LexCafe

Ordinul ANAF nr. 839/2016 – Norme tehnice de autorizare a magaziilor şi a perimetrelor pt. depozitare temporară

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
ORDIN
privind aprobarea Normelor tehnice de autorizare a magaziilor şi a perimetrelor pentru depozitare temporară şi a Normelor tehnice de înregistrare a depozitelor utilizate în zonele libere

În aplicarea art. 50 – 53 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar şi a art. 185 şi 186 din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar,
în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. – Se aprobă Normele tehnice de autorizare a magaziilor şi a perimetrelor pentru depozitare temporară, prevăzute în anexa nr. 1.

Art. 2. – Se aprobă Normele tehnice de înregistrare a depozitelor utilizate în zonele libere, prevăzute în anexa nr. 2.

Art. 3. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

p. Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
Daniel Diaconescu,
vicepreşedinte

Bucureşti, 24 februarie 2016.
Nr. 839.

SUMAR:

  • ANEXA Nr. 1 Norme tehnice de autorizare a magaziilor şi a perimetrelor pentru depozitare temporară
  • ANEXA Nr. 2 Norme tehnice de înregistrare a depozitelor utilizate în zonele libere

ANEXA Nr. 1

NORME TEHNICE
de autorizare a magaziilor şi a perimetrelor pentru depozitare temporară

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – Prezentele norme tehnice stabilesc procedurile aplicabile la autorizarea magaziilor şi a perimetrelor de depozitare temporară pe teritoriul vamal al României.

Art. 2. – (1) În sensul prezentelor norme tehnice, depozitarea temporară semnifică depozitarea temporară a mărfurilor necomunitare sub supraveghere vamală în intervalul dintre prezentarea acestora în vamă şi atribuirea unei destinaţii vamale pentru acestea.
(2) Magaziile şi perimetrele pentru depozitare temporară sunt locuri aprobate de autoritatea vamală, destinate să primească mărfuri necomunitare care fac obiectul unei declaraţii sumare de depozitare temporară şi cărora operatorul trebuie să le atribuie o destinaţie vamală.
(3) Termenul de depozitare este, potrivit art. 49 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar, stabilit la 45 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe cale maritimă, sau la 20 de zile, în cazul mărfurilor transportate pe orice altă cale decât maritimă.
(4) Cu toate acestea, autoritatea vamală poate aproba, în cazuri justificate, prelungirea acestor termene, fără a depăşi nevoile reale justificate de împrejurări.

CAPITOLUL II
Condiţii de autorizare

Art. 3. – (1) O autorizaţie pentru o magazie sau perimetru pentru depozitare temporară poate fi solicitată de comisionarii în vamă, casele de expediţii, deţinătorii de antrepozit vamal, companiile de transport implicate în circulaţia mărfurilor necomunitare sau de orice persoană care derulează operaţiuni legate de importul sau exportul mărfurilor.
(2) Autoritatea vamală autorizează depozitele aparţinând operatorilor economici care îndeplinesc următoarele cerinţe:

a) sunt stabiliţi pe teritoriul vamal al Uniunii Europene;
b) constituie o garanţie în contul biroului vamal în a cărui rază de competenţă teritorială îşi vor desfăşura activitatea potrivit prevederilor art. 189 – 200 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, a cărei valoare de referinţă corespunde cuantumului drepturilor vamale potenţiale care s-ar putea naşte cu privire la mărfurile depozitate de operatorul economic pe o perioadă de cel puţin o săptămână, fiind stabilită de biroul vamal împreună cu operatorul economic, luându-se în calcul taxele vamale cele mai ridicate aferente acestor mărfuri. Modul de constituire a garanţiei se va face în formele acceptate de către autoritatea vamală. Controlul garanţiei depuse la autorizare se va efectua periodic de către compartimentul de specialitate din cadrul biroului vamal, în funcţie de numărul şi frecvenţa operaţiunilor de depozitare, cel puţin o dată pe an;
c) au organizate evidenţe care permit autorităţii vamale verificarea eficientă a operaţiunilor vamale, în conformitate cu prevederile alin. (3) şi ale art. 5 alin. (3);
d) dispun de infrastructura informatică adecvată organizării evidenţelor: calculator, imprimantă, conexiune la internet etc.;
e) au incluse în obiectul de activitate operaţiuni de depozitare;
f) dispun de echipamentele necesare descărcării, încărcării, manipulării, ambalării, dezambalării şi prezentării mărfurilor în vederea efectuării controlului vamal, precum şi de personal specializat pentru efectuarea acestor operaţiuni;
g) construcţia sau perimetrul deţinut îndeplineşte condiţiile enunţate la art. 4.

