Ordin ANAF nr. 90/2016 – Procedura de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central

MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE
AGENŢIA NAŢIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ
ORDIN
pentru aprobarea conţinutului cererii de acordare a eşalonării la plată şi a documentelor justificative anexate acesteia, precum şi a Procedurii de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central

ANEXE

Având în vedere prevederile art. 187 alin. (2), ale art. 209 şi ale art. 352 alin. (8) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,
în temeiul prevederilor art. 11 alin. (3) din Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea şi funcţionarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cu modificările şi completările ulterioare,
preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală emite următorul ordin:

Art. 1. – (1) Se aprobă conţinutul cererii de acordare a eşalonării la plată şi documentele justificative anexate acesteia, prevăzute în anexa nr. 1.
(2) Se aprobă Procedura de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central, prevăzută în anexa nr. 2.
(3) Anexele nr. 1 şi 2 fac parte integrantă din prezentul ordin.

Art. 2. – Prevederile prezentului ordin se aplică şi pentru obligaţiile fiscale pentru care au fost acordate eşalonări la plată până la data intrării în vigoare a acestuia.

Art. 3. – Direcţia generală de reglementare a colectării creanţelor bugetare, Direcţia generală de planificare, monitorizare şi sinteză, Direcţia generală de administrare a marilor contribuabili, Direcţia generală de tehnologia informaţiei, direcţiile generale regionale ale finanţelor publice, precum şi organele fiscale centrale din subordinea acestora vor duce la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I

Preşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,
Gelu – Ştefan Diaconu

Bucureşti, 14 ianuarie 2016.
Nr. 90.

SUMAR:
ANEXA Nr. 1 Conţinutul cererii de acordare a eşalonării la plată şi documentele justificative anexate acesteia
ANEXA Nr. 2 Procedură de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central

ANEXA Nr. 1
CONŢINUTUL CERERII
de acordare a eşalonării la plată şi documentele justificative anexate acesteia

ARTICOLUL 1 Dispoziţii privind cererea de acordare a eşalonării la plată
ARTICOLUL 2 Documente justificative anexate cererii de acordare a eşalonării la plată
ARTICOLUL 1
Dispoziţii privind cererea de acordare a eşalonării la plată

(1) Eşalonările la plată a obligaţiilor fiscale se solicită de către debitor în baza unei cereri depuse la registratura organului fiscal competent, prevăzut la art. 30, 33, 35 sau 40, după caz, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege, sau comunicate prin poştă, cu confirmare de primire.
(2) Pentru debitorii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, cererea de acordare a eşalonărilor la plată se depune de către debitor, atât pentru obligaţiile fiscale datorate de acesta, cât şi pentru cele ale sediilor sale secundare. Cererea se depune la organul fiscal competent pentru administrarea obligaţiilor fiscale ale debitorului şi se analizează raportat la totalul obligaţiilor debitorului şi ale sediilor sale secundare.
(3) Cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale va cuprinde următoarele elemente:

a) datele de identificare a debitorului: denumirea/numele şi prenumele acestuia, a/ale reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului, dacă este cazul, domiciliul fiscal, codul de identificare fiscală, numărul de telefon/fax al acestora, adresa de e-mail, precum şi datele de identificare pentru sediile secundare înregistrate fiscal, potrivit legii;
b) perioada pentru care se solicită eşalonarea la plată, exprimată în luni, şi motivarea acesteia;
c) suma totală pentru care se solicită eşalonare la plată şi/sau amânare la plată, după caz, defalcată pe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi, în cadrul acestora, pe obligaţii fiscale principale şi accesorii. În cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, impozitul pe venitul din salarii se menţionează separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare;
d) justificarea stării de dificultate generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi cauzele acesteia;
e) menţiuni referitoare la înlesnirile la plată acordate până la data depunerii cererii, în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată;
f) menţiuni referitoare la bunurile în proprietate, în cazul debitorilor care nu deţin bunuri în proprietate sau acestea sunt insuficiente pentru constituirea garanţiilor la nivelul prevăzut de art. 193 din lege, după caz;
g) data şi semnătura debitorului/reprezentantului legal/ reprezentantului fiscal/împuternicitului.

(4) Cererea de acordare a eşalonării la plată, depusă în condiţiile art. 206 din lege, trebuie să conţină elementele prevăzute la alin. (3) lit. a) – c), e) şi f), precum şi precizarea expresă că se solicită eşalonarea la plată cu încadrarea în categoria debitorilor cu risc fiscal mic sau invocarea temeiului legal, respectiv art. 206 din lege.
(5) În cazul solicitării unei eşalonări în temeiul art. 206 alin. (5) din lege, cererea trebuie depusă anterior împlinirii scadenţei sau termenului de plată prevăzute la art. 154 şi 156 din lege, după caz.

ARTICOLUL 2
Documente justificative anexate cererii de acordare a eşalonării la plată

(1) La cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează următoarele documente:

a) declaraţia pe propria răspundere a debitorului din care să reiasă că nu se află sub incidenţa legislaţiei privind insolvenţa, că nu se află în dizolvare, potrivit prevederilor legale în vigoare, şi că nu i s-au/s-a stabilit răspunderile/răspunderea, potrivit legislaţiei privind insolvenţa, şi/sau răspunderea solidară, potrivit prevederilor art. 25 şi 26 din lege;
b) documente sau informaţii relevante în susţinerea cererii.

(2) În cazul persoanelor juridice, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi următoarele documente:

a) copia ultimei situaţii financiare anuale;
b) situaţia încasărilor şi plăţilor pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale;
c) copia ultimei balanţe de verificare;
d) programul de restructurare sau de redresare financiară semnat de reprezentantul legal al debitorului, care va conţine şi argumentarea posibilităţii plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare;
e) situaţia privind indicatorii orientativi şi alte informaţii.

(3) În cazul debitorilor prevăzuţi la art. 193 alin. (3) din lege, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi documente din care să rezulte regimul juridic al bunurilor.
(4) Documentul prevăzut la alin. (2) lit. a) nu se anexează în cazul în care situaţiile financiare anuale au fost depuse la organul fiscal competent. Acestea se solicită de către organul fiscal de la serviciile/birourile/compartimentele care le gestionează.
(5) În cazul persoanelor fizice, la cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se anexează şi următoarele documente:

a) registrul – jurnal de încasări şi plăţi sau, după caz, actele prin care se dovedesc veniturile debitorului pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale;
b) programul de redresare financiară sau orice alt document similar, care va conţine şi argumentarea posibilităţii plăţilor pe perioada solicitată la eşalonare.

(6) În cazul cererilor depuse în condiţiile art. 206 din lege, persoanele juridice şi persoanele fizice anexează şi următoarele documente:

a) declaraţia pe propria răspundere a administratorului/ administratorilor şi/sau asociaţilor din care să rezulte că nu au deţinut, în ultimii 5 ani anteriori depunerii cererii, calitatea de administrator sau asociat la persoane juridice care au fost lichidate sau la care a fost declanşată procedura insolvenţei şi la care au rămas obligaţii fiscale neachitate. Declaraţia poate fi şi comună;
b) declaraţia debitorului sau a reprezentantului său legal din care să rezulte că respectivul debitor nu se află în inactivitate temporară înscrisă în registrul comerţului sau în registre ţinute de instanţe judecătoreşti.

