S-au scris multe despre concubinaj, unii l-au blamat, alții i-au găsit avantaje. Până la urmă indiferent în care dintre cele două tabere te afli, este bine să cunoști implicațiile legale ale acestui mod de a trăi pe care mulți români l-au adoptat

Legea română nu oferă protecție legală acestei uniuni consensuale, astfel încât dacă nu cunoști anumite trucuri care te pot proteja în viitor, poți cădea ușor în mirajul concubinajului. De multe ori, la finalul relației, unii rămân fără niciun bun, fie din prea multă naivitate, fie din necunoașterea legii.

După ce veți citi povestea mea și veți trage fiecare învățămintele de cuviință sper să puteți spune în gând:” nu sunt deștept, dar când privesc în jur prind curaj.” (Ion Creangă).

Eroii poveștii mele Ana și George au considerat că e mai mare daraua decât ocaua să se căsătorească și au mers pe ideea că o hârtie nu îi ajută cu nimic, poate doar îi încurcă! Zis și făcut! În primii doi ani de concubinaj au stat cu chirie într-o garsonieră până când George a început să câștige mai bine. Desigur că era și un inconvenient: George pleca mult timp în delegație, iar Ana stătea mai mult singură. Ana lucra la o firmă de publicitate în București și avea un salariu bun, dar inferior ca valoare celui obținut de George. Câștigând amândoi mai bine s-au gândit să își cumpere un apartament cu trei camere ca să nu mai plătească chirie.

Având în vedere că George era mai mereu în delegație, Ana a mers pe la agenții imobiliare, a căutat apartamentul pe care dorea să îl achiziționeze și într-o zi visul s-a împlinit: a găsit un apartament așa cum își dorea. Din banii strânși împreună cu George, Ana a mers la notar unde a încheiat actul de vânzare-cumpărare al imobilului, figurând doar ea proprietar. George nu a venit la semnarea actelor și nici numele lui nu figura în acestea. La data cumpărării imobilului George nu era în București, dar știa că Ana va face această tranzacție, doar hotărâseră împreună.

E adevărat că în viață fără sacrificii nu obții nimic, astfel încât George a acceptat pentru un ban în plus la salariu să fie detașat cu serviciul în altă localitate. Urma să vină acasă o dată la două luni. Ana ca să facă economie, pentru că fiecare bănuț conta, i-a spus că o să-l scoată de la plata întreținerii pentru că nu locuia acolo. Și asupra acestui aspect George a fost de acord.

Însă vorba aceea că “ochii care nu se văd, se uită “ s-a adeverit și în cazul eroilor poveștii mele. În timpul detașării cu serviciul s-au văzut tot mai rar, iar George a intrat într-o altă uniune consensuală (concubinaj) despre care Ana a aflat mai târziu. În final au realizat că nu mai au nimic în comun și au decis că e mai bine să își vadă fiecare de drumul său. “Ba nu,” a zis George, “avem în comun apartamentul de trei camere. Atât ne-a mai rămas în comun.”

Va obține George în instanță cota parte din acel apartament?

Convins fiind că el deține mai mult de jumătate din acel apartament, George a chemat-o în judecată pe Ana solicitând instanței să dispună partajarea imobilului la achiziția căruia el a contribuit cu 70% din preț. Foarte corect, dar erau doar vorbe, pentru că nu avea niciun act care să îi probeze susținerile.

Instanța a analizat actul de vânzare-cumpărare al apartamentului dobândit în timpul relației de concubinaj și a constatat că era cumpărat doar pe numele Anei. Sigur că simpla menționare a acesteia pe un act ca unică achizitoare nu reprezintă o dovadă absolută a faptului că ar fi proprietară exclusivă a acelui imobil. George trebuia să probeze cu acte intenția sa de a fi coproprietar al acelui apartament. Or, George a susținut în fața instanței că el nu a dorit să fie trecut în acte fiind convins că doar prin fapul că a contribuit cu bani și fiind în relație de concubinaj, are un drept asupra casei.

Ceea ce nu știa George era că în legislația românească concubinajul nu este recunoscut și nici protejat de lege așa cum se întâmplă în cazul soților. Soții pot încheia fie convenții matrimoniale în care clarifică cine deține un bun și în ce cotă sau dacă nu optează pentru acest tip de convenție se pleacă de la premisa că fiecare deține jumătate dintr-un bun. În cazul concubinajului trebuie dovedită cota de contribuție a fiecăruia. Astfel, el trebuia să probeze că are un drept asupra bunului. Instanța a analizat declarația lui George care a spus că nu a dorit să fie trecut pe act, deci nu a avut intenția dobândirii calității de coproprietar asupra casei și nu a locuit acolo așa cum rezulta din adeverința asociației de proprietari.

Instanța a respins cererea lui George care nu a primit niciun leu din acel apartament care a fost cumpărat și din banii lui, dar din naivitate și necunoaștere a rămas fără nimic.

Ce ar fi trebuit să facă George pentru a obține ceea ce i se cuvenea de drept?

Cel mai sigur era să semneze și el actul de vânzare-cumpărare și să precizeze că având în vedere că el a dat mai mulți bani deține 70% din casă, iar Ana 30%. În acest caz, ar fi avut câștig de cauză. Dacă nu putea veni personal pentru a semna actul, avea posibilitatea de a da o procură notarială unei alte persoane ca să semneze în numele lui.

Dacă nu dorea să apară în actul de vânzare-cumpărare (așa cum a susținut) trebuia să încheie cu Ana o convenție prin care să arate că acel apartament va fi bun comun fiind cumpărat cu banii amândurora. Convenția o încheia anterior perfectării actului de vânzare-cumpărare. În acest caz, ar fi probat în instanță că a avut intenția de a fi coproprietar.

În cazul de față în lipsa unor acte care să îi susțină interesele, practic soarta apartamentului a fost decisă de instanță doar pe baza situației de fapt dintre cei doi. Faptul că Ana a mers singură să caute casa, a semnat singură actul, George nu figura la întreținere nelocuind acolo și în plus faptul că George era implicat într-o altă relație, a dus la concluzia că achiziționarea casei respective nu a fost făcută cu scopul de a fi bun comun, de natură a servi ca locuință pentru Ana și George.

De reținut !

Pentru concubinaj este caracteristică proprietatea pe cote-părți în cazul dobândirii bunurilor în comun. Dacă o parte nu poate proba că a contribuit la dobândirea unui bun, atunci bunul respectiv va fi considerat bun propriu pentru cealaltă parte. George nu a putut proba că a contribuit cu bani la cumpărarea casei, astfel încât casa a fost considerată bun propriu al Anei.

Ce se întâmplă dacă unul dintre concubini este proprietar al unui teren și celălalt concubin ridică pe acest teren o construcție fără a avea acordul proprietarului terenului? Construcția va rămâne de drept proprietarului terenului și cel care a construit va putea fi despăgubit cu valoarea contribuției sale.

În cazul în care un concubin decedează, celălalt concubin nu îl poate moșteni decât dacă defunctul a făcut testament în favoarea acestuia.

Dacă în urma relației de concubinaj se nasc copii, aceștia au aceleași drepturi ca și copiii din căsătorie, legea nu face nicio diferență.

Citind povestea sper că ați tras fiecare învățămintele de rigoare și ați înțeles că în viață este bine să cunoști legea ca să te poți feri de situații ca cea în care a fost George. Naivitatea l-a costat foarte scump pe eroul nostru!

“Doar două lucruri sunt infinite: Universul și prostia umană și nu sunt sigur în legătură cu Universul.” (Albert Einstein).