Categories
Articole Organizare judiciară

Competența DNA. Încotro?

DNA

Se spune că „ pesimistul se plânge de vânt potrivnic. Optimistul așteaptă ca acesta să-și schimbe direcția. Realistul schimbă orientarea velelor. „ (William Arthur Ward)

Cam așa s-a întâmplat și în cazul competențelor DNA. La momentul constituirii DNA în 2012, prin OUG 43 i s-au dat competențe de efectuare a urmăririi penale pentru anumite infracțiuni. În timp, volumul foarte mare de muncă la care au fost supuși procurorii DNA a determinat o creștere a  duratei de soluționare a dosarelor cu consecința directă a întârzierii efectuării actului de justiție.

Din statisticile publicate referitoare la volumul de activitate al DNA a rezultat o creștere semnificativă a acestuia, astfel încât numărul mediu de dosare aflate în lucru la un procuror DNA (care desfășoară activitate de urmărire penală) a ajuns să fie de 80-90 de dosare pe an.

Astfel, anual la DNA sunt înregistrate aproximativ 1.000 de dosare. De exemplu, în 2012  s-au înregistrat 1057 de dosare dintre care 708 au fost de evaziune fiscală, 335 de înșelăciune și 30 referitoare la infracțiuni vamale. Din cele 1057 de dosare înregistrate în 2012 s-au întocmit doar 87 de rechizitorii! Astfel s-a ajuns la situația în care la sfârșitul fiecărui an rămân în lucru aproximativ 1.000 de dosare.

Desigur că ne-am uitat și în curtea vecinilor din Europa și am constatat că acolo un procuror anchetează pe an unul maxim două dosare de corupție. Diferența este copleșitoare, astfel încât se justifică întrutotul apariția OUG 63/2013 care a intrat în vigoare chiar de la publicare ( 26 iunie 2013) și care a redus aria infracțiunilor ce intră în competența de soluționare a procurorilor DNA.

Privind în mod realist, această modificare va mai degreva procurorii DNA de numărul mare de dosare lăsându-i să se concentreze pe dosarele mari de corupție. Până când s-a ajuns la această decizie, mulți dintre micii și marii corupți ai țării dormeau liniștiți fiindcă urmărirea penală în cazul lor dura destul de mult.

Statistic s-a stabilit că aproximativ 40% din cazurile de care se ocupă procurorii DNA sunt infracțiuni de evaziune fiscală și vamală. Mare parte din aceste infracțiuni au un prejudiciu relativ mic, iar scopul pentru care a fost creat DNA a fost cel de a rezolva actele de mare corupție. Or, DNA este o instituție specializată în combaterea corupției și este independentă în raport cu instanțele de judecată și parchetele.

Ce competențe aveau procurorii DNA înainte de apariția OUG 63/2013?

Până în 26 iunie 2013 DNA se ocupa de infracţiunile din legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:

–  infracțiuni de corupție care au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro sau o perturbare deosebit de gravă a activității unei autorități publice sau oricărei alte persoane juridice sau dacă valoarea sumei sau bunului care formează obiectul infracțiunii de corupție este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 euro;

– infracțiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităților Europene;

DNA efectua urmărirea penală dacă se cauza o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro în cazul infracțiunii de înșelăciune (art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) Cod Penal), de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ( art. 246 Cod penal),  abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi (art. 247 Cod Penal), abuz în serviciu contra intereselor publice (art. 248 Cod penal) și abuz în serviciu în forma calificată (art. 2481 din Codul Penal).

De asemenea, avea în competență urmărirea penală pentru infracțiunile din Codul Vamal al României prevăzute la art. 175, 177, 178-181. Aceste infracțiuni vamale se referă la:

– infracțiunea de contrabandă (adică trecerea peste frontieră, fără autorizaţie, a armelor, muniţiilor, materiilor explozive sau radioactive, produselor şi substanţelor stupefiante şi psihotrope, precursorilor şi substanţelor chimice esenţiale, produselor şi substanţelor toxice);

– infracţiunea de folosire de acte nereale (adică folosirea, la autoritatea vamală, a documentelor vamale, de transport sau comerciale, care se referă la alte mărfuri sau bunuri decât cele prezentate în vamă);

– infracțiunea de folosire de acte falsificate (adică folosirea la autoritatea vamală a documentelor vamale de transport sau comerciale falsificate). Dacă faptele de mai sus erau săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate sau în bandă sau de angajați sau reprezentanți ai unor persoane juridice care au ca obiect de activitate operațiuni de import-export ori în folosul unor persoane juridice, competent era tot DNA.

Procurorii DNA mai aveau în competență pe lângă ceea ce am enumerat mai sus și infracțiunile de evaziune fiscală.

Se poate observa că legiuitorul a fost “generos” în a da atât de multe infracțiuni în competența procurorilor DNA. Aceștia au reușit cu un efort pe măsură să acopere întreaga arie impusă de lege.

Care sunt infracțiunile date în competența procurorilor DNA începând cu 26 iunie 2013?

Potrivit OUG 63/2013, procurorii DNA sunt competenți să efectueze urmărirea penală dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 246 (abuz în serviciu contra intereselor persoanelor), art. 247 (abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi), art. 248 (abuz în serviciu contra intereselor publice), art. 2481 (abuz în serviciu în forma calificată )din Codul Penal.

Practic, textul de lege indică clar care sunt infracțiunile de competența DNA. Rezultă că prin modificarea legislativă au fost eliminate din competența DNA infracțiunile de înșelăciune, evaziune fiscală și cele din Codul vamal care vor fi în competența parchetelor.

Este important de reținut că toate cauzele înregistrate la DNA înainte de 26 iunie 2013 (data intrării în vigoare a OUG 63/2013) vor fi soluționate tot de procurorii DNA.

 Care vor fi beneficiile aduse de OUG 63/2013?

Scopul pentru care s-a dat OUG 63/2013 a fost cel al reducerii duratei de soluționare a unui dosar de către DNA, de pedepsire grabnică a faptelor de corupție și de rezolvare a problemei supraîncărcării procurorilor cu dosare.

Principalul beneficiu va fi posibilitatea procurorilor DNA de a avea un număr mai mic de dosare repartizate, astfel încât vor putea soluționa mult mai rapid cazurile de mare corupție. Faptul că infracțiunile de evaziune fiscală, înșelăciune și cele vamale vor trece la parchetele competente, nu va îngreuna activitatea acestora. S-a prevăzut că impactul modificării va duce la o creștere cu 1% a volumului de muncă actual al parchetelor de pe lângă tribunal, lucru care poate fi gestionat.

Cred ca modificarea legislativă va fi benefică pentru procurorii DNA și îi va face pe marii corupți să doarmă mai puțin liniștiți, pentru că urmărirea penală se va desfășura mult mai rapid de acum încolo.

Poate că există o rază de speranță ca românul să înțeleagă că “pământul oferă suficient pentru a acoperi nevoile omului, dar nu și lăcomia lui “ și că “este greu, dar nu imposibil, de a desfășura o afacere cinstită.” (Mahatma Gandhi)