(3) Orice modificare intervenită în datele avute în vedere la acordarea autorizaţiei va fi adusă la cunoştinţa biroului vamal competent, în scris, în termen de 3 zile de la producerea ei. Pe baza acestor date, atunci când este cazul, biroul vamal reverifică îndeplinirea condiţiilor de autorizare şi ia măsurile care se impun.
(4) Titularii autorizaţiilor pentru magaziile sau perimetrele de depozitare temporară au obligaţia de a ţine evidenţa mărfurilor intrate/ieşite în/din depozit/perimetru.

Art. 4. – Pentru a putea fi autorizată ca magazie sau perimetru de depozitare temporară, construcţia sau suprafaţa în cauză trebuie să respecte următoarele cerinţe:

a) să fie localizată în raza de competenţă teritorială a unui birou vamal de frontieră sau de interior, pentru a permite supravegherea vamală fără a trebui să fie introduse măsuri administrative disproporţionate faţă de nevoile economice respective;
b) construcţia sau perimetrul să permită scoaterea sau introducerea de mărfuri numai prin deschideri care pot fi încuiate. În cazul în care este vorba de o construcţie, aceasta trebuie să fie realizată din materiale care rezistă la tentativele de acces ilegal şi oferă o protecţie intruziunilor ilegale, suficient de solidă pentru a nu permite spargerea pereţilor, podelelor sau acoperişului fără a lăsa urme de efracţie;
c) să asigure mijloace sigure de acces la mărfuri;
d) să fie dotată cu instalaţii adecvate pentru depozitarea, descărcarea şi/sau încărcarea, examinarea şi vămuirea mărfurilor şi pentru examinarea vehiculelor;
e) să permită accesul autorităţii vamale la sediul aprobat, în orice moment, într-un timp rezonabil;
f) să existe incinte separate pentru a asigura bunurile de valoare sau cu risc ridicat de fraudă şi pentru a asigura deţinerea de orice mărfuri interzise sau reţinute în vederea confiscării, care pot fi găsite într-un transport la sosirea la locul de depozitare;
g) să se asigure că toate mărfurile ce pot afecta siguranţa şi sănătatea populaţiei sunt marcate clar şi sunt separate de alte mărfuri din incinta aprobată.

CAPITOLUL III
Evidenţa operativă a mărfurilor

Art. 5. – (1) Autorizarea magaziei sau a perimetrului pentru depozitare temporară este condiţionată de aprobarea prealabilă a evidenţei operative a mărfurilor de către biroul vamal competent, care să permită supravegherea exploatării spaţiilor de depozitare temporară, în special în ceea ce priveşte identificarea mărfurilor depozitate, statutul vamal şi circulaţia mărfurilor.
(2) Mărfurile depozitate au statut de “mărfuri în depozit temporar” până la atribuirea unei noi destinaţii vamale.
(3) Evidenţa operativă a mărfurilor cuprinde cel puţin următoarele informaţii:

a) informaţii privind numărul şi data declaraţiei sumare de intrare, destinaţia vamală acordată, numărul de înregistrare din Registrul de evidenţă a mărfurilor la intrare;
b) denumirea comercială a mărfurilor şi cantitatea acestora, pentru a permite identificarea lor;
c) numărul, felul, mărcile coletelor sau mărcile de identificare a containerelor;
d) informaţii care fac posibilă monitorizarea permanentă a mărfurilor, respectiv localizarea mărfurilor în cadrul magaziei de depozitare temporară;
e) informaţii de referinţă ale documentelor de transport şi/sau facturile care au însoţit mărfurile la intrarea în magazie/perimetrul de depozitare;
f) informaţii privind dovada de origine sau provenienţa mărfurilor, informaţii privind mărfurile cu statut comunitar depozitate;
g) informaţii despre mărfurile care urmează să fie supuse examinării în conformitate cu prevederile art. 187a din Regulamentul (CEE) nr. 2.454/93 al Comisiei din 2 iulie 1993 de stabilire a unor dispoziţii de aplicare a Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92 al Consiliului de instituire a Codului Vamal Comunitar;
h) informaţii de referinţă ale documentelor de transport şi/sau facturile care au însoţit mărfurile la scoaterea din magazie/perimetrul de depozitare şi informaţii privind destinaţia mărfurilor.

