„Meseria-i brățară de aur” iar „cine are carte are parte”. Parte de meserie! Ani de zile, învățământul profesional a fost ținut la colț, privit cu dispreț. Inclusiv de către guvernanți. Aparent, spre deosebire de toate celelalte state ale mapamondului, România nu prea mai avea nevoie de meseriași, de muncitori calificați. Cei mai mulți dintre părinți voiau, pentru copiii lor, doar licee și facultăți.

În același timp, meseriașii care erau cu adevărat „meseriași” au început să ia calea străinătății, unde erau plătiți pe măsura muncii și priceperii lor. Consecința? În eterna și fascinanta Românie a început să fie resimțită, tot mai acut, lipsa muncitorilor calificați. Uneori, este neașteptat de greu să găsești un electrician priceput, un tinichigiu serios sau un zidar destoinic. Mai mult …