Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a hotărât că în calea de atac a recursului nu se poate invoca omisiunea instanţelor de fond şi de apel de a ordona din oficiu probe pe care părțile nu le-au propus şi administrat în condiţiile legii. O astfel de critică este interzisă de art. 254 alin. 6 C. proc. civ. şi de principiul potrivit căruia cel care face o susţinere în cursul procesului trebuie să o dovedească (art. 249 C. proc. civ.).

În speță, nu poate fi pusă în discuţie încălcarea de către instanţele de fond a vreunei norme procedurale referitoare la încuviinţarea sau administrarea probelor, din moment ce, în fazele procesuale anterioare, reclamanţii nu au solicitat dovedirea faptului că pârâţii ar fi acceptat tacit succesiunea mamei lor.

(Decizia nr. 2553 din 7 iunie 2018, pronunțată de Secţia a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție)

You can follow any responses to this entry through the RSS 2.0 feed. Responses are currently closed, but you can trackback from your own site.

Comments are closed.