Categories
Acţiunea civilă Articole Drept civil

Care sunt consecințele exercitării greșite a căii de atac ?

justitie5
Cei care trec prin experiența unui proces știu prea bine ce presupune acesta și atunci când ajung la liman nu zic hop până nu se văd și cu hotărârea redactată. Aceasta ar trebui motivată și redactată în 30 de zile de pronunțare, însă, practica, bate teoria și se ajunge la termene destul de lungi.

Hotărârea precizează și calea de atac pe care partea nemulțumită de soluția dată, o poate exercita. Ce se întâmplă atunci când partea exercită o cale de atac greșită, diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate? Pentru a clarifica aceste aspect, a fost sesizată ÎCCJ pentru a stabili modul de interpretare și aplicare a textului de lege (art 457 alin. 4 C.p.civ.).

Ce prevede Codul de procedură civilă?

Știrile juridice prevăd că hotărârea judecătorească este supusă doar căilor de atac prevăzute de lege în condițiile și termenele stabilite, indiferent de mențiunile din cuprinsul dispozitivului hotărârii. De exemplu, dacă în cuprinsul hotărârii are loc o mențiune inexactă cu privire la calea de atac, acest fapt nu are niciun efect asupra dreptului de a exercita calea de atac prevăzută de lege.

Dacă partea exercită  calea de atac neprevăzută de lege, deoarece s-a bazat pe mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii, atunci instanța respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege și comunică această hotărâre, din oficiu, tuturor părților care au luat parte la judecata în care s-a pronunțat hotărârea atacată. În acest caz, de la data comunicării începe să curgă, dacă este cazul, termenul pentru exercitarea căii de atac prevăzute de lege.

Aliniatul care a generat practică neunitară se referă la cazul în care instanța de judecată dispune recalificarea căii de atac, de la data pronunțării hotărârii, pentru părțile prezente sau de la data comunicării încheierii pentru părțile care au lipsit, caz în care va curge un nou termen pentru declararea/ motivarea căii de atac prevăzute de lege.

 Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au considerat că se impune respingerea ca inadmisibilă a căii de atac declarate greșit diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate. Judecătorul poate califica calea de atac valabil făcută, chiar dacă poartă o denumire greșită, însă acest fapt nu se poate aplica atunci când din cuprinsul cererii nu rezultă niciun element care să ducă la concluzia existenței unei erori cu privire la calea de atac, nefiind indicat niciun aspect care să ducă la concluzia că s-a intenționat exercitarea căii de atac legale și corect indicate prin hotărârea atacată.

Alte instanțe au considerat că se impune recalificarea căii de atac greșit formulate. Textul de lege în cauză reglementează cazul exercitării unei alte căi de atac decât cea prevăzută de lege (indiferent dacă a fost sau nu corect indicată în hotărârea atacată), instanța urmând a recalifica calea de atac, legea stabilind curgerea unui nou termen de la pronunțare/comunicarea încheierii pentru motivarea/declararea căii de atac legale.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 19/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 103 din 6 februarie 2017. Textul de lege supus analizei ÎCCJ se referă la cazul existenței unei mențiuni inexacte în cuprinsul hotărârii atacate fiind prevăzut de legiuitor ca partea care exercită calea de atac să nu fie prejudiciată cu privire la calea de atac pe care o poate urma, din cauza  mențiunii inexacte sau lipsei mențiunii din hotărârea atacată.

Legea prevede că judecătorul este cel care califică juridic actele și faptele deduse judecății. Recalificarea căii de atac este operațiunea realizată de instanța sesizată, raportându-se la o calificare inexactă făcută tot de o instanță de judecată în cuprinsul hotărârii atacate.

Dacă în toate situațiile instanța ar recalifica calea de atac determinând curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac stabilite de lege, atunci partea ar putea exercita orice cale de atac împotriva hotărârii judecătorești independent de mențiunea corectă din dispozitivul hotărârii atacate. S-ar ajunge la situația în care partea care nu exercită în termenul prevăzut de lege calea de atac corect indicată în hotărârea atacată să declare o cale de atac greșită și apoi ca urmare a recalificării automate să fie repusă în termenul de declarare/motivare a căii de atac.

ÎCCJ consideră că recalificarea căii de atac poate fi dispusă doar atunci când partea a exercitat o cale de atac greșită ca efect al mențiunii inexacte sau a lipsei unei astfel de mențiuni din hotărârea atacată cu privire la calea de atac ce trebuie exercitată. Doar în acest caz se justifică curgerea unui nou termen pentru declararea/motivarea căii de atac prevăzute de lege.

Dacă partea își denumește greșit calea de atac care a fost corect indicată de instanță, atunci instanța competentă să soluționeze calea de atac va califica calea de atac fără ca în urma acestei calificări să curgă un nou termen pentru declararea/motivarea  căii de atac. Practic, recalificarea căii de atac este o instituție juridică diferită de cea a calificării cererii.

ÎCCJ admite sesizarea și stabilește că art. 457 alin. 4 C.p.civ. nu se aplică dacă partea exercită o cale de atac neprevăzută de lege diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate. Dacă exercită o cale de atac neprevăzută de lege diferită de cea corect menționată în dispozitivul hotărârii atacate, instanța va respinge calea de atac ca inadmisibilă dacă aceasta nu poate fi calificată.