Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost sesizată cu soluţionarea unui recurs în interesul legii.

Recursul în interesul legii vizează următoarea problemă de drept: Interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi a art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, în ceea ce priveşte stabilirea indemnizaţiei de concediu pentru funcţionarii publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare (în prezent, poliţiştii de penitenciare) prin includerea, în cuantumul acestei indemnizaţii, a sporurilor pentru condiţii periculoase sau vătămătoare şi pentru condiţii grele de muncă, de care această categorie de personal a beneficiat, în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.

Prin Decizia nr. 23/2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 62/2022, s-a admis recursul în interesul legii şi ÎCCJ a stabilit că în interpretarea şi aplicarea unitară a art. 38 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare şi a art. 150 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii la stabilirea drepturilor băneşti cuvenite poliţiştilor de penitenciare pentru perioada concediului de odihnă trebuie avute în vedere sporurile pentru condiţii de muncă grele, vătămătoare sau periculoase de care aceştia au beneficiat în perioada de activitate, corespunzător timpului lucrat în locurile de muncă respective.