prezentare a ofertantului (fără a lipsi datele sale de identificare şi de contact).

Nu trebuie să lipsească, potrivit noutăţilor din contabilitate, nici dovada achitării taxei de participare. Taxa este de 10 procente din preţul de început al licitaţiei. Ea se achită la Trezorerie!

 

Omisiunile aduc descalificarea!

Atenţie! Dacă, prin ofertă, se propune un preţ mai mic decât cel statornicit de către comisia de evaluare, dacă oferta nu conţine datele de contact ale ofertantului ori dacă nu are ataşată şi o copie de pe certificatul de înregistrare al firmei, ea va fi, fără îndoială, descalificată! Acelaşi lucru se va întâmpla şi dacă persoana fizică ofertantă nu anexează dovada plăţii taxei de participare. Multă grijă la aceste detalii!

De îndată ce s-a făcut deschiderea ofertelor, comisia de validare va examina cu băgare de seamă documentele. Ofertanţii ce nu satisfac toate cerinţele vor fi scoşi din joc, descalificaţi!

Cateodată, poate rămâne doar o ofertă care să îndeplinească toate condiţiile şi, atunci, participantul care a promovat-o va putea cumpăra bunurile. Sunt mai multe oferte? Cumpărător va fi cel ce propune preţul cel mai consistent!

Până aici e simplu! Dar întrebarea este : ce s-ar întâmpla dacă două oferte s-au evidenţiat prin valoarea preţului dar ele… au valori egale ? Se va face, pe loc, o licitaţie anume pentru cei doi competitori cu oferte egale. Comisia va trebui să aleagă un pas de licitare, a cărui valoare poate varia între 1 şi 5% din valoarea mărfurilor licitate!

Oferirea spre vânzare a bunurilor se va realiza de către comisia de valorificare prin trei strigări, desfăşurate una după alta. Participanţii se vor duela prin… supralicitări! Va putea intra în stăpânirea bunurilor participantul care oferă cel mai mult. După ce procedura ia sfârşit, participanţii vor trebui să iscălească un proces-verbal. Acesta va trebui să cuprindă numele ofertantului ce va achiziţiona bunurile şi domiciliul său fiscal. Tot acolo, vor figura bunurile şi costul lor de valorificare. Dacă nu s-a putut face valorificarea… trebuie specificat.

 

A dorit să cumpere, dar nu vrea să plătească…

Viaţa e un sac doldora de surprize ! După licitaţie, surpriza poate fi că persoana care s-a evidenţiat prin oferta cea mai generoasă între ceilalţi participanţi, căpătând dreptul de-a cumpăra marfa, nu mai vrea să vireze preţul în contul organului fiscal, după semnarea procesului-verbal de valorificare a bunurilor perisabile sau degradabile.

Dacă se ajunge acolo, adjudecatarul inconsecvent (ca să nu-i zicem neserios), va fi tratat ca un veritabil rău-platnic. Îl paşte executarea silită pentru acoperirea sumei datorate în baza titlului executoriu pe care organul de executare îndreptăţit îl va emite în temeiul procesului-verbal de valorificare a bunurilor degradabile sau perisabile.

Perisabile şi degradabile, sunt, de fapt, toate bunurile, până și aurul. Diferă doar timpul în care ele se deteriorează total, pierzându-şi valoarea. Din clipa scoaterii la vânzare, orice bun, perisabil ori ba, devine marfă. Vânzarea merge de parcă stă pe loc? Atunci se zice, deseori, că marfa-i de vină! Dar alţii spun că marfă nevandabilă nu există… Ci doar vânzători fără talent!