Categories
Articole Contracte Persoane juridice. Societăţi

Nu plătești factura în 30 de zile? Legea te obligă la despăgubiri !

despagubitContractul este legea părților. Acestea stabilesc de comun acord clauzele reciproc avantajoase. Atunci când ești patron se întâmplă să nu poți achita o factură scadentă unui furnizor la timp pentru că la rândul tău nu ți s-a onorat plata facturii de către clienții tăi. În momentul în care afacerea intră într-un astfel de carusel în care nu poți plăti o factură pentru că la rândul tău nu ai încasat ce ți se cuvenea, pericolul de a ajunge la lipsă de cash și implicit la blocarea activității, este mare.

Având în vedere că termenele de plată ale facturilor erau lăsate la libera înțelegere a comercianților, lucru care nu a dat rezultatele scontate, legiuitorul a reglementat anumite mecanisme pentru a combate întârzierea în executarea obligațiilor de plată ce rezultă din contracte.

Astfel, a fost adoptată legea 72/2013 care își va produce efectele începând cu 5 aprilie 2013 fiind o transpunere a Directivei 2011/7/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 2011.

            Care este sfera de aplicare a acestei legi?

Legea are ca sferă de aplicare creanțele certe, lichide și exigibile care s-au născut din contracte încheiate între agenții economici sau între aceștia și o autoritate  a statului. Aceste obligații de plată a unor sume de bani trebuie să se fi născut dintr-un contract ce are ca obiect furnizarea de bunuri, prestarea de servicii, proiectarea și execuția lucrărilor publice, a clădirilor, a lucrărilor de construcții civile.

NU intră sub incidența acestei legi:

– creanțele înscrise la masa credală în cadrul unei proceduri de insolvență, cele stabilite în cadrul unei negocieri extrajudiciare de restructurare a datoriilor unei firme;

– contractele dintre agenți economici  și consumatori (de exemplu, contractul pe care îl încheie o persoană fizică cu distribuitorii de utilități: energie electrică, gaze etc.).

             Care este termenul de plată la contractele încheiate în mediul privat?

  Dacă două firme încheie un contract de prestări servicii și nu au inserat un termen de plată al facturii, potrivit acestei legi termenul de plată va fi de maxim 30 de zile calendaristice care se va calcula, astfel:

– de la data primirii facturii;

– de la data primirii bunurilor sau prestării serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă;

– de la data finalizării procedurii de recepție. Această perioadă poate dura maxim 30 de zile. Excepția este că părțile pot conveni ca termenul să fie mai mare de 30 de zile dacă nu este abuziv (nu produce prejudicii creditorului).

În contractele încheiate în mediul privat termenul de plată poate fi de maxim 60 de zile calendaristice. Legea prevede că părțile pot conveni să treacă în contract un termen de plată mai mare, dar care să nu fie abuziv pentru creditor. Legea permite și plata sumei în rate.

            Care este termenul de plată la contractele încheiate între stat și un agent economic privat?

 La fel ca în cazul contractelor încheiate în mediul privat termenul de plată va fi de maxim 30 de zile calendaristice și se va calcula la fel.

Prin excepție de la regula termenului de plată în maxim 30 de zile calendaristice, părțile pot stabili un termen de plată de maxim 60 de zile calendaristice dacă este prevăzut expres în contract și în documentația achiziției și este obiectiv justificat  având în vedere natura și caracteristicile contractului. Această clauză poate fi inserată dacă nu produce prejudicii creditorului. Plata poate fi făcută și în rate.

Legea a prevăzut și un termen de plată derogatoriu de cel mult 60 de zile calendaristice de care beneficiază instituțiile publice din domeniul sănătății și entitățile publice care furnizează servicii medicale de sănătate.

Rețineți că dacă încheiați un contract cu statul și inserați în contract o clauză cu privire la data emiterii/primirii facturii, aceasta va fi lovită de nulitate absolută.

            Ce se întâmplă în cazul nerespectării termenului de plată?

Legea sancționează nerespectarea termenului de plată prin aplicarea unei dobânzi penalizatoare.

Dobânda penalizatoare va fi suportată atât de stat, cât și de agenții economici din mediul privat, dacă nu își respectă obligația de plată a bunurilor și serviciilor. Dacă părțile nu au stabilit cuantumul dobânzii penalizatoare, se va aplica o dobânda legală penalizatoare calculată (conform legii 72/2013) ca fiind rata dobânzii de referință a BNR plus 8 puncte procentuale.

             De când curge dobânda penalizatoare?

 Dobânda penalizatoare curge de la scadență până la momentul plății. Dacă în contract nu s-a stabilit un termen de plată, dobânda penalizatoare curge astfel:

– după 30 de zile calendaristice de la data primirii de către debitor a facturii;

– după 30 de zile calendaristice de la data recepției mărfurilor sau prestarea serviciilor, dacă data primirii facturii este incertă sau anterioară primirii bunurilor sau prestării serviciilor;

– după 30 de zile calendaristice de la data la care legea sau contractul stabilesc o procedură de recepție sau de verificare care permite certificarea conformității mărfurilor sau serviciilor, dacă debitorul a primit factura.

           Ce daune poate cere creditorul pentru nerespectarea termenului de plată?

Dacă debitorul a întârziat cu plata, atunci creditorul poate cere acestuia încă din prima zi de întârziere o despăgubire minimă de 40 euro ce se va achita în lei la cursul BNR din ziua plății. În plus față de această sumă, creditorul este îndreptățit să ceară debitorului să suporte toate cheltuielile făcute pentru a recupera creanța, în condițiile neplății la timp a sumei respective.

            Care sunt clauzele abuzive?

Potrivit actualei reglementări sunt considerate clauze abuzive acele clauze împotriva respectării principiului bunei-credințe și a încurajării executării obligațiilor asumate prin contracte (acele clauze care nu prevăd, de exemplu, motivele de derogare de la termenele de plată sau de la rata dobânzii) .

Astfel de clauze abuzive pot fi:

– dacă stabilesc dobânzi penalizatoare sub cea penalizatoare legală (de exemplu, stabilesc ca dobânda penalizatoare să se calculeze la nivelul dobânzii BNR plus 4 puncte procentuale, în loc de 8, așa cum s-a stabilit în prezent);

– dacă prevăd un termen mai mare de la care creanța produce dobânzi (neținând cont de termenul de 30 zile, stabilit de legea 72/2013 sau în cazurile enunțate mai sus termenul de 60 de zile);

– dacă în contractele încheiate între profesioniști și autoritățile contractante se stabilește un termen de plată mai mare de 60 de zile calendaristice;

– dacă omit să prevadă posibilitatea de a i se achita creditorului despăgubiri pentru întârzierea plății făcute de debitor;

– dacă prevăd un termen pentru emiterea/primirea facturii.

Legea prevede că toate clauzele considerate a fi abuzive vor fi lovite de nulitate absolută, chiar dacă au fost stipulate în contracte  încheiate anterior intrării în vigoare a acestei legi.

Creditorul își va putea recupera creanța și în instanță unde va urma procedura ordonanței de plată putând să obțină un titlu executoriu împotriva debitorului rău-platnic.

Scopul acestei legi este de a realiza o disciplină în relațiile contractuale și de a elimina pe cât posibil întârzierea în plata facturilor, urmând a se respecta termenele contractului sau cele stabilite de lege. Se urmărește combaterea întârzierii la plată, astfel încât să se evite blocajele financiare care afectează tot mai mult mediul de afaceri. Dacă prevederile acestei legi vor reuși să-și atingă scopul, rămâne de văzut!