ANEXA Nr. 2
PROCEDURĂ
de aplicare a acordării eşalonării la plată de către organul fiscal central

ARTICOLUL 1 Obiectul înlesnirilor la plată
ARTICOLUL 2 Organul fiscal competent pentru soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plată
ARTICOLUL 3 Eliberarea certificatului de atestare fiscală
ARTICOLUL 4 Conţinutul certificatului de atestare fiscală eliberat în scopul înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 5 Procedura de emitere a acordului de principiu sau a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare ori a deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 6 Garanţii
ARTICOLUL 7 Procedura de emitere a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare
ARTICOLUL 8 Condiţii de menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată
ARTICOLUL 9 Prevederi privind comunicarea şi încasarea penalităţilor
ARTICOLUL 10 Regimul executării silite pe perioada eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 11 Finalizarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 12 Pierderea valabilităţii înlesnirilor la plată
ARTICOLUL 13 Menţinerea valabilităţii eşalonării la plată la cererea debitorului
ARTICOLUL 14 Stingerea obligaţiilor fiscale înainte de emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale
ARTICOLUL 15 Reguli speciale privind fuziunea debitorilor
ARTICOLUL 16 Reguli speciale privind divizarea debitorilor
ARTICOLUL 17 Reguli speciale privind punerea în aplicare a suspendării executării unui act administrativ – fiscal
ARTICOLUL 18 Modificarea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale/ a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare
ARTICOLUL 19 Prevederi speciale pentru debitorii cu risc fiscal mic
ARTICOLUL 20 Contestarea deciziilor
ARTICOLUL 21 Evidenţa şi monitorizarea înlesnirilor la plată
ARTICOLUL 22 Dispoziţii finale
ANEXE
ARTICOLUL 1
Obiectul înlesnirilor la plată

(1) Organul fiscal competent poate acorda următoarele înlesniri la plata obligaţiilor fiscale:

a) eşalonarea la plată, la cererea debitorului, a obligaţiilor fiscale;
b) amânarea la plată, în condiţiile legii, a penalităţilor de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
c) amânarea la plată, în condiţiile legii, a unui procent de 50% din majorările de întârziere, reprezentând componenta de penalitate a acestora, aferente obligaţiilor fiscale eşalonate la plată, în vederea anulării, până la data finalizării eşalonării la plată;
d) amânarea la plată a penalităţilor de nedeclarare aferente obligaţiilor fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect de debitor şi stabilite de organul de inspecţie fiscală prin decizii de impunere, eşalonate la plată, în vederea reducerii cu 75%, până la data finalizării eşalonării la plată.

(2) Înlesnirile la plată se acordă pentru toate obligaţiile fiscale înscrise în certificatul de atestare fiscală, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de prezenta procedură.
(3) Prin obligaţii fiscale se înţelege:

a) obligaţiile fiscale principale reprezentând impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat, precum şi obligaţiile fiscale accesorii;
b) amenzile de orice fel administrate de organul fiscal central;
c) creanţele bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare organelor fiscale, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

(4) Înaintea emiterii certificatului de atestare fiscală, organul fiscal competent în scopul acordării eşalonării la plată emite şi comunică debitorului deciziile de calcul accesorii în vederea includerii acestora în decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.

ARTICOLUL 2
Organul fiscal competent pentru soluţionarea cererilor de acordare a înlesnirilor la plată

(1) Competenţa de acordare a înlesnirilor la plată revine organului fiscal competent, prevăzut la art. 30, 33, 35 sau 40, după caz, din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare lege.
(2) Cererea depusă de debitor la organul fiscal competent se soluţionează, în termen de cel mult 60 de zile de la data înregistrării acesteia, prin emiterea unei decizii de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a unei decizii de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare sau a unei decizii de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, după caz, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 1 – 3.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), în cazul cererii depuse de debitorii cu risc fiscal mic, în condiţiile art. 206 din lege, aceasta se soluţionează în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data înregistrării la organul fiscal competent.
(4) În cazul persoanelor juridice care trebuie să anexeze la cererea de acordare a eşalonărilor la plată situaţia încasărilor şi plăţilor pe ultimele 6 luni anterioare datei depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi situaţia privind indicatorii orientativi şi alte informaţii, modelele acestor documente sunt prevăzute în anexele nr. 4 şi 5.
(5) Pentru verificarea condiţiilor prevăzute la art. 206 alin. (3) lit. a) şi d) – f) din lege, organul fiscal va solicita informaţii de la serviciile/birourile/compartimentele care le gestionează. În acest sens, serviciile/birourile/compartimentele vor completa, în mod corespunzător, rubricile din referatul prevăzut în anexa nr. 6.
(6) Debitorii fără domiciliu fiscal în România pot beneficia de înlesniri la plată numai dacă desemnează un împuternicit, potrivit art. 18 din lege.
(7) În cazul în care debitorul retrage cererea de acordare a eşalonării la plată până la emiterea deciziei de eşalonare la plată sau a deciziei de respingere, organul fiscal competent comunică debitorului decizia prin care se ia act de retragerea cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, prevăzută în anexa nr. 7.
(8) Prevederile alin. (7) se aplică şi în cazul cererilor depuse potrivit art. 13 alin. (1) sau art. 18, după caz.

ARTICOLUL 3
Eliberarea certificatului de atestare fiscală

(1) După primirea cererii de acordare a eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, organul fiscal competent verifică:

a) dacă cererea conţine elementele prevăzute la art. 1 alin. (3) sau (4), după caz, din anexa nr. 1 la ordin;
b) dacă cererea este însoţită de documentele prevăzute la art. 2 alin. (1), (2), (4) şi (5), după caz, din anexa nr. 1 la ordin;
c) dacă au fost depuse toate declaraţiile fiscale, potrivit vectorului fiscal, după caz;
d) dacă există sume de rambursat/de restituit/de plată de la buget.

(2) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (1) lit. a) – c), organul fiscal competent îndrumă debitorii în privinţa drepturilor şi obligaţiilor ce le revin în cursul procedurii de acordare a înlesnirilor la plată.
(3) În situaţia în care a/au fost emisă/emise decizia/deciziile de rambursare/de restituire şi/sau acte de individualizare a obligaţiilor de plată de la buget, organul fiscal competent efectuează înregistrarea compensării potrivit art. 167 din lege, înainte de eliberarea certificatului de atestare fiscală.
(4) În vederea soluţionării cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale şi a stabilirii sumelor care vor face obiectul acestora, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8. Certificatul de atestare fiscală se eliberează în două exemplare: un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de către organul fiscal competent la dosarul înlesnirilor la plată.
(5) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, în certificatul de atestare fiscală eliberat de către organul fiscal competent în administrarea debitorului, la secţiunea A, secţiunea B lit. a), precum şi la secţiunea C se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, precum şi totalul obligaţiilor, conform modelului prevăzut în anexa nr. 9.
(6) În cazul în care există diferenţe între sumele solicitate de către debitor în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, organul fiscal competent solicită, în scris, prezentarea debitorului la sediul său pentru clarificarea situaţiei fiscale a acestuia. Solicitarea se transmite debitorului odată cu certificatul de atestare fiscală. Dispoziţiile art. 56 din lege se aplică în mod corespunzător.
(7) După clarificarea neconcordanţelor, organul fiscal competent întocmeşte în două exemplare procesul – verbal de punere de acord, conform modelului prevăzut în anexa nr. 10.
(8) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, în procesul – verbal de punere de acord se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată.
(9) Odată cu întocmirea procesului – verbal de punere de acord se eliberează, în două exemplare, un nou certificat de atestare fiscală. Un exemplar al procesului – verbal de punere de acord şi al certificatului de atestare fiscală se comunică debitorului, iar un exemplar al acestora se arhivează de către organul fiscal competent la dosarul înlesnirilor la plată.
(10) Termenul de clarificare a neconcordanţelor şi de eliberare a unui nou certificat de atestare fiscală este de cel mult 15 zile de la data comunicării certificatului de atestare fiscală iniţial. Termenul prevăzut la art. 2 alin. (2) sau (3), după caz, se prelungeşte în mod corespunzător.

