Categories
Articole Notari

Noul regulament de aplicare a Legii notarilor publici (II)

NotariatDreptul este ca un puzzle. Fiecare nouă informație este ca o piesă care întregește imaginea de ansamblu. De aceea, este bine ca fiecare dintre noi să știm cât mai multe informații când ne adresăm unei categorii de specialiști pentru  a ști ce să cerem și ce vom primi în schimb.

Seria noutăților introduse prin Ordinul ministrului justiției nr. 2333/2013 privind aprobarea Regulamentului de aplicare a Legii notarilor publici și a activității notariale nr. 36/1995 și publicat în Monitorul Oficial nr. 479/01.08.2013 așa cum au fost discutate în articolul precedent intitulat De la 1 august 2013 notarii au un nou regulament de aplicare a Legii notarilor publici (I) continuă cu următoarele prevederi:

4. Procedura actelor notariale

Redactarea înscrisurilor

Actele și procedurile notariale cu excepția actelor autentice (care se întocmesc într-un singur exemplar) se redactează în numărul cerut de părți plus un exemplar care rămâne în arhiva notarului și alt exemplar pentru a fi dus la cartea funciară, dacă e nevoie.

Rețineți că toate actele pe care le arătați notarului și pe baza cărora întocmește actul nu vi se mai restituie, ele fiind anexe la acel act și se menționează acest aspect în cuprinsul actului. De exemplu, la partajul voluntar dintre soți notarul va menționa în cuprinsul actului sentința de divorț și actele de proprietate ale bunurilor supuse partajului. Sentința de divorț în original și copiile actelor de proprietate ale bunurilor partajate rămân în arhiva notarului.

Dacă un cetățean străin susține în fața notarului că știe destul de bine limba română și nu are nevoie de interpret sau traducător, notarul îi va cere acestuia să scrie pe cererea adresată biroului notarial că știe limba română și înțelege conținutul actului. Rețineți că notarul are obligația de a menționa acest aspect și în cuprinsul actului.

Autentificarea actelor

Așa cum am explicat în articolulActe notariale într-un singur exemplar, o soluție contra fraudei?”, actul notarial în formă autentică se întocmește începând cu 1 ianuarie 2013 într-un singur exemplar original care rămâne în arhiva biroului notarial. Părțile vor primi duplicate de pe actul original care au aceeași forță juridică ca și originalul.

Procedura succesorală

Potrivit legii, procedura succesorală se poate desfășura în fața notarului public sau în fața instanței de judecată.

Rețineți că înainte de sesizarea instanței competente (cea de la ultimul domiciliu al defunctului) trebuie să obțineți de la notar o încheiere cu privire la verificarea registrelor notariale. Încheierea se înregistrează în Registrul General Notarial și trebuie anexată cererii de chemare în judecată. Notarul public va face verificările necesare pentru a vedea dacă s-a deschis succesiunea la ultimul domiciliu al defunctului.

În cadrul procedurii succesorale notariale, notarul deschide succesiunea la cererea moștenitorilor și eliberează certificatul de moștenitor după ce face verificările necesare. Notarul verifică actele depuse de moștenitori (acte de stare civilă care atestă rudenia cu defunctul, actele de proprietate ale bunurilor defunctului etc.) și stabilește un termen pentru dezbaterea succesiunii.

La acel termen moștenitorii declară calitatea pe care o au și notarul în urma verificărilor și înțelegerii părților stabilește cota fiecăruia din bunurile defunctului. Sunt cazuri în care unii moștenitori renunță în favoarea altora.

Rețineți că dacă ați renunțat la succesiune nu vă puteți răzgândi ulterior asupra deciziei voastre. Au fost cazuri în care unii moștenitori au regretat în timp decizia de a renunța în favoarea altui moștenitor și au atacat în instanță certificatul de moștenitor. Fără șanse, legiuitorul consideră că dacă ai renunțat, este ca și când nu ai fost niciodată moștenitor! Așadar, măsurați de mai multe ori și decideți o singură dată dacă renunțați sau nu !

În fața notarului la momentul dezbaterii succesiunii se va administra proba cu acte de stare civilă, testamente și depozițiile a cel puțin 2 martori care trebuie să cunoască date personale cu privire la defunct și numărul și calitatea celor ce pretind că au calitatea de moștenitori ai defunctului. Au fost situații practice în care martorii au declarat mincinos la notar și în fața instanței s-a probat acest lucru. În acest caz aceștia au suportat rigorile legii cu privire la falsul în declarații.

