Creşterea animalelor nu-i o activitate prea îmbietoare pentru cei crescuţi în puf, atunci când trebuie luată de la zero. Dar alimentele de origine animală sunt consumate cu sârg de majoritatea românilor. Viaţa aspră de la stână îl face pe orăşean să dea bir cu fugiţii. Dar puţini ar refuza o strachină de brânză cu smântână!

Astăzi ne văicărim de criza economico-financiară. La câtă grijă acordăm domeniului agro-alimentar, mâine am putea deplânge criza alimentară. Având, de bine de rău, o pâine asigurată, unora li se pare că exploatarea chibzuită a pământului reprezintă o preocupare banală, demodată. Aşa au ajuns locuitorii unei ţări capabilă să hrănească 80 de milioane de cetăţeni să importe 2/3 din hrana cea de toate zilele. Ogoarele? Neimportante! Păşunile? La fel!

Adeseori, crescătorii de animale au întâmpinat serioase dificultăţi în sensul asigurării accesului la terenurile cu destinaţia de păşuni, în condiţiile în care mare parte din an păşunatul este mijlocul principal de nutrire a bovinelor şi ovi-caprinelor.

În acest context, OUG 34/2013 a adus un program legislativ cu rol de reglementare a organizării, administrării şi exploatării pajiştilor permanente. Mai mult, la începutul lui iunie, a trecut de Camera Deputaţilor legea de aprobare a OUG 34, prin care i se aduc o serie de modificări. Asupra lor ne vom concentra mai departe!

Unde, înainte, se vorbea doar despre “pajiştile permanente”, în noua reglementare se discută despre pajiştile permanente din extravilanul localităţilor. Importantă distincţie! Pajiştea permanentă nu poate fi maidanul din spatele blocului. Oricum, “băieţii de cartier” ce se comportă oriunde ca pe maidan nu-s puţini!

De-acum înainte, Ministerul Agriculturii va centraliza an de an suprafeţele aflate în categoria pajiştilor permanente, pentru verificare şi pentru menţinerea suprafeţei totale ocupată cu pajişti la 1 ianuarie 2007. Aceasta ca să nu dispară şi păşunile văzând cu ochii, aşa cum dispar pădurile ori spaţiile verzi din oraşe. Oricum, dacă se taie pădurea, răsare-n loc o pajişte. Terenuri neexploatate, părăginite, sunt cu duiumul. Islazuri permanente ne trebuie!

În clipa de faţă, pentru punerea în valoare a pajiştilor din domeniul public al localităţilor şi pentru folosirea lor eficientă, se încheie contracte de concesiune sau închiriere, în temeiul cererilor crescătorilor de animale, pentru suprafeţele de pajişti disponibile, proporţional cu numărul de animale deţinute şi pentru maximum 5 ani. Însă după publicarea noii legi în “Monitorul oficial”, contractele de concesiune vor putea fi încheiate pentru perioade şi mai mari, de 7-10 ani.

La stabilirea preţului concesiunii va trebui să se asigure un echilibru financiar între valoarea producţiei de nutreţ şi obligaţiile ce-i incumbă utilizatorului pajiştii permanente, prin cheltuielile cu aplicarea amenajamentului pastoral.

Autorităţile locale trebuie să preîntâmpine riscul degradării păşunii, în urma închirierii. Iar crescătorul de animale nu trebuie să fie adus la faliment prin costurile de punere în practică a amenajamentului pastoral. La concesionarea păşunilor permanente din domeniul public al localităţilor vor avea prioritate asociaţiile membrilor colectivităţii locale care deţin animale înscrise în Registrul Naţional al Exploataţiilor.

Pentru accesarea fondurilor europene destinate plăţii pe suprafaţă, utilizatorii sau proprietarii de pajişte trebuie să cosească păşunea cel puţin o dată pe an ori trebuie să existe o încărcătură minimă de 0,3 UVM pe hectar (în oricare zi aferentă perioadei de păşunat). UVM înseamnă “unitate vită mare” şi reprezintă o unitate de măsură standard, stabilită ţinând seama de volumul de materie vegetală necesar fiecărei specii erbivore.