ARTICOLUL 4
Conţinutul certificatului de atestare fiscală eliberat în scopul înlesnirilor la plată a obligaţiilor fiscale

(1) Prin excepţie de la prevederile art. 158 alin. (2) din lege, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligaţiile fiscale restante existente în sold la data eliberării acestuia, precum şi alte creanţe bugetare individualizate în titluri executorii emise potrivit legii şi existente în evidenţa organului fiscal competent în vederea recuperării.
(2) În cazul cererilor depuse în condiţiile art. 206 alin. (5) din lege, certificatul de atestare fiscală cuprinde obligaţiile fiscale individualizate în declaraţiile de impunere sau în deciziile de impunere pentru care nu s-a împlinit, la data depunerii cererii, scadenţa sau termenul de plată prevăzute la art. 154 şi 156 din lege, după caz.
(3) Certificatul de atestare fiscală cuprinde 3 secţiuni:

a) secţiunea A “Obligaţii fiscale existente în evidenţa organului fiscal central”;
b) secţiunea B “Obligaţii fiscale care nu pot face obiectul înlesnirilor la plată”;
c) secţiunea C “Obligaţii fiscale nete ce pot face obiectul înlesnirilor la plată”.

(4) La secţiunea A se înscriu:

a) obligaţiile fiscale principale individualizate pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat. În cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligaţiile fiscale principale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare;
b) obligaţiile fiscale accesorii defalcate pe tipuri de impozite, taxe, contribuţii şi alte sume datorate bugetului general consolidat şi, în cadrul acestora, pe majorări de întârziere/dobânzi/penalităţi de întârziere/penalităţi de nedeclarare. În cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligaţiile fiscale accesorii ale debitorului, precum şi obligaţiile fiscale accesorii aferente impozitului pe venitul din salarii datorate de fiecare dintre sediile sale secundare;
c) sumele reprezentând amenzi de orice fel administrate de organul fiscal central;
d) sumele reprezentând creanţe bugetare stabilite de alte organe şi transmise spre recuperare organelor fiscale competente, potrivit legii, inclusiv creanţele bugetare rezultate din raporturi juridice contractuale stabilite prin hotărâri judecătoreşti sau alte înscrisuri care, potrivit legii, constituie titluri executorii.

(5) La secţiunea B se înscriu:

a) obligaţiile fiscale rămase nestinse din înlesnirile la plată acordate în baza actelor normative în materie de înlesniri la plată. În cazul debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se înscriu obligaţiile fiscale rămase nestinse ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii, rămas nestins, datorat de fiecare dintre sediile sale secundare. Aceste obligaţii nu se înscriu în cazul eliberării certificatului de atestare fiscală pentru menţinerea valabilităţii înlesnirii la plată;
b) suma totală din decontul/deconturile cu sumă negativă de TVA cu opţiune de rambursare în curs de soluţionare. Se vor menţiona obligaţiile fiscale de natura celor prevăzute la secţiunea A, a căror compensare urmează a fi înregistrată la data emiterii deciziei prin care a fost: aprobată suma de rambursat;
c) obligaţiile fiscale existente în sold la data eliberării certificatului de atestare fiscală, cu excepţia celor care au făcut obiectul eşalonării a cărei valabilitate a fost pierdută, în cazul certificatelor de atestare fiscală emise în scopul menţinerii valabilităţii eşalonării la plată;
d) obligaţii fiscale existente în sold la data eliberării certificatului de atestare fiscală de a căror plată depinde menţinerea valabilităţii înlesnirii la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 195 alin. (1) şi (12) din lege, precum şi a ratelor neachitate, în cazul certificatelor de atestare fiscală emise în scopul modificării eşalonării la plată.

(6) La secţiunea C, care reprezintă diferenţa dintre obligaţiile fiscale cuprinse la secţiunea A şi obligaţiile fiscale cuprinse la secţiunea B, se înscriu obligaţiile fiscale nete ce pot face obiectul înlesnirilor la plată sau sume rămase nestinse care au făcut obiectul eşalonării sau amânării la plată a căror valabilitate a fost pierdută, în cazul menţinerii valabilităţii înlesnirilor la plată. Acestea se individualizează pe fiecare tip de impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv obligaţiile fiscale accesorii. Pentru debitorii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal potrivit legii, se înscriu obligaţiile fiscale nete ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii net datorat de fiecare dintre sediile sale secundare.
(7) În cazul penalităţilor de întârziere se înscriu separat cele ce fac obiectul eşalonării la plată şi separat cele ce fac obiectul amânării la plată.
(8) Nu se înscriu în certificatul de atestare fiscală sumele reprezentând obligaţii fiscale stabilite prin acte administrative fiscale a căror executare este suspendată în condiţiile art. 14 şi 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, şi nici sumele reprezentând amenzi contravenţionale pentru care s-au formulat plângeri în condiţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările şi completările ulterioare.

ARTICOLUL 5
Procedura de emitere a acordului de principiu sau a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare ori a deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale

(1) După eliberarea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal verifică:

a) dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) – e) şi alin. (2) din lege;
b) dacă cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale conţine obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din lege.