În cazul în care în urma verificărilor se constată că defunctul nu are moștenitori, notarul declară moștenirea vacantă. În acest caz, va cita pe reprezentatul Primăriei Municipiului București pentru bunurile aflate pe teritoriul Bucureștiului, iar pentru cele aflate în alte localități autoritatea administrației publice locale. Chiar dacă autoritatea citată nu se prezintă, notarul va putea elibera certificatul de vacanță succesorală prin care bunurile defunctului fără moștenitori revin statului prin autoritatea locală competentă.

Procedura divorțului

Prin legea 202/2010 a fost introdusă posibilitatea ca soții să se despartă în fața notarului public sau la primărie. Ideea a apărut tot din dorința de a degreva instanțele de judecată care aveau competența exclusivă de a efectua procedura divorțului. Pentru a putea efectua această procedură la notar trebuiesc îndeplinite anumite condiții.

Cererea trebuie adresată biroului notarial din raza teritorială unde s-a încheiat căsătoria sau a fost ultimul domiciliu comun al soților. Soții probează cu actele de identitate care a fost ultimul domiciliu comun. Dacă din actele de stare civilă nu rezultă acest lucru, soții au posibilitatea de da o declarație pe proprie răspundere în fața notarului din care să rezulte care este ultimul domiciliu comun.

Soții sunt legitimați de notar și depun atașat cererii de divorț certificatul de căsătorie în original care rămâne la notarul public. Au obligația de a depune și copie legalizată de pe certificatul de căsătorie în vederea atașării la dosar. Soții depun copii ale certificatelor de naștere, cărților de identitate. Ei declară dacă au sau nu copii minori. În caz afirmativ, ei se pot înțelege cu privire la creșterea și educarea copiilor minori și cu privire la numele de familie pe care îl va purta fiecare soț după divorț. Acordul cu privire la aceste aspecte se atașează cererii adresate notarului.

După primirea cererii notarul înregistrează cererea în registrul de divorțuri și verifică în Registrul național de evidență a certificatelor de divorț (RNECD) să vadă dacă nu s-a mai înregistrat altă cerere de divorț între aceleași părți.

Dacă sunt îndeplinite aceste condiții, notarul va acorda părților un termen de gândire de 30 de zile.

Dacă părțile au copii minori și se înțeleg cu privire la aceștia, notarul va sesiza autoritatea tutelară competentă înmânându-i un exemplar al acordului soților cu privire la minori (exercitarea autorității părintești, locuința copiilor, modalitatea de păstrarea a legăturilor personale și stabilirea contribuției fiecăruia dintre părinți la creșterea, educarea, învățătura și pregătirea profesională a copiilor după divorț). În acest sens, se va efectua o anchetă socială care se va trimite notarului.

Dacă după cele 30 de zile soții se prezintă în fața notarului și stăruie în cererea de divorț, notarul va autentifica întâi acordul lor cu privire la minori și apoi va lua act de consimțământul liber și neviciat de a desface căsătoria prin acord. Va elibera părților certificatul de divorț care face dovada desfacerii căsătoriei prin acordul soților și a numelui de familie pe care fiecare dintre soți îl va purta după divorț.

Certificatul de divorț de emite în 6 exemplare originale: câte unul pentru fiecare dintre soți, unul pentru dosarul de divorț, unul pentru mapa de divorțuri de la sediul notarului, altul pentru registrul stării civile de la locul încheierii căsătoriei sau transcrierii certificatului de căsătorie eliberat în alt stat și un exemplar pentru registrul stării civile deținut de direcția județeană de evidență a persoanelor.

Rețineți că în momentul în care vi se va înmâna certificatul de divorț vi se va restitui și  certificatul de căsătorie în original pe care va fi scris „desfăcută căsătoria prin certificatul de divorț numărul…/….”

Notarul va respinge cererea de divorț în următoarele cazuri:

– dacă nu este competent să o soluționeze;

– dacă unul dintre soți este pus sub interdicție sau nu își poate exprima consimțământul liber și neviciat;

– dacă la momentul depunerii cererii de divorț nu sunt prezenți ambii soți sau cel absent nu este reprezentat prin mandatar;

– dacă unul dintre soți refuză să semneze cererea de divorț;

– dacă soții nu se înțeleg cu privire la numele de familie ce va fi purtat după divorț sau cu privire la copii minori;

– dacă nu prezintă certificatul de căsătorie în original la momentul depunerii cererii;

– dacă se împacă sau își retrag cererea;

– dacă după cele 30 de zile acordate de notar soții nu se prezintă pentru a declara că insistă în cererea de divorț;

– dacă înainte de a se finaliza procedura în fața notarului unul dintre soți decedează și căsătoria încetează astfel.

