După numeroase încercări eșuate de a intra în vigoare, la 1 februarie 2014 Noul Cod de procedură penală a început să își producă efectele. La nici o săptămână, pe 7 februarie 2014, el a fost actualizat prin OUG 3/2014, publicată în Monitorul Oficial 98/2014. Astăzi, la aproape un an de la intrarea sa în vigoare, există anumite lacune, care au fost constatate de CCR și declarate ca fiind neconstituționale. Una dintre acestea se referă la măsura controlului judiciar.

Ce a decis CCR, legat de controlul judiciar?

  În data de 4 decembrie 2014, plenul CCR a declarat ca fiind neconstituționale prevederile din Codul de Procedură Penală privind posibilitatea organelor judiciare de a dispune măsurile preventive ale controlului judiciar și ale controlului judiciar pe cauțiune pentru perioade nelimitate.

Cu titlu de știri juridice, CCR a decis astfel, deoarece, deși Codul de Procedură Penală include controlul judiciar în categoria măsurilor preventive, nu prevede durata pentru care poate fi dispus.

Prin definiție, măsurile preventive au caracter excepțional și implică restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, astfel încât se impune posibilitatea de fi dispuse limitat ca durată. CCR a considerat că dispozițiile CPP încalcă prevederile Constituției privind restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți fundamentale, cu raportare la libera circulație, la viața privată, familială și la libertatea individuală.

Textul declarat neconstituțional de CCR privind controlul judiciar și cel pe cauțiune sunt încă în vigoare până la data publicării motivării deciziei CCR în Monitorul Oficial. De la acel moment aceste prevederi vor fi suspendate pe o durată de 45 de zile, timp în care Parlamentul trebuie să modifice CPP în acord cu ce a decis CCR. Dacă nu se va conforma, aceste prevederi își vor pierde aplicabilitatea.

Ce a decis legiuitorul?

  Având în vedere situația periculoasă care poate apărea în practică până la armonizarea legislației, Guvernul a decis modificarea CPP, prin OUG  al cărei proiect va fi supus atenției Camerelor Parlamentului. Dacă nu se modifică urgent CPP, se poate ajunge la situația în care măsura controlului judiciar luată față de cei cercetați penal să nu se mai poată aplica, astfel încât aceștia vor putea părăsi nestingheriți țara.

Ce noi știri juridice aduce proiectul de modificare a CPP?

1. Control judiciar pentru 60 zile

Măsura controlului judiciar se va putea dispune pentru maximum 60 de zile, cu posibilitatea prelungirii succesive, fiecare prelungire neputând depăși 60 de zile. Rețineți că măsura controlului judiciar nu va putea depăși 180 de zile în cursul urmăririi penale, respectiv trei ani în cursul judecării cauzei.

2. Arestul preventiv poate fi la domiciliu sau sever

 O altă noutate o reprezintă delimitarea măsurii arestului preventiv în cel la domiciliu și cel sever. Cu titlu de știri juridice, s-a prevăzut că judecătorul care respinge cererea de arest la domiciliu poate, prin aceeași încheiere, să dispună măsura controlului judiciar sau a celui pe cauțiune.

Dacă inculpatul locuiește cu caracter permanent în altă locuință decât cea declarată ca domiciliu, instanța poate, la cererea acestuia, să dispună arestul preventiv la acea locuință. Dacă inculpatul părăsește locuința fără permisiunea organului judiciar, atunci măsura arestului la domiciliu se va revoca și se va dispune arestul sever.

Rețineți că s-a abrogat prevederea potrivit căreia durata privării de libertate dispusă prin măsura arestului la domiciliu nu se ia în considerare pentru calculul duratei maxime a măsurii arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale.

3. Arestul sever

Măsura poate fi luată și dacă, din probe, rezultă suspiciunea rezonabilă că o persoană a săvârșit o infracțiune intenționată contra vieții, o infracțiune prin care s-a cauzat vătămarea corporală sau moartea unei persoane, o infracțiune contra securității naționale, trafic de arme sau persoane, viol, acte de terorism, lipsire de libertate sau o altă infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa de 10 ani închisoare sau mai mare și se constată că privarea de libertate este necesară, pentru a înlătura pericolul social ori pentru a ocroti ordinea publică.

În cursul urmăririi penale, propunerea de arest sever poate fi luată de către procuror, dacă consideră că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege, urmând să se indice temeiul de drept. Atunci când se apreciază starea de pericol pentru ordinea publică care determină arestul sever, nu se pot invoca gravitatea faptei, modul și circumstanțele de comitere, mediul din care provine inculpatul sau alte împrejurări privind persoana acestuia, cu excepția antecedentelor penale.

Propunerea de arest sever va fi judecată de către judecătorul de drepturi și libertăți. Dacă consideră întemeiată cererea procurorului, judecătorul o va admite și va dispune arestul sever al inculpatului pentru o durată ce nu va putea depăși 30 de zile. Rețineți că durata reținerii nu se deduce din durata arestului sever.

Dacă judecătorul consideră că nu sunt întrunite condițiile pentru a dispune arestul sever, atunci va respinge solicitarea procurorului și va dispune punerea în libertate a persoanei și aplicarea măsurii preventive a arestului la domiciliu, a controlului judiciar sau a controlului judiciar pe cauțiune.

Cel față de care s-a luat măsura arestului sever este încunoștiințat, în limba pe care o cunoaște, despre acest lucru. Există obligația de a i se aduce la cunoștință faptul că are dreptul la asistență medicală de urgență și are dreptul de a solicita revocarea sau înlocuirea acestei măsuri preventive cu alta.

Pot fi cazuri în care cel arestat sever are în îngrijire un minor, persoană pusă sub interdicție sau o persoană care, din cauza bolii sau vârstei, are nevoie de ajutor. În acest caz, judecătorul de drepturi și libertăți are obligația de a încunoștiința autoritatea competentă pentru  a lua măsurile de ocrotire față de cei aflați în stare de nevoie.

Cu titlu de știri juridice, s-a decis că, în cursul judecății în primă instanță, durata arestului sever nu poate depăși un termen rezonabil și nu poate fi mai mare de jumătatea maximului special prevăzut de lege pentru infracțiunea cu care a fost sesizată instanța. În toate cazurile, durata arestului sever nu poate depăși, în primă instanță, 5 ani.

Armonizarea legislației penale

 Plecând de la decizia CCR, prin adoptarea acestui proiect legislativ, se va pune în acord legislația penală românească cu aceea europeană, în sensul în care măsurile preventive au caracter temporar și reguli clare și stricte de aplicare, ele nu reprezintă sancțiuni, sunt luate pentru apărarea interesului general al societății și pentru înfăptuirea justiției iar privarea de libertate se va aplica ca excepție, iar nu ca regulă. Principiul urmărit de către legiuitor este acela de a respecta drepturile constituționale privind libera circulație, viața privată, familială și libertatea individuală. Lucru care sper că se va și întâmpla!