(4) Evidenţa poate fi ţinută manual sau prin mijloace informatice.
(5) Evidenţa operativă se prezintă la solicitarea biroului vamal de supraveghere. De asemenea, documentele la care se face referire în cadrul evidenţei operative se păstrează împreună cu aceasta şi se prezintă la orice solicitare a biroului vamal de supraveghere.

CAPITOLUL IV
Garanţia

Art. 6. – (1) Pentru mărfurile aflate în depozit temporar, garanţia trebuie să corespundă unui procent de 100% din cuantumul drepturilor de import.
(2) Garanţia se constituie în favoarea biroului vamal la care este depusă declaraţia sumară de depozitare temporară.

CAPITOLUL V
Cererea de autorizare

Art. 7. – (1) Modelul cererii de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară este prevăzut în anexa nr. 1.
(2) Cererea se completează conform instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2 şi se depune de către solicitant la autoritatea vamală competentă, împreună cu următoarele documente necesare pentru obţinerea autorizaţiei:

a) certificatul de înregistrare a societăţii eliberat de Oficiul Naţional al Registrului Comerţului, în copie;
b) copia actului constitutiv al societăţii, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
c) certificatul de atestare fiscală şi cazierul fiscal, eliberate de autoritatea fiscală competentă;
d) documente care atestă îndeplinirea cerinţelor prevăzute la art. 3 alin. (2) lit. e) şi f);
e) schiţa magaziei sau a perimetrului pentru care se solicită autorizarea;
f) modelul de evidenţe operative, aprobat de biroul vamal de supraveghere;
g) documentul care atestă constituirea garanţiei prevăzute la art. 6.

Art. 8. – (1) Cererea de autorizare pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară se depune la direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află spaţiul/spaţiile de depozitare.
(2) În cazul în care solicitantul are mai multe spaţii de depozitare, aflate în competenţa teritorială a mai multor direcţii regionale vamale, acesta depune cereri diferite la fiecare direcţie regională vamală.

Art. 9. – Când direcţia regională vamală consideră că informaţiile ce figurează în cererea de autorizare sunt insuficiente, poate cere solicitantului să comunice date suplimentare.

CAPITOLUL VI
Respingerea cererii de autorizare

Art. 10. – (1) Când nu sunt îndeplinite condiţiile cerute, autoritatea vamală respinge cererea de autorizare, conform art. 6 alin. (3) din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, şi informează în mod corespunzător operatorul economic.
(2) Decizia de respingere a cererii poate fi atacată în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL VII
Emiterea autorizaţiei

Art. 11. – (1) Autorizaţia pentru magazia sau perimetrul pentru depozitare temporară se emite de către direcţia regională vamală în a cărei rază de competenţă se află spaţiul de depozitare.
(2) În cazul în care un solicitant are mai multe spaţii de depozitare, aflate în raza de competenţă a mai multor direcţii regionale vamale, se emit autorizaţii distincte de către fiecare direcţie regională vamală în a cărei rază de competenţă teritorială se află spaţiul de depozitare.
(3) Direcţia regională vamală emite autorizaţia utilizând formularul prevăzut în anexa nr. 1 şi cu respectarea instrucţiunilor de completare prevăzute în anexa nr. 2.
(4) Numărul de înregistrare al autorizaţiei se acordă dintr-un registru special de înregistrare a magaziilor şi a perimetrelor pentru depozitare temporară.
(5) Numărul de înregistrare al autorizaţiei este compus din codul de ţară urmat de codul direcţiei regionale vamale şi seria reprezentând numărul de ordine al autorizaţiei, de cinci caractere.

Art. 12. – Autorizaţia se întocmeşte în două exemplare, având următoarele destinaţii:

a) un exemplar este destinat solicitantului;
b) un exemplar este destinat direcţiei regionale vamale emitente, păstrându-se împreună cu cererea şi documentele justificative pe toată perioada de valabilitate a acesteia.

Art. 13. – (1) Autorizaţia pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară se emite într-un termen de maximum 30 de zile de la depunerea cererii sau de la primirea de către autoritatea vamală a informaţiilor lipsă sau a celor suplimentare solicitate.
(2) Autorizaţia intră în vigoare de la data emiterii sale sau de la o altă dată ulterioară, care este înscrisă în rubrica 3a din autorizaţie.
(3) În cazul în care titularul autorizaţiei doreşte modificarea autorizaţiei în situaţii cum ar fi, de exemplu, schimbarea denumirii societăţii sau a sediului social, schimbarea adresei locaţiei/locaţiilor autorizate, extinderea spaţiului de depozitare sau adăugarea unei noi locaţii etc., este necesar să se adreseze direcţiei regionale vamale emitente. Solicitarea de modificare a autorizaţiei va fi însoţită de documente justificative.