Procedura apostilei și supralegalizării actelor notariale

Pentru ca un act încheiat în România să fie valabil în străinătate trebuie supralegalizată semnătura sau apostilată. Apostila atestă faptul că semnătura de pe act este autentică și se aplică doar pe actele notariale ce vor fi folosite pe teritoriul statelor părți la Convenția de la Haga din 1961.

Practic, apostila dovedește că actul pe care a fost aplicată respectă cerințele de validitate reglementate de un stat. După aplicarea apostilei actului oficial românesc de către autoritățile române, actul este valabil în statul solicitat fără nicio altă formalitate suplimentară.

Supralegalizarea atestă că actul notarial este act oficial atestând veridicitatea semnăturii. Se aplică actelor ce vor fi folosite în state care nu sunt semnatare ale Convenției de la Haga din 1961.

Există birouri notariale speciale care îndeplinesc aceste proceduri și persoane special desemnate al căror specimen de semnătură se află în registrul Uniunii Notarilor pentru a evita fraudele.

Nu se vor apostila actele al căror text nu este lizibil din cauza deteriorării sau actul este completat cu creionul sau conține adăugiri și corecturi neconfirmate oficial.

 5. Alte proceduri notariale

Notarul poate legaliza semnătura părților de pe actele pentru care legea nu cere obligatoriu forma autentică. Prin legalizarea semnăturii în fața notarului public se atestă identitatea părții, dar nu și conținutul actului respectiv.

Notarul poate certifica fie anumite fapte sau faptul că o persoană este în viață. Se poate certifica și rezultatul tombolelor, concursurilor, licitațiilor sau a unui anumit produs. În toate cazurile, notarul verifică aspectele și emite o încheiere în acest sens.

Cu siguranță cel mai cunoscut serviciu oferit de notari este legalizarea actelor. Notarii verifică actul autentic și emite copii legalizate care atestă veridicitatea acestuia. Un exemplar al copiei legalizate rămâne la notar și partea primește numărul de copii cerut. Nu se vor putea face legalizări de pe acte ce au ștersături, corecturi sau adăugiri de cuvinte.

6. Controlul judecătoresc al actelor și procedurilor notariale

Sunt cazuri în care o persoană consideră că prin încheierea unui act notarial i s-a cauzat un prejudiciu și în acest sens se adresează instanței de judecată cu o acțiune în anularea acelui act. Cererea poate fi formulată de orice persoană care justifică un interes sau de către părțile actului respectiv. Rețineți că până la soluționarea cauzei prin pronunțarea unei hotărâri care să dispună anularea, acel act notarial atacat se socotește a fi valabil.

Există cazuri în care notarul refuză încheierea unui act sens în care părțile pot face plângere împotriva încheierii de respingere. Plângerea o depune la biroul notarial care a refuzat întocmirea actului și acesta în 3 zile lucrătoare de la primire o înaintează la judecătoria competentă (cea din circumscripția căreia își desfășoară activitatea) împreună cu dosarul cauzei.

Era necesar un nou regulament?

Având în vedere modificările aduse legii 36/1995 era utilă și refacerea acestui regulament pentru a-i ajuta atât pe notari în munca lor, cât și pe cei interesați a se adresa unui birou notarial. Cunoscând serviciile pe care vi le poate oferi un notar veți putea decide cum vă poate ajuta să vă rezolvați  o problemă.

Sigur că apelând la serviciile unui notar automat veți ajunge la momentul la care va trebui să semnați un act în fața lui, act ale cărui consecințe trebuie să vi le asumați. Așadar gândiți-vă la puterea unui act scris în zilele noastre și la consecințele lui.

Aceste lucruri mă duc cu gândul la la romanul „Ispita” de Zvezdomir Marinov al cărui motto suna așa: „Cel mai bine e să taci/Dacă totuși vorbești, să nu scrii…/ Dacă scrii, să nu semnezi…/ Iar dacă semnezi, să nu te miri…”