(2) Îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a) din lege, referitoare la dificultatea generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti şi capacitatea financiară de plată pe perioada de eşalonare, se analizează şi se stabileşte de organul fiscal pe baza documentelor referitoare la încasările şi plăţile pe ultimele 6 luni anterioare depunerii cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, a programului de restructurare sau de redresare financiară prezentat de debitor ori a altor informaţii şi/sau documente relevante prezentate de debitor sau deţinute de organul fiscal. În această analiză sunt relevante evoluţia pozitivă a capacităţii financiare de plată pe perioada eşalonării, precum şi sustenabilitatea acesteia.
(3) În cazul persoanelor juridice, la stabilirea dificultăţii generate de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti se pot avea în vedere şi indicatorii orientativi, precum şi alte informaţii prevăzute în anexa nr. 5.
(4) După verificarea condiţiilor prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent, în cel mult 15 zile de la eliberarea certificatului de atestare fiscală, întocmeşte referatul “A”, conform modelului prezentat în anexa nr. 11.
(5) Referatul “A” va fi însoţit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute la alin. (1).
(6) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute la secţiunea A lit. a) din referatul “A” se analizează atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare. În situaţia în care oricare dintre aceste entităţi nu are îndeplinită una dintre condiţii, în coloana “Modul de respectare a condiţiilor” se bifează că nu este îndeplinită condiţia.
(7) În situaţia în care cererea unui debitor care are înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se respinge potrivit art. 184 alin. (6) lit. a) din lege, la secţiunea D lit. b) din referatul “A” se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secţiunea B lit. a) din certificatul de atestare fiscală prevăzut în anexa nr. 9.
(8) În situaţia în care se aprobă cererea unui debitor care are înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, la secţiunea D lit. c) şi d) din referatul “A” se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare sediu secundar, astfel cum sunt înscrise la secţiunea C din certificatul de atestare fiscală prevăzut în anexa nr. 9.
(9) Concomitent cu referatul prevăzut la alin. (4), organul fiscal competent întocmeşte acordul de principiu, conform modelului prevăzut în anexa nr. 12, sau, după caz, decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale. Un exemplar al acordului de principiu sau al deciziei de respingere se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor.
(10) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, în acordul de principiu se înscriu obligaţiile fiscale ale debitorului, precum şi impozitul pe venitul din salarii datorat de fiecare dintre sediile sale secundare, ce fac obiectul înlesnirilor la plată.
(11) Decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se emite de către organul fiscal competent şi cuprinde obligaţiile fiscale atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiţiei care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta priveşte debitorul sau unul dintre sediile sale secundare, şi se comunică debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un alt exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul eşalonării.
(12) Prin excepţie de la prevederile alin. (9), organul fiscal competent emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, în baza referatului prevăzut la alin. (4), în cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) lit. a), c) – e) şi alin. (2) din lege, pentru următorii debitori:

a) instituţii publice, astfel cum sunt definite prin Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi prin Legea nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, cu modificările şi completările ulterioare, după caz;
b) autorităţile/serviciile publice autonome înfiinţate prin lege organică;
c) unităţile şi instituţiile de drept public prevăzute la art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea ştiinţifică şi dezvoltarea tehnologică, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările şi completările ulterioare;
d) instituţiile de învăţământ superior de stat;
e) persoane fizice care solicită înlesniri la plata obligaţiilor fiscale de până la 5.000 lei;
f) persoane juridice care solicită înlesniri la plata obligaţiilor fiscale de până la 20.000 lei.

(13) Debitorii prevăzuţi la alin. (12) lit. a) – d) pentru care rezultă din documentaţia anexată că deţin în proprietate bunuri constituie garanţii potrivit prevederilor art. 193 alin. (4) din lege, caz în care se aplică prevederile alin. (9).
(14) Prin acordul de principiu, organul fiscal stabileşte perioada de eşalonare, data până la care este valabilă garanţia, în cazul în care aceasta este constituită sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie, precum şi cuantumul garanţiei, cu menţionarea sumelor eşalonate la plată, a sumelor amânate la plată, a dobânzilor datorate pe perioada de eşalonare la plată, a procentului prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, după caz, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată. Dobânda se calculează de la data emiterii acordului de principiu.
(15) Organul fiscal competent emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale în următoarele situaţii:

a) pentru obligaţiile fiscale prevăzute la art. 184 alin. (6) şi (7) din lege, ori de câte ori în cerere sunt înscrise şi astfel de sume;
b) nu sunt îndeplinite condiţiile de acordare a eşalonării la plată;
c) debitorul nu depune documentele justificative necesare soluţionării cererii;
d) cererea de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale şi documentele aferente nu prezintă nicio modificare faţă de condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată prevăzute într-o cerere anterioară, care a fost respinsă;
e) în cazul stingerii în totalitate, până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată, a obligaţiilor fiscale care au făcut obiectul cererii de eşalonare la plată.

(16) Înaintea emiterii deciziei de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale, organul fiscal competent efectuează audierea debitorului potrivit art. 9 din lege. În acest caz, organul fiscal competent va întocmi un proces – verbal de audiere.

ARTICOLUL 6
Garanţii

(1) În termen de 30 de zile de la data comunicării acordului de principiu, debitorii trebuie să constituie garanţii sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) din lege.
(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit cu cel mult 30 de zile de către organul fiscal competent, la cererea temeinic justificată a debitorului.
(3) Garanţiile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. a) şi b) din lege trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, precum şi dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată.
(4) Garanţiile constituite sub formele prevăzute la art. 193 alin. (6) lit. c) şi d) din lege trebuie să acopere sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată.
(5) Garanţiile constituite sub forma prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. d) din lege trebuie să acopere obligaţiile fiscale ale garantului pentru care organul fiscal a instituit sechestrul, sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată.
(6) În situaţia în care bunurile sunt ipotecate/gajate în favoarea altor creditori, garanţiile constituite sub forma prevăzută la art. 193 alin. (6) lit. c) din lege trebuie să acopere valoarea pentru care s-a constituit ipoteca/gajul, sumele eşalonate la plată, sumele amânate la plată, dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată plus procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată.
(7) În cazul în care debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie sau poliţei de asigurare de garanţie, după caz, acestea trebuie să cuprindă următoarele elemente:

a) denumirea entităţii emitente a scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz;
b) data emiterii scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz, şi perioada de valabilitate a acestora. În acest caz, scrisoarea de garanţie sau poliţa de asigurare de garanţie, după caz, trebuie să aibă menţiunea că perioada de valabilitate este cu cel puţin 3 luni mai mare decât scadenţa ultimei rate din eşalonarea la plată;
c) valoarea scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz;
d) obiectul pentru care se eliberează scrisoarea de garanţie sau poliţa de asigurare de garanţie, după caz;
e) semnăturile autorizate conform competenţelor stabilite;
f) angajamentul ferm al entităţii emitente de a plăti suma stabilită, în mod necondiţionat şi irevocabil, la solicitarea organului fiscal competent.

(8) În cazul în care debitorul oferă bunuri potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) din lege, organul fiscal competent dispune instituirea măsurilor asigurătorii, cu excepţia cazului în care acestea sunt deja sechestrate de organul fiscal. Prevederile cap. VI privind măsurile asigurătorii din titlul VII din lege se aplică în mod corespunzător numai în ceea ce priveşte indisponibilizarea bunurilor.
(9) În cazul bunurilor oferite drept garanţie potrivit art. 193 alin. (6) lit. c) şi d) din lege, debitorul trebuie să prezinte următoarele documente:

a) actul de proprietate asupra bunului;
b) raportul de evaluare a bunului;
c) extrasul de carte funciară actualizat, în cazul bunurilor imobile;
d) extrasul actualizat de la Arhiva de Garanţii Reale Mobiliare, în cazul bunurilor mobile;
e) fişa mijloacelor fixe.