 

Cum vor fi protejate pajiştile

Între sarcinile consiliilor locale intră şi îndatorirea de a aproba amenajamentul pastoral aplicabil pentru toate islazurile de pe raza localităţii. Primarii au datoria de a include amenajamentul în cadrul documentaţiilor de închiriere şi concesiune a pajiştilor. Ce este amenajamentul pastoral? Conform HG 1064/2013, el reprezintă o documentaţie care cuprinde măsurile tehnice, organizatorice şi economico-financiare necesare întrebuinţării şi ameliorării păşunilor.

După cum ştiu chiar şi tinerii pentru care examenul de bacalaureat e coşmarul vieţii, pajiştile se folosesc doar pentru păşunatul animalelor şi producerea de furaje. Este interzisă scoaterea definitivă sau temporară din circuitul agricol a pajiştilor din extravilanul localităţilor. Dar există şi situaţii excepţionale, când terenul are o importanţă mult mai mare decât utilitatea sa în păşunatul rumegătoarelor.

Astfel, pajiştile situate în extravilan vor putea fi scoase din categoria de uz pentru lucrări destinate apărării sau siguranţei naţionale, pentru amplasarea unor obiective de interes public sau a unor instalaţii de producere a energiei regenerabile. Poate că, uneori, înfiinţarea unui parc eolian ar putea primi avizul negativ al Ministerului Agriculturii, dar între locul de păscut al Joianei şi amplasarea scutului antirachetă, e clar care va fi opţiunea!

Alte noutăţi legislative se referă la sancţiunile aplicabile vinovaţilor pentru degradarea pajiştilor. În categoria faptelor contravenţionale intră circulaţia pe pajişti cu orice mijloace de transport, inclusiv cu atelaje, diferind de acelea întrebuinţate pentru activităţi agricole de către utilizatorul păşunii.

Se exceptează folosirea unor mijloace de transport în situaţii de urgenţă generate de calamităţi sau accidente, precum şi deplasarea cu autovehicule, motociclete, ATV-uri sau mopede în scopuri sportive, de recreere şi turism, dacă există acordul deţinătorului sau al utilizatorului islazului.

Cam multă îngăduinţă pentru împătimiţii motociclismului şi… ATV-ismului în natură. Bietele mioare ar fi mai puţin stresate dacă, aşa cum şi-ar dori ecologiştii, s-ar limita drastic aceste zgomotoase şi poluante activităţi în mediul natural!

Nici obiceiul piromanilor rurali de a aprinde în fiecare primăvară vegetaţia uscată nu-i văzut cu ochi buni de legiuitor. Amatorii se joacă cu focul. Până să pască vitele pe imaşul în care colţul ierbii ţâşneşte semeţ din scrum (ca pasărea Phoenix!), pe ciobănaşul fascinat de flăcări l-ar putea paşte o amendă de la 3.000 la 6.000 lei.

Pentru aceeaşi faptă, persoanele juridice se vor trezi cu o amendă de 10.000- 20.000 lei. Reglementarea momentană (din OUG 34/2013), încă valabilă până la intrarea în vigoare a noii legi, este extrem de severă: amenda poate ajunge la 50.000 lei. Desigur, noutăţile din contabilitatea oricărei companii trebuie să excludă un faliment pricinuit de amenzi!

Legislaţia privind regimul păşunilor permanente trebuie să fie eficientă şi clară. Altminteri ne-ar putea paşte, curând, o nouă criză… alimentară. Aici nu-i nicio aluzie la indivizii a căror conduită urbană prezintă similitudini cu reacţiile bovinelor de pe islaz. Cu toate că şi ei ar putea da vina pe consumul de “iarbă” ilegal traficată!