Călătorind prin frumoasa Franţă, eroului nostru i-a fost atrasă atenţia de o mică discuţie purtată între doi localnici (ea purtând o fustă creion si o cămaşă albă ce îi dădeau o eleganţă aparte, iar el un costum negru sobru, având o mină foarte gravă). Se aflau în apropierea unui birou notarial.

El o aştepta nerăbdător, mutându-şi servieta dintr-o mână în alta. Ea, apropiindu-se de el cu paşi repezi, i-a spus zâmbind: „Preciput”. Apoi l-a luat de braţ şi au intrat împreună în biroul notarial.

Oare ce putea să însemne? Sigur nu reprezintă o formă de salut… „Să salut în franceză am învăţat încă de când eram copil”, se gândea românul nostru.

Cercetând mai cu băgare de seamă a aflat că „preciput” este o clauză a convenţiei matrimoniale, care, potrivit Codului Civil Francez, permite unei persoane de a lua o anumită parte dintr-un bun înainte de partaj. Interesant, şi-a zis în sinea lui. Probabil că cei doi erau soţ şi soţie… existenţa unei atare posibilităţi ar fi utilă şi în România. Ţinem să precizăm că eroul nostru era om cu vază, făcând parte din categoria numită „legiuitorul român”.Doar că la noi, legea spune(a) răspicat: nu sunt permise pactele asupra unei moşteniri nedeschise; şi în plus, nu se pot puteau încheia nici convenţii matrimoniale.

Să tot fi trecut vreo câţiva ani ani de la vizita parlamentarului nostru în Franţa.

Prilejul a sosit însă, prin 2009, odată cu apariţia legii 287/2009, lege ce urma să schimbe radical Codul Civil de la 1865. Parlamentarul le-a spus şi colegilor lui îndrăzneaţa idee. În consecinţă, inspirat din legislaţia franceză, legiuitorul a reglementat expres în art. 333 din Codul Civil clauza de preciput.

 Noţiune

Clauza de preciput permite ca prin convenţie matrimonială să se poată stipula ca soţul supravieţuitor să preia fără plată, înainte de partajul moştenirii, unul sau mai multe dintre bunurile comune, deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.

Clauza de preciput poate fi stipulată în beneficiul fiecăruia dintre soţi sau numai în favoarea unuia dintre ei.

 Utilitatea clauzei

În cazul în care soţul supravieţuitor vine la moştenire în concurs cu alte clase de moştenitori, acesta poate stăpâni nestingherit bunurile comune vizate de către clauza de preciput, înainte de efectuarea partajului, fără ca ceilalţi succesibili să se poată opune.

Cu toate acestea, prin acest beneficiu, soţul nu este privat de cota lui legală din moştenire.

 Este o donaţie? Un legat? Sau doar o clauză?

Clauza de preciput nu este o donaţie, deoarece nu are loc o mărire a patrimoniului unui soţ sau o micşorare a „avutului” celuilalt soţ. De asemenea, potrivit art. 333 al. 2 Cod civil, clauza de preciput nu este supusă raportului donaţiilor. Clauza de preciput nu poate fi privită nici ca un legat, bunurile preluate de către soţul supravieţuitor înainte de partajul moştenirii fiind bunuri comune deţinute în devălmăşie sau în coproprietate.

Preciputul reprezintă aşadar, doar o clauză, însă aceasta se poate întinde până acolo încât poate forma obiectul exclusiv al convenţiei matrimoniale.

Cu toate acestea, deşi clauza de preciput nu poate fi considerată nici donaţie, nici legat, ea este supusă reducţiunii (în condiţiile art. 1096 Cod Civil). Deci, bunurile afectate clauzei de preciput vor fi readuse în patrimoniul dispunătorului până la întregirea cotei legale cuvenite moştenitorilor rezervatari (rezerva succesorală).

 Pot fi păcăliţi creditorii comuni ai soţilor prin instituirea unei astfel de clauze?

Potrivit alin. 3 al art. 333, clauza de preciput nu aduce nicio atingere dreptului creditorilor comuni de a urmări, chiar înainte de încetarea comunităţii, bunurile ce fac obiectul clauzei.

Cu alte cuvinte, soţii nu se pot ascunde sub masca unei astfel de clauze. Ei vor trebui să-şi plătească în continuare datoriile ajunse la scadenţă, deoarece bunurile ce fac obiectul clauzei de preciput pot fi urmărite de către creditori.

 Netrăinicia clauzei de preciput

Clauza de preciput nu mai are putere legală (devine caducă), în următoarele cazuri:

• Când comunitatea încetează în timpul vieţii soţilor (de pildă, franţuzul şi franţuzoaica decid într-o bună zi să divorţeze).

• Când soţul beneficiar a decedat înaintea soţului dispunător ori când aceştia au decedat în acelaşi timp. Beneficiul preluării bunurilor ce fac obiectul clauzei de preciput înainte de partaj este acordat, aşadar, sub condiţia suspensivă a supravieţuirii.

• Când bunurile care au făcut obiectul clauzei au fost vândute la cererea creditorilor comuni. Dacă cei doi soţi nu şi-au mai plătit datoriile, cu gândul că preciputul îi va scăpa de necazuri, prin conduita lor au atentat la eficacitatea clauzei lăsând-o, practic, fără obiect.

 În sfârşit, executarea clauzei de preciput se face în natură sau, dacă acest lucru nu este posibil, prin echivalent.

Acum, rămâne de văzut dacă şi în România vom vedea domni şi doamne, braţ la braţ, mergînd către birouri notariale pentru a alege preciputul. Căci ştiţi cum se mai spune: după ce nutreşti o idee mai mult timp, realitatea nu o egalează.