Puține sunt reglementările legislative care ating adevăratele probleme


modif-legislativeMulți dintre români nu știu nimic despre protecția muncii, fie nu-i interesează și socotesc fără temei că nu li se poate întâmpla nimic rău, ori pur și simplu se omite de către angajatori această procedură! Zilnic medicii din România au de-a face cu oameni care își taie degetele cu flexul sau au tot felul de tâmpenii în ochi –provenite tot de la flex.

Domeniul legislativ privind protecția muncii este reprezentat de următoarele acte legislative:

  • Legea 319 din 2006 are ca scop instituirea de măsuri privind promovarea îmbunătățirii securității și sănătații în muncă a lucrătorilor, în toate sectoarele de activitate, atât publice cât și private. În această lege sunt cuprinse principiile generale referitoare la prevenirea riscurilor profesionale, protecția sănătății și securitatea lucrătorilor, eliminarea factorilor de risc și accidentare, precum și instruirea lucrătorilor.
  •  Hotararea de Guvern 1048 din 2006, această hotărâre privește cerințele minime de securitate și sănătate pentru  utilizarea de către lucrători a echipamentelor individuale de protecție la locul de muncă. Potrivit articolului 10 din acest act legislativ, echipamentul individual de protecție se distribuie gratuit de angajator. Tot angajatorul trebuie să asigure buna funcționare a echipamentului precum și o stare de igienă satisfăcătoare prin intermediul întreținerii, reparării sau înlocuirii echipamentului.

Cum este și normal, înainte de a începe activitatea, lucrătorul trebuie instruit,  iar cel care trebuie să se ocupe de realizarea acestei proceduri este angajatorul. Pentru o eficiență sporită, indicat ar fi să se organizeze și antrenamente pentru modul de purtare a echipamentului individual de protectie.

Însă care este realitatea

De obicei, întrebarea cea mai frecventă pusă de către medici pacienților care au suferit accidente de muncă este: ”De ce nu ați folosit ochelari de protecție?” Iar răspunsurile sunt aproape întotdeauna previzibile: ”Că nu vedeam bine cu ei, că mă incomodau, pentru că nu aveam ochelari…” Când auzi așa ceva, îți aduci aminte aproape instinctual de următorul proverb românesc: “Oaia care nu-și păzește singură blana, o mănâncă lupul!”

De remarcat este faptul că chirurgii din Secţicțiile de Chirurgie Plastică şi Reparatoriere din România lucrează pe bandă rulantă în perioada de iarnă, dar mai ales în perioada de vară când se desfășoară cele mai multe activități de renovare a locuințelor și nu numai . De multe ori, pronosticul medicilor în ceea ce privește replantarea membrelor secționate este extrem de rezervat, avându-se  în vedere multitudinea  de complicaţii ce pot apărea în astfel de cazuri cum ar fi leziuni severe la nivelul vaselor, nervilor, ţesuturilor moi şi oaselor.

O problemă în expansiune

Nu e nevoie de prea multă matematică să-ți dai seama că există un numărul mare de astfel de accidente, de o amploarea deosebită având în vedere că numai anul trecut, în 2012, peste 600 de adulți și copii au ajuns în stare gravă la un singur spital județean din zona Moldovei.

Conform statisticilor medicilor, aceste traumatisme se situează cu mult înaintea accidentelor rutiere și totuși, cei care comercializează unelte precum flex, drujbă, ferăstrău electric etc. își vând marfa în continuare la tarabe sau în magazine,  fără ca cineva de la vreun Inspectorat Teritorial  de Muncă să-i întrebe de sănătate.

Este ca și cum ai vinde o armă unei persoane care nu știe să o folosească. Aceste unelte sunt periculoase, iar improvizațiile le transformă de cele mai multe ori în niște ”bombe cu ceas”. Totuși, trebuie menționat faptul că majoritatea uneltelor cumpărate din magazinele specializate  sunt prevăzute cu o aparatoare și sisteme de protecție, dar de cele mai multe ori, aceste sunt scoase de către victime din diferite motive. Astfel, de cele mai multe ori victimele ajung la spital cu traumatisme grave ale membrelor, amputații, secțiuni incomplete de degete si, destul de frecvent, acestea sunt însoțite de multiple plăgi provocate de aceeași unealtă.  Multe dintre persoanele accidentate rămân cu un grad de handicap, în functie de complexitatea cazului, pentru tot restul vieții.

Costuri medicale

Nu este foarte greu să-ți imaginezi și să constați faptul că în functie de complexitate cazului, durata de spitalizare postoperatorie poate ajunge la câteva luni iar persoana accidentată nu mai este aptă de muncă ani de zile. Dacă luăm în calcul și problema banilor, ei bine, costurile de spitalizare cu un astfel de pacient sunt extrem de mari, ajungând pâna la 10. 000 de lei numai pentru o săptămână. Ce să mai vorbim de nevoia urgentă de sânge din spitale în anumite perioade ale anului. 

Indicații medicale

Cei mai mulți dintre oameni se panichează în cazul unui accident, însă este foarte important de știut că găsirea și conservarea corectă a segmentului amputat sunt măsuri obligatorii pentru cei aflati în imediata apropiere a accidentatului. Aceste măsuri țin de nivelul de educație sanitară al unui popor. Este important ca nu numai lumea medicală să cunoască posibilitățile tehnice reale de replantare a unei mâini sau a unui deget amputat, ci întreaga populatie a unei țări pentru ca fiecare cetățean să ia o atitudine corectă atât față de accidentat (prin acordarea primului ajutor) cât și față de segmentul amputat.

Este trist, dar din păcate adevarat, să constatăm că în zilele de astăzi mai  există medici de dispensar, chirurgi generaliști sau ortopezi în spitale din România care aruncă mâini și degete amputate la gunoi spunând accidentatului că nu există posibilitatea replantării nicăieri în lume. De aceea trebuie subliniată nu numai importanța cunoașterii posibilităților reale de replantare ci și atitudinea corectă față de segmentele amputate.

Prevenția întotdeauna este sănătoasă, fapt pentru care o mai bună cunoaștre a modului de funcționare a unei unelte ne poate scuti de amintiri și suferințe nedorite. Dacă această piață a uneltelor periculoase nu va fi cât de cât reglementată și controlată, accidentele de acest gen nu se vor diminua. Colac peste pupăză, dacă mai adăugăm și faptul că majoritatea chirurgilor, medicilor specialiști în general au emigrat peste hotare, viitorul se întrevede destul de sumbru pentru ghinioniști!

,