Art. 14. – Autorizaţia pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară nu are termen de valabilitate.

CAPITOLUL VIII
Biroul vamal de supraveghere

Art. 15. – (1) Autorizarea magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară este condiţionată de aprobarea prealabilă de către biroul vamal de supraveghere a evidenţei operative a mărfurilor şi a locului de depozitare potrivit art. 51 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92.
(2) Evidenţa operativă trebuie să permită biroului vamal de supraveghere să identifice mărfurile aflate în magazia sau perimetrul de depozitare şi să urmărească fluxul complet al mărfurilor de la intrare şi până la acordarea unei destinaţii vamale. Biroul vamal de supraveghere este responsabil cu controlul şi supravegherea magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară şi centralizează toate informaţiile relative la operaţiunile de depozitare desfăşurate în baza autorizaţiei.
(3) Biroul vamal de supraveghere este stabilit în autorizaţie şi este cel în a cărui rază de competenţă teritorială se desfăşoară operaţiunile de depozitare.
(4) În cazul în care solicitantul are mai multe spaţii de depozitare, aflate în competenţa teritorială a mai multor birouri vamale, se desemnează câte un birou vamal de supraveghere pentru fiecare magazie sau perimetru de depozitare.
(5) Biroul vamal de supraveghere poate efectua verificări punctuale asupra operaţiunilor de depozitare cum ar fi, de exemplu, controlul evidenţelor, verificarea fizică a mărfurilor, inventarierea parţială sau totală a mărfurilor, prelevarea de probe.
(6) Anual, biroul vamal de supraveghere are obligaţia de a reverifica condiţiile care au stat la baza autorizării magaziei sau a perimetrului de depozitare temporară. În cazul în care, în urma acestor verificări, biroul vamal de supraveghere constată una dintre situaţiile menţionate la art. 16, are obligaţia de a înştiinţa direcţia regională vamală emitentă în vederea revocării/anulării autorizaţiei.

CAPITOLUL IX
Revocarea şi anularea autorizaţiei

Art. 16. – În conformitate cu art. 8 şi 9 din Regulamentul (CEE) nr. 2.913/92, o autorizaţie pentru magazia sau perimetrul de depozitare temporară poate fi:

a) revocată, când titularul autorizaţiei nu respectă obligaţiile aferente depozitării temporare în următoarele situaţii:

– una sau mai multe dintre condiţiile ce au stat la baza autorizării nu mai sunt îndeplinite;
– autorizarea s-a făcut pe baza unor date incorecte sau incomplete, iar solicitantul avea cunoştinţă sau trebuia să aibă cunoştinţă de acest fapt;
– în absenţa desfăşurării unei activităţi economice de depozitare pe o perioadă neîntreruptă de un an calendaristic;
– la solicitarea titularului;

b) anulată, când titularul autorizaţiei a comunicat cu bună ştiinţă autorităţii vamale date eronate, în scopul obţinerii autorizaţiei.

Art. 17. – (1) Revocarea/Anularea autorizaţiei se realizează în baza deciziei directorului executiv al direcţiei regionale vamale emitente şi conţine data de la care măsura intervine, precum şi motivul emiterii acesteia.
(2) Decizia de revocare/anulare este comunicată de direcţia regională vamală emitentă titularului şi biroului vamal de supraveghere menţionat în autorizaţie.
(3) Decizia de revocare/anulare a autorizaţiei poate fi atacată în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL X
Dispoziţii finale

Art. 18. – Spaţiile de depozitare temporară aparţinând persoanelor autorizate în calitate de comisionari în vamă, precum şi, după caz, cele aparţinând persoanelor autorizate să plaseze mărfuri în depozit temporar în cadrul procedurii de vămuire la domiciliu se vor autoriza în baza cererii, fără depunerea documentelor justificative prevăzute la art. 7 alin (2), până la data de 30 aprilie 2016.

Art. 19. – Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.

Art. 20. – Dispoziţiile prezentelor norme se completează cu prevederile Regulamentului (CEE) nr. 2.913/92, ale Regulamentului (CEE) nr. 2.454/93, ale Legii nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale Hotărârii Guvernului nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare.

LexCafe

, ,