O vorbă din bătrâni spune „ochi pentru ochi și dinte pentru dinte.” Dacă ar fi să punem în practică acest lucru am ajunge fie orbi, fie știrbi! De aceea înainte de a porni în lupta de a ne găsi dreptatea în instanță, legiuitorul ne propune să ne informăm despre posibilitatea de a găsi o cale de soluționare în afara sălilor de judecată.
Luând model din țările vecine s-a încercat și la noi ca formă alternativă de soluționare a litigiilor medierea. Și cum la român până când nu îi aplici o sancțiune pentru nerespectarea unor prevederi legale, nimeni nu le ia în seamă, iată că din 1 august 2013 există obligativitatea de a participa la ședința de informare cu privire la mediere anterior declanșării unui proces sub sancțiunea respingerii acțiunii ca inadmisibile.
Căror tipuri de procese li se aplică obligativitatea participării la ședința de informare?
Așa cum s-a prevăzut în mod clar la art. 601 din legea 192/2006 înainte de a promova litigiile de mai jos este obligatoriu să fie parcursă această procedură prealabilă:
– referitoare la divorț, partajul bunurilor comune, exercitarea autorității părintești, stabilirea domiciliului minorului, contribuția părinților la întreținerea minorului;
– referitoare la raporturile de vecinătate (de exemplu, revendicarea, posesia, strămutarea de hotare, uzucapiunea etc.);
– referitoare la malpraxis (de exemplu, împotriva unui medic care a cauzat bolnavului suferință din cauza unei greșeli medicale);
– referitoare la litigiile de muncă privind încetarea, executarea și încetarea contractului de muncă (de exemplu, pentru recuperarea drepturilor salariale restante);
– referitoare la litigiile civile cu o valoare sub 50.000 lei. În această categorie nu intră litigiile în care s-a pronunțat o hotărâre executorie de deschidere a procedurii de insolvență sau părțile aleg să recurgă la procedura ordonanței de plată sau cea a cererilor cu valoare redusă;
– referitoare la drepturile consumatorilor. De exemplu când consumatorului i s-a creat un prejudiciu ca urmare a cumpărării unui produs sau a livrării unui serviciu defectuos. Chiar și când există clauze abuzive în contractele încheiate între consumatori și operatorii economici.
Legiuitorul a stabilit că și pentru anumite infracțiuni este prevăzută obligativitatea participării la ședința de informare privind medierea. Se referă la infracțiunile pentru care retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală după formularea plângerii, dacă făptuitorul este cunoscut sau a fost identificat și victima și-a exprimat consimțământul de a participa la ședința de informare împreună cu făptuitorul. În această categorie intră de exemplu:violul, amenințarea, lovirea.
Personal prevederea privind obligativitatea acestei ședințe legată de informare în cazul infracțiunilor (mai ales al violului ) mi se pare fără bază reală în practică. Nu-mi pot imagina că victima și violatorul său vor sta cuminți la masă să asculte cât de importanță este medierea și că această modalitate i-ar scuti de un proces. Și atunci cine l-ar pedepsi pe violator? Cine ar împărți dreptatea într-o astfel de situație?
Cine declanșează procedura de informare obligatorie?
În momentul în care o persoană se încadrează într-unul din cazurile descrise mai sus, înainte de a depune la instanță cererea de chemare în judecată va participa la ședința de informare privind medierea. Deci, reclamantul în mod obligatoriu trebuie să participe. Obligativitatea se aplică tuturor proceselor care se încep din 1 august 2013.
Consider că reclamantul ar putea să depună cererea de chemare în judecată și să participe ulterior la această ședință de informare, însă trebuie să parcurgă această procedură prealabilă până la termenul de judecată acordat de judecător. Concret, dacă depune acțiunea pe 1 august 2013 și află că i s-a acordat termen de judecată pe 15 noiembrie 2013, până la această din urmă dată va putea efectua demersurile necesare efectuării ședinței cu privire la informare.
Cum procedează reclamantul?