(10) Raportul de evaluare se întocmeşte de un expert evaluator independent, autorizat în condiţiile legii, iar costul evaluării se suportă de către debitor.
(11) În cazul bunurilor imobile, raportul de evaluare va cuprinde şi valoarea orientativă stabilită prin expertiza întocmită de camera notarilor publici.
(12) În cazul în care bunurile debitorului oferite drept garanţie sunt deja sechestrate de organul fiscal numai pentru obligaţiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, iar valoarea acestora acoperă valoarea prevăzută la alin. (4), debitorul are obligaţia de a prezenta, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare şi celelalte documente prevăzute la alin. (9).
(13) În cazul în care bunurile debitorului oferite drept garanţie sunt deja sechestrate de organul fiscal atât pentru obligaţiile fiscale ce formează obiect al înlesnirilor la plată, cât şi pentru alte obligaţii ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată, valoarea garanţiei trebuie să acopere valoarea obligaţiilor eşalonate la plată, valoarea obligaţiilor amânate la plată, dobânda datorată pe perioada eşalonării, procentul prevăzut la art. 193 alin. (13) din lege, corespunzător perioadei de eşalonare, aplicat la totalul sumelor eşalonate şi amânate la plată, precum şi valoarea obligaţiilor ce nu formează obiect al înlesnirilor la plată pentru care s-a instituit sechestrul. Dispoziţiile alin. (12) se aplică în mod corespunzător.
(14) În cazul în care bunurile, proprietate a unei terţe persoane, oferite drept garanţie sunt deja sechestrate de către un organ fiscal, iar valoarea acestora acoperă valoarea prevăzută la alin. (5), debitorul are obligaţia de a prezenta, în termenul prevăzut la alin. (1), raportul de evaluare şi celelalte documente prevăzute la alin. (9).
(15) Pe parcursul derulării eşalonării la plată, la cererea debitorului, organul fiscal competent poate aproba înlocuirea garanţiei şi/sau redimensionarea acesteia în funcţie de valoarea ratelor rămase de achitat şi de valoarea obligaţiilor amânate la plată. Cererea de înlocuire şi/sau de redimensionare a garanţiei trebuie să conţină motive justificate şi să indice garanţia oferită. Dispoziţiile alin. (9) – (14) sunt aplicabile în mod corespunzător în cazul înlocuirii şi/sau al redimensionării garanţiei.
(16) După depunerea cererii potrivit alin. (15) şi analiza efectuată de organul fiscal competent, se emite şi se comunică debitorului o înştiinţare privind stabilirea valorii garanţiei în vederea înlocuirii sau redimensionării acesteia, conform modelului prevăzut în anexa nr. 13.
(17) Organul fiscal competent eliberează garanţiile în cel mult 15 zile în următoarele situaţii:

a) în cazul finalizării eşalonării la plată, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 202 alin. (3) din lege;
b) în cazul în care debitorul solicită înlocuirea sau redimensionarea garanţiei şi sumele rămase din eşalonarea la plată sunt mai mici de 5.000 lei, în cazul persoanelor fizice, şi, respectiv, 20.000 lei, în cazul persoanelor juridice.

(18) În cazul în care, pe parcursul derulării eşalonărilor la plată, garanţia constituită potrivit alin. (6) se execută de către un alt creditor, iar sumele distribuite din valorificare, în favoarea organului fiscal competent, nu acoperă valoarea garanţiilor prevăzute la art. 193 alin. (13) din lege, debitorul are obligaţia reîntregirii acesteia, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din înlesnirea la plată, în conformitate cu prevederile art. 194 alin. (1) lit. l) din lege.

ARTICOLUL 7
Procedura de emitere a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare

(1) În situaţia în care debitorul a depus garanţiile în cuantumul prevăzut în acordul de principiu, precum şi documentele prevăzute la art. 6 alin. (9), în termenul legal, organul fiscal verifică îndeplinirea tuturor condiţiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege şi întocmeşte referatul “B”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, aplicând în mod corespunzător prevederile art. 5 alin. (6) – (8). Referatul “B” va fi însoţit de documentele ce dovedesc îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege, precum şi de documentele prevăzute la art. 6 alin. (9).
(2) În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B” şi emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare. Fiecare decizie se emite în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirilor la plată. Dacă debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie, după caz, atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emit în 3 exemplare, iar cel de-al treilea exemplar se comunică entităţii emitente a scrisorii de garanţie bancară sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz.
(3) Prin excepţie de la alin. (2), în cazul debitorilor prevăzuţi la art. 186 alin. (4) din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B” şi emite decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale în care se includ şi penalităţile de întârziere, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţii de nedeclarare prin care se amână la plată doar penalităţile de nedeclarare. Penalităţile de nedeclarare care se amână la plată sunt cele aferente obligaţiilor fiscale principale eşalonate la plată.
(4) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale cuprinde în anexă graficele de eşalonare, separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare, iar decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emite separat pentru debitor şi separat pentru fiecare dintre sediile sale secundare. Atât decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, cât şi deciziile de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se comunică debitorului care a înfiinţat sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii.
(5) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B” şi emite decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale. Dispoziţiile art. 5 alin. (11) şi (16) se aplică în mod corespunzător.
(6) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, decizia de respingere a cererii de acordare a eşalonărilor la plată a obligaţiilor fiscale se emite atât pentru debitor, cât şi pentru sediile sale secundare, cu precizarea condiţiei care nu a fost respectată, indiferent dacă aceasta priveşte debitorul sau unul dintre sediile sale secundare, şi se comunică debitorului care a înfiinţat sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii.
(7) Prevederile alin. (5) se aplică şi în situaţia în care debitorul nu depune garanţiile, şi nici documentele prevăzute la art. 6 alin. (9) în termenul legal. În acest caz, organul fiscal nu va verifica îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute la art. 186 alin. (1) şi (2) din lege.
(8) Eşalonarea la plată se acordă de către organul fiscal competent pe număr de luni, pe o perioadă de cel mult 5 ani, prin emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale. Numărul de luni este dat de numărul de rate de eşalonare.
(9) Prin excepţie de la prevederile alin. (8), pentru debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie ca urmare a faptului că nu deţin niciun fel de bunuri în proprietate, eşalonarea se acordă pe cel mult 6 luni, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere.
(10) Pentru debitorii care deţin bunuri insuficiente, pentru a constitui garanţiile conform prevederilor art. 6, eşalonarea la plată se acordă pe cel mult 5 ani, atât pentru obligaţiile fiscale principale, cât şi pentru dobânzile şi penalităţile de întârziere.
(11) Pentru penalităţile de nedeclarare datorate de contribuabili se acordă următoarele:

a) eşalonare la plată, conform alin. (3) şi alin. (8), (9) sau (10), după caz, în situaţia în care obligaţiile fiscale principale pentru care s-au calculat acestea sunt stinse după expirarea termenului de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din lege;
b) amânarea la plată în vederea reducerii, potrivit legii, în situaţia în care obligaţiile fiscale principale pentru care s-au calculat acestea sunt eşalonate la plată.

(12) Perioada de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se stabileşte de organul fiscal competent în funcţie de cuantumul obligaţiilor fiscale care se eşalonează la plată şi de capacitatea financiară de plată a debitorului. Perioada de eşalonare la plată acordată nu poate fi mai mare decât perioada de eşalonare la plată solicitată de debitor.
(13) Rata de eşalonare reprezintă obligaţii fiscale principale şi/sau obligaţii fiscale accesorii eşalonate la plată, inclusiv dobânzile datorate pe perioada eşalonării la plată, după caz. Cuantumul obligaţiilor fiscale eşalonate la plată se împarte în mod egal pentru fiecare rată de eşalonare.
(14) Termenul de plată a ratelor de eşalonare este data de 15 a fiecărei luni. Prima rată din graficul de eşalonare la plată are termenul de plată data de 15 a lunii următoare emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
(15) Pentru debitorii care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, plătitor al ratelor de eşalonare este debitorul, cu excepţia impozitului pe venitul din salarii, pentru care plătitor de impozit este sediul secundar obligat, potrivit legii, să se înregistreze fiscal ca plătitor de salarii şi venituri asimilate salariilor.
(16) Odată cu emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, calculate până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
(17) Pentru obligaţiile fiscale eşalonate la plată, cu excepţia celor prevăzute la art. 173 alin. (2) din lege, penalitatea de întârziere prevăzută la art. 176 din lege se calculează până la data emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
(18) Penalitatea de nedeclarare care nu a fost instituită şi comunicată debitorului se instituie şi se comunică după finalizarea eşalonării la plată sau, după caz, la data pierderii valabilităţii eşalonării la plată, prin emiterea Deciziei referitoare la obligaţiile fiscale accesorii reprezentând penalităţi de nedeclarare.

