Obligațiile instituției care eliberează din funcție un funcționar public


business team work building a puzzle isolated over a white background
business team work building a puzzle isolated over a white background

Atunci când ne referim la o funcție publică, una dintre caracteristicile acesteia este stabilitatea, astfel încât multe persoane participă la concursuri pentru a deveni funcționari publici dorindu-și cu ardoare un astfel de post. Regimul acestora este reglementat expres de legiuitor existând anumite cazuri în care instituția publică poate să elibereze din funcție un funcționar public.

Unul dintre aceste cazuri a generat interpretări diferite în practica instanțelor și a determinat sesizarea ÎCCJ pentru a clarifica modul de interpretare și aplicare.

Caz practic

Doi funcționari publici au chemat în judecata ANAF și au solicitat anularea deciziilor prin care s-a decis eliberarea lor din funcție și obligarea pârâtei la reintegrarea lor într-o funcție publică de execuție de aceeași clasă, categorie și grad profesional, similară celei deținute până la eliberarea din funcție. Aceștia consideră că au fost eliberați din funcție fără să se respecte prevederile din statutul funcționarilor publici.

Cei doi funcționari au fost eliberați din funcție, deoarece instituția publică unde lucrau și-a încetat activitatea. Legea prevede că, în acest caz, precum și în cel în care activitatea instituției publice a fost mutată în altă localitate și funcționarul public nu este de acord să meargă acolo și nu există funcții vacante corespunzătoare în cadrul instituției, unitatea are obligația de a cere ANAF, în perioada de preaviz, lista funcțiilor publice vacante. Dacă există o funcție vacantă corespunzătoare, funcționarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere.

Instanța a respins acțiunea funcționarilor publici pe motiv că instituția nu  a încălcat nicio prevedere din statut, deoarece încetându-și activitatea nu mai avea obligația de a cerere la ANAF lista cu posturile vacante. Această obligație există doar atunci când instituția publică își mută activitatea în altă localitate. Instanța de fond a susținut că atunci când instituția publică a încetat activitatea, încadrarea în structura nou-înființată va avea loc prin concurs sau examen.

Împotriva sentinței, reclamanții au declarat recurs și au solicitat sesizarea ÎCCJ pentru a preciza dacă este obligatoriu să se ceară lista cu posturile vacante și atunci când încetează activitatea și atunci când se mută în altă activitate.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

În opinia majoritară, s-a considerat că obligația de a cere lista cu posturile vacante apare și dacă instituția publică încetează activitatea și dacă își mută activitatea în altă localitate. Au fost și instanțe care au reținut că în cazul desființării instituției publice nu mai subzistă obligația menționată mai sus.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 12/2016 care a fost publicată în Monitorul Oficial 408 din 30 mai 2016. Știrile juridice arată că persoana care are competența de numire în funcție publică poate dispune eliberarea din funcție publică prin act administrativ care se comunică funcționarului public în 5 zile lucrătoare de la emitere în anumite cazuri expres enumerate de legiuitor.

Sunt cazuri în care eliberarea din funcție are loc din motive neimputabile funcționarului public: instituția publică și-a încetat activitatea sau s-a mutat în altă localitate și funcționarul nu este de acord să o urmeze, dacă autoritatea publică își reduce personalul ca urmare a reorganizării activității, ca urmare a admiterii cererii de reintegrare în funcția publică ocupată de funcționarul public  a unui funcționar public eliberat sau destituit nelegal sau pentru motive neîntemeiate de la data rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea.

Alte motive pentru care se poate dispune eliberarea din funcție sunt cele în care funcționarul public nu îndeplinește condițiile specifice pentru ocuparea funcției publice, dacă starea sănătății fizice și/sau psihice a sa nu îi mai permite să își îndeplinească  atribuțiile de serviciu sau dacă înaltul funcționar public refuză în mod întemeiat numirea.

Regula este că, în cazul eliberării din funcția publică, autoritatea publică are obligația de a acorda funcționarilor publici un preaviz de 30 de zile calendaristice. Pe durata preavizului, persoana care are competența legală de numire în funcția publică poate acorda celui în cauză reducerea programului de lucru până la 4 ore/zi fără afectarea drepturilor salariale cuvenite.

În cazul reorganizării, admiterii cererii de reintegrare sau dacă funcționarul nu mai îndeplinește condițiile prevăzute de lege, dacă există funcții publice vacante corespunzătoare, instituția are obligația de a le pune la dispoziție funcționarilor publici.

ÎCCJ constată că statutul funcționarilor publici reglementează procedura ce trebuie urmată atunci când un funcționar este eliberat din funcție, precizând și obligațiile autorității publice. Textul care a generat controverse și a determinat sesizarea ÎCCJ stabilește că atunci când instituția publică și-a încetat activitatea sau a fost mutată în altă localitate și funcționarul nu este de acord să o urmeze, autoritatea publică are obligația de a solicita ANAF în perioada de preaviz, lista funcțiilor vacante, dacă nu are funcții publice corespunzătoare în cadrul său.

Știrile juridice arată că legiuitorul nu a făcut nicio diferențiere între cele două situații de mai sus. ÎCCJ a admis sesizarea și a decis că obligația autorității publice de a cere lista cu funcțiile vacante vizează atât eliberarea din funcție ca urmare a încetării activității, cât și cazul în care aceasta și-a mutat activitatea și funcționarul public nu este de acord să o urmeze.

Unde-i lege, nu-i tocmeală!

Iată că cine merge până-n pânzele albe, reușește până la urmă să câștige. Reclamanții nu au făcut decât să solicite aplicarea textului de lege din cadrul statutului funcționarilor publici, lege care le oferă protecție în cazul eliberării din funcție.