În România, justiţia şi presa rămân, cu toate lipsurile lor, printre forţele cele mai hotărâte să scoată la iveală tot ilicitul pe care unii ar vrea să-l ascundă sub obroc. Dacă n-ar exista problema tergiversării proceselor, s-ar putea spune că justiţia îşi îndeplineşte tot mai bine rolul. Ea ne face adeseori surprize plăcute, trimiţând numeroşi puşcăriabili cu rang înalt să-şi ispăşească păcatele.

Dacă acest trend îmbucurător va continua, în curând vor trebui create locuri noi pentru cazarea în camere zăbrelite a noilor serii de spoliatori ai avutului public sau a mai-vechilor trădători ai interesului naţional. Fiecare să ajungă acolo unde merită!

 

 Selecţie severă

Pentru ca justiţia să funcţioneze aşa cum ne-am dori e nevoie de magistraţi energici, integri, instruiţi şi curajoşi. Din nefericire nu toţi actualii magistraţi îndeplinesc aceste condiţii, reputaţia unora creând pete inestetice, chiar ruşinoase, pe obrazul justiţiei româneşti.

Dar dacă până azi justiţia a făcut progrese lăudabile este şi fiindcă procedura de selecţie a potenţialilor magistraţi a evoluat într-o direcţie bună, fiind închise multe dintre portiţele de intrare pentru persoanele ce n-ar trebui să aibă prin nimic de-a face cu magistratura, decât eventual din boxa acuzaţilor, asistând la propria judecată.

S-ar putea afirma că, în situaţia fericită în care s-ar institui şi pentru candidaţii la funcţii importante în conducerea statului examinări tot atât de minuţioase şi severe ca şi pentru viitorii magistraţi, alta ar fi soarta naţiunii noastre.

În justiţie, o oarecare parte dintre vechile metehne va mai supravieţui până ce sistemul se va regenera complet, prin dispariţia ultimelor vestigii de netransparenţă, abuz şi dependenţă faţă de factorul politic sau de puterea financiară.

De curând a fost publicată în paginile Monitorului Oficial nr. 431/2013 Hotărârea CSM cu numărul 715/2013 pentru modificarea şi completarea Regulamentului privind concursul de admitere şi examenul de absolvire a INM, aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 439/2006.

După cum bine ştiu cei interesaţi să devină magistraţi şi care au mai aruncat câte-o privire scrutătoare prin legislaţie, cursanţii Institutului Naţional de Magistratură (INM) au calitatea de auditori de justiţie. Auditorii vor trebui, după finalizarea tuturor cursurilor la INM, să susţină o examinare de absolvire, spre a le fi evaluate cunoştinţele practice şi teoretice, fară de care prestaţia lor viitoare în meseria de magistrat n-ar fi una lăudabilă.

 

Învaţă bine, poartă-te frumos!

Odată ce-ai dobândit calitatea de auditor de justiţie vei fi, cu siguranţă, foarte motivat să acumulezi un volum cât mai consistent de cunoştinţe. Asta dacă nu ai timp de pierdut şi bani de aruncat! Acolo nu este ca la facultate, să poţi pierde an după an şi să amâni examenul de licenţă până-n viaţa de apoi. La finalul celor 2 ani de instruire se dă examenul de absolvire!

Lucrurile sunt simple. Ai picat la examen? Se întâmplă! Poate că n-ai fost în formă în acea zi! Ai încă o şansă. Următoarea sesiune! N-ai promovat examenul nici atunci sau nu te-ai prezentat din motive imputabile ţie. Să fii sănătos! Ar trebui să ai un „plan B” pentru carieră, fiindcă procuror sau judecător n-ai să fii. Plus că va trebui să restitui bursa şi cheltuielile făcute de stat ca să te şcolarizeze!

Cea mai recentă modificare a Regulamentului privind examenul de absolvire a INM se referă la un element fundamental pentru un viitor magistrat, reputaţia!

Alături de aptitudini şi de competenţa profesională, buna reputaţie este o condiţie de prim rang pentru admiterea în magistratură a persoanei care vrea să devină procuror stagiar sau, respectiv, judecător.

Hotărârea CSM nr. 715/2013 aduce noi şi importante completări în ceea ce priveşte această condiţie, a bunei conduite. Şi iarăşi ne vin în gând cei ce conduc destinele mult-încercatei naţiuni române: oamenii politici…

Dacă şi lor le-ar fi fost aplicabile astfel de prevederi cu privire la buna conduită iar aceasta ar fi constituit un criteriu eliminatoriu, foarte probabil că liderul politic român tipic vremurilor noastre ar fi avut un alt chip, mai puţin asemănător cu un portret robot de recidivist specializat în escrocherii.

 

Trecutul contează!

Să vedem ce li se cere viitorilor magistraţi! Fără a lăsa să treacă mai mult de 10 zile de la ultima fază a examinării de absolvire a INM, auditorul de justiţie va trebui să prezinte câteva documente, care, examinate cu atenţie, spun, despre oricare om, mai multe decât ar putea-o face un psiholog reputat, la prima vedere.

Certificatul de cazier judiciar ori adeverinţa din care reiese dacă şi ce fapte contravenţionale a săvârşit viitorul magistrat (şi ce sancţiuni i s-au aplicat!) pe durata instruirii sunt atât de grăitoare încât e de mirare cum de această prevedere s-a introdus abia acum.

Deşi candidatul la INM prezintă la înscriere certificatul de cazier, ulterior el poate săvârşi contravenţii multe şi mărunte sau infracţiuni mari şi late, care, până acum, ar fi putut fi, dintr-o grabă întâmplătoare sau nu, trecute cu vederea.