ARTICOLUL 8
Condiţii de menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată

(1) Înlesnirile la plată acordate îşi menţin valabilitatea în cazul respectării condiţiilor prevăzute la art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi art. 200 alin. (2) din lege.
(2) După comunicarea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, pentru obligaţiile prevăzute la art. 194 alin. (1) lit. f) din lege, organul fiscal competent comunică, în toate cazurile, somaţia, potrivit legii, în scopul urmăririi îndeplinirii condiţiei de menţinere a valabilităţii înlesnirilor la plată.

ARTICOLUL 9
Prevederi privind comunicarea şi încasarea penalităţilor

(1) Penalitatea prevăzută la art. 198 şi art. 199 alin. (3) din lege se comunică debitorului prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi, conform modelului prevăzut în anexa nr. 15.
(2) Penalitatea se face venit la bugetul de stat şi se virează în contul 20.35.01.07 “Penalităţi datorate în cazul eşalonărilor la plată”, deschis la unitatea de trezorerie a organului fiscal competent, pe codul de identificare fiscală al debitorilor.

ARTICOLUL 10
Regimul executării silite pe perioada eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale

Pe perioada eşalonării la plată, pentru obligaţiile prevăzute la art. 8 alin. (2), organul fiscal competent nu continuă procedura de executare silită după emiterea somaţiei.

ARTICOLUL 11
Finalizarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale

(1) În situaţia în care sumele eşalonate la plată au fost stinse în totalitate şi au fost respectate condiţiile prevăzute la art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi la art. 200 alin. (2) din lege, organul fiscal competent emite în două exemplare decizia de finalizare a eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 16, precum şi decizia de anulare a penalităţilor de întârziere amânate la plată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 17. Un exemplar al acestor decizii se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal competent la dosarul înlesnirii la plată. În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, prevederile art. 7 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(2) După finalizarea eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, penalitatea de nedeclarare amânată la plată se reduce cu 75%. În acest caz, organul fiscal competent emite în două exemplare decizia de reducere a penalităţilor de nedeclarare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 18. Un exemplar al acestor decizii se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal competent la dosarul înlesnirii la plată.
(3) Diferenţa de penalităţi de nedeclarare în cotă de 25% se achită în termenul de plată prevăzut la art. 156 alin. (1) din lege, în funcţie de data comunicării deciziei prevăzute la alin. (2).
(4) Pentru reducerea cu 75% a penalităţilor de nedeclarare comunicate potrivit art. 7 alin. (18), debitorul va depune la organul fiscal competent o cerere în acest sens, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 181 alin. (2) din lege.
(5) După emiterea deciziei de finalizare a eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, în aplicarea art. 7 din lege, organul fiscal îndrumă debitorul în vederea depunerii cererii prevăzute la alin. (4).

ARTICOLUL 12
Pierderea valabilităţii înlesnirilor la plată

(1) În cazul în care se constată neîndeplinirea uneia dintre condiţiile prevăzute la art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi la art. 200 alin. (2) din lege, organul fiscal competent va emite, în două exemplare, decizia de constatare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 19, precum şi decizia de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 20. Un exemplar al acestor decizii se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal la dosarul înlesnirii la plată.
(2) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, înlesnirile la plată îşi pierd valabilitatea la data la care nu sunt respectate, în mod corespunzător, dispoziţiile art. 194 alin. (1), art. 195 alin. (10) şi la art. 200 alin. (2) din lege, indiferent de faptul că titularul obligaţiei este debitorul sau unul dintre sediile sale secundare. Prevederile art. 7 alin. (4) se aplică în mod corespunzător.
(3) În scopul efectuării stingerii, vechimea sumelor reprezentând rate rămase nestinse ca urmare a pierderii valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi a penalităţilor de întârziere/penalităţilor de nedeclarare amânate la plată este data pierderii valabilităţii înlesnirilor la plată, potrivit art. 199 alin. (1) şi art. 208 alin. (4) din lege.

ARTICOLUL 13
Menţinerea valabilităţii eşalonării la plată la cererea debitorului

(1) Pentru menţinerea unei eşalonări a cărei valabilitate a fost pierdută, debitorul depune o cerere care cuprinde următoarele elemente:

(2) În vederea soluţionării cererii prevăzute la alin. (1) organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8 sau în anexa nr. 9, în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, după caz.
(3) După emiterea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal întocmeşte referatul “B”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, şi verifică condiţiile de menţinere a valabilităţii înlesnirii la plată de la secţiunea A lit. a), d) – g), k) şi l). În această situaţie, nu se completează secţiunea B – “Date de analiză” şi lit. b) a secţiunii D – “Concluzii”. În situaţia debitorilor care deţin bunuri în proprietate, dar sunt insuficiente pentru a constitui garanţiile prevăzute la art. 193 din lege, condiţia de la secţiunea A lit. d) se consideră îndeplinită.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), în cazul debitorilor prevăzuţi la art. 5 alin. (12), se verifică condiţiile de menţinere a valabilităţii înlesnirii la plată de la secţiunea A lit. a), e) – g) şi k) din referatul “B”.
(5) Organul fiscal competent emite şi comunică decizia de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată, conform modelului prevăzut în anexa nr. 21, împreună cu un nou grafic de eşalonare la plată, care face parte integrantă din aceasta, cu păstrarea perioadei de eşalonare rămase din eşalonarea aprobată iniţial, precum şi decizia de menţinere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, conform modelului prevăzut în anexa nr. 22. Odată cu emiterea acestor decizii, se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale eşalonate, calculate până la data emiterii deciziei de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată. Prin păstrarea perioadei de eşalonare se înţelege numărul de luni rămas din eşalonarea aprobată iniţial, fără a se lua în considerare numărul de luni aferent perioadei în care aceasta şi-a pierdut valabilitatea.
(6) Odată cu decizia de menţinere a eşalonării la plată, organul fiscal competent anulează penalităţile stabilite prin decizia referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând penalităţi, emisă în condiţiile art. 9 alin. (1).
(7) În situaţia neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (3) şi (4), după caz, cererea se soluţionează prin decizie de respingere potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3. Decizia de respingere se emite şi în situaţia în care debitorul a depus cererea după executarea garanţiei de către organul fiscal competent.
(8) Deciziile prevăzute la alin. (5) şi (7) se emit în două exemplare, dintre care un exemplar se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal competent la dosarul înlesnirilor. Dacă debitorul constituie garanţie sub forma scrisorii de garanţie/poliţei de asigurare de garanţie, atât decizia de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată, cât şi decizia de menţinere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare se emit în 3 exemplare, iar cel de-al treilea exemplar se comunică entităţii emitente a scrisorii de garanţie sau a poliţei de asigurare de garanţie, după caz.
(9) Cererea prevăzută la alin. (1) se soluţionează de organul fiscal competent, în termen de 10 zile de la data depunerii.

