În sfârșit a venit vara! Și ce este mai plăcut decât să mergi prin piață să guști din bunătățile sezonului. Doamna Elvira merge aproape zilnic în piață. Este pensionară așa că timpul îi permite să se plimbe printre precupeți, să se târguiască și să își aleagă marfă proaspătă zilnic. Aproape toți negustorii din piață o știu.

Într-o zi ca oricare alta a plecat să își facă cumpărăturile. A găsit niște roșii frumoase la un negustor, a negociat prețul, a luat marfa și a plecat. I s-a părut că sacoșa este cam ușoară, dar pe moment preocupată de restul cumpărăturilor, nu a dat importanță acestui fapt.

Ajunsă acasă a cântărit roșiile buclucașe și a constatat că în loc de 2 kg cât plătise primise 1,5 kg. Ce-i de făcut? Supărată a mers la negustor și i-a spus că a înșelat-o cu jumătate de kg. Firește că precupețul a negat susținând că el nu face așa ceva și că o fi mâncat din roșii, nu mai ține minte și acum vine să îl acuze pe el pe nedrept.

Cum putem să îi venim de hac șmecherului negustor și să demonstrăm că am fost victima unei înșelăciuni în astfel de cazuri?

Ce este înșelăciunea la măsurătoare?

Este o infracțiune prevăzută la art. 296 Cod penal și este fapta de înșelăciune a unei persoane prin folosirea unui instrument de măsurat inexact sau prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact.

În general, este tipul de infracțiune care are loc în domeniul comerțului. Sunt cazuri în care de exemplu o societate ce produce anumite produse săvârșește acest tip de  infracțiune cu prilejul vânzării, repartizării produselor.

Infracțiunea este des întâlnită în relația vânzător-cumpărător și cred că fiecare dintre noi am fost cel puțin o dată victima acestui tip de înșelăciune.  Ea aduce atingere relațiilor comerciale dintre părți,  având ca obiect bunurile aflate în circuitul economic susceptibile de a fi măsurate. Rețineți că bunurile care nu pot fi măsurate (de exemplu un frigider, aragaz, televizor etc.) nu pot face obiectul acestui tip de infracțiune.

 Cine sunt subiecții infracțiunii?

Subiect activ (cel care săvârșește infracțiunea) poate fi orice persoană. Poate fi un comerciant din piață, un angajat al unei societăți comerciale care se ocupă cu măsurători, cântăriri. Infracțiunea poate fi săvârșită de mai multe persoane care pot fi coautori, complici, instigatori în funcție de aportul adus la săvârșirea faptei.

Dacă fapta este săvârșită de un funcționar (vânzător) nu ne aflăm în fața abuzului în serviciu, ci va fi reținută infracțiunea de înșelăciune la măsurătoare. Dacă funcționarul (vânzătorul) are și calitatea de gestionar și prin săvârșirea faptei își creează plusuri în gestiune pe care și le însușește, atunci infracțiunea de înșelăciune la măsurătoare intră în concurs cu cea de delapidare.

Subiectul pasiv (victima, cel înșelat) poate fi cumpărătorul, agentul economic păgubit.

Care este conținutul infracțiunii?

Pentru a ne afla în prezența înșelăciunii la măsurătoare trebuie să existe o acțiune de înșelare, de inducere în eroare prin folosirea unui instrument de măsurat inexact sau prin folosirea frauduloasă a unui instrument de măsurat exact.

Instrumentul de măsurat poate fi orice obiect sau aparat cu ajutorul căruia se efectuează o operațiune de măsurare: cântar, metru etc. Un instrument este inexact atunci când nu corespunde prescripțiilor legale și înregistrează o cantitate mai mică sau mai mare decât cea reală. Un astfel de instrument este prezentat cumpărătorului ca fiind unul exact.

Cazul prezentat este grăitor.  Acel cântar era prezentat ca un instrument exact de măsurare, însă vânzătorul știa că este inexact și va vinde o cantitate incorectă.