Mai mult de atât, vor fi analizate şi informaţiile colectate la dosarul individual în cursul celor 2 ani de studiu la INM, cu tot cu sancţiunile disciplinare suportate de către auditorii de justiţie certaţi cu normele şi disciplina.

Vor fi luate la puricat toate dosarele viitorilor magistraţi iar datele relevante din punct de vedere al conduitei vor fi adunate într-un singur raport. Oile negre vor ieşi deîndată în evidenţă! Vor avea şi ceva emoţii, până ce vor afla decizia Consiliului Superior al Magistraturii în ceea ce le priveşte.

Aceia care obişnuiesc să circule pe autostrada vieţii călcând întruna linia continuă şi mergând mereu pe sens interzis, dar ar dori totuşi să dobândească statutul de magistrat, vor avea motive de regrete cu îndestulare.

Există temeiuri suficiente pentru a considera că o persoană ce n-a fost în relaţie de amiciţie cu legea până-n ajunul căpătării vreunei funcţii în magistratură, va continua şi ulterior pe aceeaşi linie de conduită. Cine fură din prisacă, va fura şi din livadă!

O astfel de persoană, cu o reputaţie deloc demnă de stimă, riscă de acum să nu mai poată accede la o funcţie de procuror sau judecător, chiar în ciuda unei eventuale competenţe profesionale superioare şi a unei pregătiri ireproşabile.

Realitatea ne prezintă numeroase cazuri în care eminenţi jurişti, apreciaţi formatori pentru generaţii de oameni ai legii, au fost, moralmente discutând, submediocri sau chiar buni de trimis direct… la răcoare.

Sancţiunile disciplinare ori amenzile administrative aplicate, precum şi faptele de natură penală săvârşite pot constitui aspecte suficient de relevante spre a fi serios pusă-n discuţie buna reputaţie a auditorului de justiţie!

 

 Vrednicia îţi conferă prioritate!

Dacă am urcat cele câteva trepte şi am pătruns în edificiul Institutului Naţional al Magistraturii, teoretic ar trebui să ne aflăm la una dintre reşedinţele preferate de către zeiţa justiţiei.

În consecinţă, pecetea de individ cu rea reputaţie nu i se poate aplica nimănui fără dovezi temeinice! Au relevanţă în stabilirea “vinovăţiei” aspecte precum circumstanţele comiterii faptei, purtarea persoanei după demararea procesului ori a cercetării disciplinare, perioada scursă din clipa sancţionării ori rezonanţa pe care-a avut-o fapta în comunitate.

Ca şi până acum, auditorului de justiţie care n-a promovat examenul de absolvire îi e accesibilă posibilitatea de a lua parte la următoarea sesiune de examinare. Însă de acum legea precizează, fără loc de interpretări, că o următoare sesiune va fi organizată doar pentru viitoarea serie de absolvenţi. Ai picat la examen? Nu dispera. Ne vedem la anul!

Şi dacă tot am vorbit atât despre absolventul cu o reputaţie îndoielnică sau să spunem nu chiar imaculată, hai să-l felicităm şi pe acela care, pe lângă faptul că posedă o reputaţie neîntinată, a mai trecut cu brio şi de examenul de absolvire. El va fi repartizat, aşa cum a optat după primul an, în funcţia de procuror sau de judecător.

La INM nu funcţionează regula “obraznicul mănâncă praznicul”! Prioritate la repartiţie o vor avea absolvenţii cu medii mari în anii de cursuri. Dacă, prin absurd (având în vedere că media generală se calculează până la cea de-a treia zecimală), se nimeresc doi auditori de justiţie cu medii egale, la departajarea în vederea numirii va conta media examenului final, de absolvire.

Teoretic, se poate ivi şi situaţia în care sunt absolvenţi dar nu sunt … posturi. Că tot a început moda desfiinţării de posturi bugetare odată cu sezonul estival 2013! Atunci când au avut de ales, unora li s-a părut că sună mai bine domnul sau doamna judecător Cutare, în vreme ce alţii s-au văzut mai degrabă în rolul de procuror (să sperăm că unul incoruptibil!).

Dar unele-s opţiunile auditorului de justiţie şi alta-i realitatea. Degeaba vrea omul, dacă nu există locul! Cei pentru care nu mai există posturi conforme opţiunii vor fi repartizaţi în altă parte. Sigur, tot ca magistraţi!

 

O justiţie mai… curată

Odată ce s-au înăsprit regulile legate de buna reputaţie, ne putem aştepta ca virusul nefast al mitei şi bacşişului să contamineze din ce în ce mai puţini magistraţi, dintre cei nou-numiţi în funcţie. Este clar că justiţia şi-a mai spălat din bătrânele păcate şi s-a mai primenit!

Pentru binele poporului şi-al statului nostru de drept această detoxificare, atât de necesară însănătoşirii, trebuie să continue. Odată desăvârşit acest lucru, puterea judecătoarească îşi va redobândi tot prestigiul cuvenit.

Nu vom mai auzi de magistraţi împătimiţi după câştiguri pecuniare necuvenite. Şi nici de judecători ce nu se sfiesc să pretindă ridicole plocoane (brânză, ţuică, materiale de construcţie, capre, miei etc.) pentru a-l favoriza pe împricinatul care le oferă cu generozitate!

Unele năravuri nu pier prea lesne! Există o soluţie, preconizată de către… Pitagora: “îi puteţi scuti pe magistraţii voştri să mai depună jurământul la numire, însă întotdeauna cereţi-le socoteală atunci când părăsesc funcţia!”