Acesta se va adresa unui mediator, notar, avocat, judecător, procuror pentru a face demersurile în vederea convocării pârâtului la ședința de informare. Având în vedere volumul de muncă al judecătorilor și procurorilor cred că este puțin probabil să mai aibă timp pentru a face aceste demersuri, chiar dacă sunt abilitați de lege. Pot spune că în practică mulți judecători înainte de începerea ședinței de judecată aminteau celor prezenți în sală că pot apela la mediere pentru a rezolva litigiul.
Reclamantul după ce decide cărei categorii de specialiști (mediator, notar, avocat, judecător, procuror) i se va adresa pentru ședința de informare, îi va furniza datele de contact ale pârâtului. Cel abilitat va trimite pârâtului invitația scrisă la ședința de informare stabilind un termen de 15 zile. Rețineți că procedura de informare nu poate depăși 15 zile calendaristice, incluzând și formalitățile pentru convocarea părților.
Ce opțiuni are pârâtul?
După ce primește invitația scrisă, pârâtul poate veni la ședința de informare, poate refuza în scris participarea, poate să nu răspundă invitație sau poate să nu vină la data stabilită la ședință.
Este important să știți că dacă pârâtul acceptă să vină la ședința de informare, dar în final refuză să se prezinte și reclamantul declanșează procesul, atunci instanța de judecată potrivit dispozițiilor art. 187 alin. 1 lit. f) din Codul de procedură civilă îi va aplica pârâtului o amendă judiciară cuprinsă între 100 și 1.000 lei.
Interpretând dispozițiile de mai sus ale Codului de procedură civilă rezultă că dacă pârâtul nu confirmă participarea sa ședința de informare și nici nu vine, nu există o sancțiune care să i se aplice.
Care sunt costurile acestei ședințe de informare și cu ce acte se atestă efectuarea ei?
Potrivit legii, serviciile prestate privind informarea obligatorie referitoare la mediere sunt gratuite și nu se pot percepe niciun fel de taxe, sume sau onorarii.
Dacă la ședința de informare se prezintă reclamantul și pârâtul, acestora li se va elibera un certificat care va fi semnat atât de părțile prezente, cât și de specialistul care a făcut informarea. Dacă o parte refuză în scris să vină sau nu răspunde invitației sau nu se prezintă, atunci partea prezentă va primi un proces-verbal care va atesta participarea sa la ședința de informare. Acest act îi servește reclamantului pentru a putea proba judecătorului parcurgerea acestei proceduri prealabile.
Care este sancțiunea în cazul în care nu se îndeplinește procedura ședinței de informare?
Dacă reclamantul va depune cererea de chemare în judecată și până la primul termen acordat de instanță nu va proba fie cu certificatul sau cu procesul-verbal participarea la ședința de informare, atunci acțiunea sa va fi respinsă ca inadmisibilă.
Acest lucru nu îi va îngrădi accesul la justiție, pentru că va putea formula o nouă acțiune, dar având obligația parcurgerii procedurii de informare.
De reținut!
Chiar dacă începând cu 1 august 2013 a devenit obligatorie participarea la ședința de informare cu privire la mediere, potrivit legii, medierea este facultativă. Astfel, după ce participă la această ședință și le sunt comunicate avantajele, efectele, limitele și regulile medierii în cazul lor, părțile decid ce cale aleg pentru soluționarea litigiului dintre ele: medierea sau instanța de judecată.
Practic, legiuitorul obligă doar la informare nesancționând decizia părții de a apela la instanță, în loc să meargă la mediator pentru soluționarea conflictului. Prevederile legale urmăresc ca cetățeanul să fie informat asupra căilor pe care le are de a-și rezolva problemele. Decizia, însă, îi aparține!
Scopul acestor prevederi este acela de a degreva instanțele de judecată care sunt sufocate de atâtea dosare și speră că, românul informat fiind, va alege pentru rezolvarea problemelor medierea și nu judecata! Dacă se va atinge acest scop, rămâne de văzut. „Indiferent cât de frumoasă este strategia, ar trebui din când în când să ne uităm la rezultate.” (Winston Churchill)