Chiar și în cazul în care instrumentul de măsurare este exact, făptuitorul poate induce în eroare și săvârși infracțiunea de înșelăciune. De exemplu, sunt situații în care persoane în vârstă care nu văd bine cer o anumită cantitate, vânzătorul realizează că acel cumpărător poate fi înșelat, încasând de la acesta contravaloarea mărfii solicitate, deși cu bună știință i-a vândut o cantitate mai mică. Un alt exemplu ar fi când vânzătorul profită de neatenția cumpărătorului. Marfa este cântărită de un instrument exact, dar sunt induși în eroare și plătesc după caz  mai mult decât au cumpărat sau primesc o cantitate mai mică decât cea solicitată.

Pentru a ne afla în prezența infracțiunii este obligatoriu ca fapta de inducere în eroare să aibă ca urmare imediată producerea unei pagube, aceasta fiind consecința directă a faptei de inducere în eroare, făptuitorul realizând asemenea activități frauduloase cu scopul de a se îmbogăți pe sine sau pe altul. Este necesar ca făptuitorul să săvârșească cu intenție fapta, să fie conștient că înșeală la măsurare o persoană și produce o pagubă.

Dacă făptuitorul a prevăzut rezultatul faptei sale, dar nu l-a acceptat, sperând că acesta nu se va produce ne aflăm în prezența culpei cu prevedere. Dacă făptuitorul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși putea sau trebuia să-l prevadă este culpă simplă sau greșeală. Sunt cazuri în care făptuitorul poate acționa nechibzuit sau lucrează fără atenția necesară sau este nepriceput neavând cunoștințele practice pentru a folosi respectivul instrument de măsurare. În toate cazurile de culpă nu există infracțiunea de înșelăciune la măsurare, ci poate fi neglijență în serviciu.

Cum pedepsește legea această infracțiune?

Infracțiunea are loc după efectuarea unei singure operații de măsurătoare. Infracțiunea se consumă în momentul în care cel înșelat (de obicei cumpărătorul) este indus în eroare și primește produsele cântărite de făptuitor. În acel moment se creează și o stare de pericol pentru circulația bunurilor  și o pagubă materială celui înșelat.

Fapta este pedepsită cu închisoarea de la 3 luni la 5 ani.

Sunt cazuri și de tentativă de a înșela la măsurătoare. Un astfel de caz ar fi dacă făptuitorul este surprins de victimă sau de o altă persoană în timpul operației frauduloase de măsurare sau dacă victima observă că a fost înșelată și refuză să primească marfa și anunță organele în drept. Legea pedepsește tentativa cu jumătate din pedeapsa aplicată pentru infracțiune.

Ce a făcut eroina noastră?

În mod cert a fost victima infracțiunii de înșelăciune la cântar. Atunci când a simțit că plasa este mai ușoară decât ar fi trebuit, era necesar să refuze primirea ei sau să meargă să o cântărească la cântarul de control existent, asta deoarece în fiecare piață trebuie să existe un cântar de control verificat de autorități unde orice persoană poate merge și verifica dacă cantitatea de marfă cumpărată este identică cu cea din sacoșă. Dacă observă că a fost înșelat, cumparătorul va sesiza imediat organele de poliție care vor face verificările necesare. Este necesar ca cel păgubit să reacționeze imediat pentru că altfel, negustorul va scăpa basma curată neexistând nicio  probă împotriva lui.

De multe ori suntem prea grăbiți pentru a mai face dreptate și închidem ochii lăsându-ne păcăliți. Precupeții merg pe principiul că „hoțul neprins, este negustor cinstit.” Dacă de fiecare dată când simțim că suntem furați am reacționa, cu siguranță că ar exista mai puține cazuri de înșelăciune la cântar.

Pentru mulți fapta de a fi înșelat cu jumătatea de kg sau mai mult este un lucru relativ, fără importanță prea mare, astfel încât nu reacționează, stau în pasivitate și astfel îi încurajează pe negustori să procede așa în continuare. Singurul care a definit în mod corect relativitatea este Albert Einstein „stai un minut cu mâna pe o sobă încinsă și ți se va părea c-ai stat o oră. Stai o oră lângă o fată frumoasă și ți se va părea c-ai stat un minut. Ei, asta-i relativitatea!”