ARTICOLUL 14
Stingerea obligaţiilor fiscale înainte de emiterea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale

(1) În cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală şi data comunicării deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale se efectuează plăţi în conturile bugetare aferente tipurilor de creanţe fiscale ce vor face obiectul eşalonării la plată, acestea sting mai întâi obligaţiile fiscale exigibile în această perioadă şi apoi obligaţiile cuprinse în certificatul de atestare fiscală.
(2) În cazul în care în perioada cuprinsă între data eliberării certificatului de atestare fiscală şi data comunicării deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale s-au stins obligaţii fiscale prin orice modalitate prevăzută de lege, care sunt cuprinse în suma care face obiectul eşalonării la plată, cu sumele respective se consideră a fi stinse ultimele rate din graficul de eşalonare, până la concurenţa sumei rămase de plată. În cel mult 10 zile de la data emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, organul fiscal va informa debitorul cu privire la această operaţiune.
(3) Prin excepţie de la prevederile alin. (2), la cererea debitorului, organul fiscal competent reface graficul de eşalonare la plată, cu respectarea perioadei de eşalonare aprobate. Noul grafic se comunică debitorului prin decizia organului fiscal competent. Dispoziţiile art. 193 alin. (18) din lege se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 15
Reguli speciale privind fuziunea debitorilor

(1) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a eşalonării la plată debitorul fuzionează prin absorbţie cu unul sau mai mulţi debitori, după caz, care beneficiază/nu beneficiază de înlesniri la plată, acesta este obligat să prezinte organului fiscal competent proiectul de fuziune în momentul în care acesta îşi produce efectele potrivit legii şi actele justificative ale fuziunii.
(2) În termen de 30 de zile de la data depunerii documentelor prevăzute la alin. (1), organul fiscal competent înştiinţează debitorul cu privire la sumele care trebuie achitate, reprezentând obligaţii fiscale preluate de la debitorii care fuzionează şi nu beneficiază de înlesniri la plată. Modelul înştiinţării de plată este prevăzut în anexa nr. 23.
(3) Pentru menţinerea valabilităţii eşalonării la plată acordate debitorului, sumele prevăzute la alin. (2) trebuie achitate în termen de 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată. În caz contrar, organul fiscal competent emite decizie de pierdere a valabilităţii eşalonării la plată a obligaţiilor fiscale, precum şi decizie de pierdere a valabilităţii amânării la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz.
(4) La cererea debitorului depusă la organul fiscal competent până la împlinirea termenului prevăzut la alin. (3), obligaţiile fiscale cuprinse în înştiinţarea la plată pot face obiectul modificării deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz. Prevederile art. 18 se aplică în mod corespunzător.
(5) În cazul în care debitorul rezultat în urma unei fuziunii nu depune documentele prevăzute la alin. (1), însă organul fiscal competent constată din oficiu operaţiunea de fuziune, în termen de 30 de zile de la data constatării, acesta înştiinţează debitorul cu privire la sumele care trebuie achitate, reprezentând obligaţii fiscale preluate de la debitorii care fuzionează şi nu beneficiază de înlesniri la plată. Prevederile alin. (3) şi (4) se aplică în mod corespunzător.
(6) În cazul în care debitorul nu beneficiază de înlesniri la plată, însă unul sau mai mulţi debitori cu care fuzionează are/au înlesniri la plată în derulare, organul fiscal competent emite, pe numele debitorului rezultat din fuziune, pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) depuse de debitor sau din oficiu, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentelor sau de la data constatării operaţiunii de fuziune, următoarele acte:

a) o nouă decizie de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi, după caz, o nouă decizie de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţii de nedeclarare, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din înlesnirile la plată aflate în derulare, cu păstrarea perioadei de eşalonare cea mai mare, rămasă din eşalonarea aprobată iniţial;
b) înştiinţare pentru sumele care trebuie achitate, reprezentând obligaţii fiscale datorate de debitorii care fuzionează şi nu beneficiază de înlesniri la plată. Acestea trebuie achitate în termen de 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată şi reprezintă condiţie de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată acordată potrivit lit. a).

(7) La data emiterii documentelor prevăzute la alin. (6) organul fiscal desfiinţează actele similare emise pe numele debitorului beneficiar al eşalonării la plată şi care şi-a încetat existenţa, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 24 şi 25.
(8) Debitorul poate solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale cuprinse în înştiinţarea de plată comunicată potrivit alin. (6) lit. b), până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
(9) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii la plată debitorul fuzionează prin contopire cu unul sau mai mulţi debitori care beneficiază/nu beneficiază de înlesniri la plată, organul fiscal competent emite o nouă decizie de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi o nouă decizie de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţii de nedeclarare, prevederile alin. (6) şi (7) se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 16
Reguli speciale privind divizarea debitorilor

(1) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii la plată debitorul se divizează şi repartizarea soldului obligaţiilor fiscale se realizează către acelaşi debitor şi una sau mai multe societăţi, organul fiscal competent în administrarea obligaţiilor fiscale datorate de debitor, la solicitarea acestuia şi pe baza proiectului de divizare în momentul în care acesta îşi produce efectele potrivit legii şi actelor justificative ale divizării, emite decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi, după caz, decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare şi modifică graficul de eşalonare până la concurenţa sumelor rămase ca urmare a divizării în sarcina debitorului. Prevederile art. 18 se aplică în mod corespunzător.
(2) Pentru ceilalţi debitori care, în urma repartizării soldului obligaţiilor fiscale, preiau obligaţii fiscale eşalonate la plată, pe baza documentelor prevăzute la alin. (1) depuse de debitori sau din oficiu, organele fiscale competente emit, în termen de 30 de zile de la data depunerii documentelor sau de la data constatării operaţiunii de divizare, următoarele acte:

a) decizii de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi, după caz, decizii de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţii de nedeclarare, pentru obligaţiile fiscale rămase nestinse din înlesnirile la plată aflate în derulare, cu păstrarea perioadei de eşalonare rămase din eşalonarea aprobată iniţial;
b) înştiinţare pentru sumele care trebuie achitate, reprezentând obligaţii fiscale datorate de debitori care au preluat obligaţii fiscale eşalonate, dacă este cazul. Acestea trebuie achitate în termen de 30 de zile de la data comunicării înştiinţării de plată şi reprezintă condiţie de menţinere a valabilităţii eşalonării la plată.

(3) Debitorii prevăzuţi la alin. (2) pot solicita includerea în eşalonare a obligaţiilor fiscale cuprinse în înştiinţarea de plată comunicată potrivit alin. (2) lit. b), până la împlinirea termenului de 30 de zile de la data comunicării acesteia.
(4) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii la plată debitorul se divizează şi repartizarea soldului obligaţiilor fiscale se realizează în totalitate către mai multe societăţi nouconstituite, se aplică în mod corespunzător prevederile alin. (2) şi (3). În acest caz, organul fiscal competent emite şi comunică debitorului divizat decizie de desfiinţare a deciziei de eşalonare la plată, precum şi decizie de desfiinţare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 24 şi 25.

