Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 519 din Codul de procedură civilă, a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
Obiectul sesizării vizează dezlegarea următoarei chestiuni de drept:
”Cererea de stabilire a sumei definitive datorate cu titlu de penalităţi prin care se solicită stabilirea sumei definitive pentru o perioadă mai mare de trei luni se subsumează dispoziţiilor art. 906 alin. (4) din Codul de procedură civilă?”
Art. 651 din Codul civil a fost recent modificat de Legea nr. 336/2022.
Așadar se prevede că instanţa de executare este judecătoria în a cărei circumscripţie se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Ordinul nr. 243/2021 prevede modificarea Procedurii de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, aprobată prin Ordinul preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice nr. 322/2020 a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 534/2021.
Legea privind procedurile de prevenire a insolvenţei şi de insolvenţă a constituit motiv de sesizare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.
Ministerul Finanţelor Publice a lansat în dezbatere publică proiectul de Ordin pentru completarea articolului 2 din Procedura de anulare a obligaţiilor de plată accesorii, aprobată prin Ordinul ministrului finanţelor publice nr. 2100/2020.
Având în vedere necesitatea prevenirii acumulării de către contribuabili a noi datorii la bugetul general consolidat care ar putea conduce la declanşarea procedurilor de insolvenţă, precum şi necesitatea acordării unor şanse de redresare economică, în special contribuabililor cu afaceri viabile care au fost afectate de pandemie, şi evitarea deschiderii procedurilor de insolvenţă care din perspectiva recuperării creanţelor bugetare sunt ineficiente s-a impus luare măsurii eşalonării la plată.
Parlamentul European şi Consiliul UE au ajuns la un acord cu privire la măsurile vizând creditele neperformante ale băncilor, o moştenire a crizei financiare mondiale, o problemă cu care se confruntă încă numeroase bănci europene.
Măsurile convenite de negociatorii Parlamentului şi Consiliul UE vor “garanta faptul că băncile vor aloca fonduri pentru acoperirea riscurilor aferente creditelor pe care le vor acorda în viitor şi care ar putea deveni neperformante”, subliniază Executivul comunitar. Se va preveni astfel acumularea de expuneri neperformante în bilanţurile băncilor, care vor putea să îşi îndeplinească rolul lor indispensabil în finanţarea economiei şi în sprijinirea creşterii economice.
În Monitorul Oficial al României nr. 950 din data de 9 noiembrie 2018, a fost publicat Regulamentul nr. 6/2018 pentru modificarea și completarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr. 17/2012 privind unele condiții de creditare.
Conform modificărilor implementate de Regulamentul nr. 6/2018:
– Prezentul regulament stabilește, pentru scopul menținerii stabilității financiare, unele condiții de acordare și derulare a creditelor pe teritoriul României destinate persoanelor fizice și entităților nefinanciare;
Darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin creditea constituit un subiect controversat încă de la apariţia proiectului de lege. Mulţi susţin această lege iar alţii contestă constant dispoziţiile sale sesizând Curtea Constituţională cu excepţii de neconstituţionalitate.
Potrivit noutăţilor legislative, o nouă excepţie de neconstituţionalitate a fost ridicată împotriva dispoziţiilor prevăzute în Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite .
Actele administrative pot fi atacate la instanţa de contencios administrativ iar în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive se face de bunăvoie în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.
Iar, dacă în termen de 3 luni de la data comunicării încheierii de aplicare a amenzii şi de acordare a penalităţilor debitorul nu execută obligaţia prevăzută în titlul executoriu, instanţa de executare, la cererea creditorului, va fixa suma definitivă ce se va datora statului şi suma ce i se va datora lui cu titlu de penalităţi, prin hotărâre dată cu citarea părţilor. Totodată, prin aceeaşi hotărâre, instanţa va stabili, în condiţiile art. 891 din Codul de procedură civilă, despăgubirile pe care debitorul le datorează creditorului pentru neexecutarea în natură a obligaţiei.