ARTICOLUL 17
Reguli speciale privind punerea în aplicare a suspendării executării unui act administrativ – fiscal

(1) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii debitorul obţine o suspendare a executării actului administrativ – fiscal în care sunt individualizate creanţe fiscale ce fac obiectul eşalonării la plată, decizia de eşalonare la plată se modifică, la cererea debitorului.
(2) Dacă decizia de eşalonare la plată, respectiv decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare cuprinde doar obligaţii fiscale stabilite prin actul administrativ pentru care s-a dispus suspendarea, la cererea debitorului, organul fiscal emite decizie de desfiinţare a deciziei de eşalonare la plată, precum şi decizie de desfiinţare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 24 şi 25. În acest caz, garanţiile constituite se eliberează de către organul fiscal.
(3) În situaţia prevăzută la alin. (2), dacă prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive instanţa respinge acţiunea debitorului, în sensul că menţine dispoziţiile actului administrativ – fiscal prevăzut la alin. (1), debitorul poate depune o nouă cerere de acordare a înlesnirilor la plată în condiţiile legii.
(4) Dacă decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, respectiv decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare cuprinde şi alte obligaţii fiscale decât cele stabilite prin actul administrativ pentru care s-a dispus suspendarea, la cererea debitorului, organul fiscal emite:

a) înştiinţare privind diminuarea sumelor eşalonate la plată, precum şi înştiinţare privind diminuarea sumelor amânate la plată, după caz, pentru sumele rămase nestinse din actul administrativ pentru care s-a dispus suspendarea, conform modelelor prevăzute în anexele nr. 26 şi 27;
b) decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată, precum şi decizie de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, pentru restul obligaţiilor rămase de plată din decizia de eşalonare la plată şi/sau din decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz. În acest caz, graficul de eşalonare se întocmeşte pe numărul de luni rămase din eşalonarea la plată aprobată iniţial, iar garanţiile constituite pot fi înlocuite sau redimensionate, potrivit art. 193 din lege.

(5) În situaţia în care pe perioada de valabilitate a înlesnirii la plată, prin dispozitivul hotărârii judecătoreşti definitive, instanţa respinge acţiunea debitorului, în sensul că menţine dispoziţiile actului administrativ – fiscal prevăzut la alin. (1), care a făcut obiectul diminuării potrivit alin. (4) lit. a), debitorul poate depune cerere de modificare a deciziei de eşalonare la plată potrivit art. 195 din lege.
(6) În situaţia în care instanţa respinge acţiunea debitorului, în sensul că menţine dispoziţiile actului administrativ – fiscal prevăzut la alin. (1), care a făcut obiectul diminuării potrivit alin. (4) lit. a), după finalizarea eşalonării la plată acordate, debitorul poate depune o nouă cerere de acordare a înlesnirilor la plată în condiţiile legii.
(7) În situaţia în care instanţa admite acţiunea debitorului, sumele stinse în contul ratelor de eşalonare până la emiterea deciziilor prevăzute la alin. (2) şi alin. (4) lit. b) se restituie, aplicându-se în mod corespunzător prevederile art. 168 din lege.
(8) În situaţia hotărârilor judecătoreşti definitive prin care se dispune anularea actului administrativ – fiscal, fără ca executarea acestuia să fie suspendată în prealabil, prevederile alin. (2) sau (4) se aplică în mod corespunzător.

ARTICOLUL 18
Modificarea deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale/ a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare

(1) În situaţia în care ulterior emiterii deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi/sau a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, se constată erori în conţinutul acestora, pe baza documentelor care atestă această situaţie, sau în cazul în care se achită anticipat mai mult de 3 rate din graficul de eşalonare la plată, potrivit prevederilor art. 207 alin. (5) din lege, precum şi în temeiul art. 195 din lege, organul fiscal competent emite o decizie de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale şi/sau o decizie de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz, potrivit modelelor prevăzute în anexa nr. 28, respectiv în anexa nr. 29.
(2) În vederea soluţionării cererilor depuse în condiţiile art. 195 alin. (3) din lege, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8 sau în anexa nr. 9, în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, după caz.
(3) După emiterea certificatului de atestare fiscală, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, şi verifică condiţiile prevăzute la secţiunea A lit. a) – g) şi m). În această situaţie, nu se completează secţiunea B – “Date de analiză” şi lit. b) a secţiunii D – “Concluzii”.
(4) Prin excepţie de la prevederile alin. (3), condiţia de la secţiunea A lit. d) din referatul “B” se consideră îndeplinită în cazul următorilor debitori:

a) debitorii prevăzuţi la art. 193 alin. (2) din lege;
b) debitorii care nu deţin bunuri în proprietate, prevăzuţi la art. 186 alin. (4) şi art. 193 alin. (3) din lege;
c) debitorii prevăzuţi la art. 186 alin. (4) şi art. 193 alin. (3) din lege, care deţin bunuri în proprietate, dar sunt insuficiente pentru a constitui garanţiile prevăzute de lege, acestea constituindu-se în limita prevăzută la art. 193 alin. (4);
d) debitorii care nu constituie niciun fel de garanţie potrivit legii şi pentru care se acordă eşalonare la plată pe cel mult 6 luni, conform art. 184 alin. (1) din lege.

(5) Organul fiscal competent emite şi comunică decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale împreună cu un nou grafic de eşalonare la plată, care face parte integrantă din aceasta, cu păstrarea perioadei de eşalonare rămase din eşalonarea aprobată iniţial, precum şi decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, după caz. Odată cu emiterea acestor decizii se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale incluse în eşalonare, calculate până la data emiterii deciziei de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
(6) Prin excepţie de la prevederile alin. (5), în cazul debitorilor prevăzuţi la art. 186 alin. (4) din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B” şi emite decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale în care se includ şi penalităţile de întârziere, precum şi, după caz, decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, prin care se amână la plată doar penalităţile de nedeclarare.
(7) În vederea soluţionării cererilor depuse în condiţiile art. 195 alin. (5) din lege, organul fiscal competent eliberează, din oficiu, certificatul de atestare fiscală, conform modelului prevăzut în anexa nr. 8 sau în anexa nr. 9, în situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, după caz.
(8) După emiterea certificatului de atestare fiscală, se aplică prevederile art. 5 şi 6 în mod corespunzător. Organul fiscal competent întocmeşte referatul “B”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, verifică condiţiile prevăzute la secţiunea A lit. a) – g) şi m) şi completează celelalte secţiuni, în mod corespunzător.
(9) Organul fiscal competent emite şi comunică decizia de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale împreună cu un nou grafic de eşalonare la plată, care face parte integrantă din aceasta, precum şi decizia de modificare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare. Odată cu emiterea acestor decizii se emit şi deciziile referitoare la obligaţiile de plată accesorii reprezentând dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente obligaţiilor fiscale incluse în eşalonare, calculate până la data emiterii deciziei de modificare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale.
(10) Perioada de eşalonare se stabileşte în funcţie de cuantumul obligaţiilor şi de capacitatea financiară.
(11) În situaţia neîndeplinirii condiţiilor prevăzute la alin. (3) sau (8), după caz, cererea se soluţionează prin decizie de respingere, potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 3.
(12) Cererea se soluţionează în termen de 10 zile de la data depunerii la organul fiscal competent.

ARTICOLUL 19
Prevederi speciale pentru debitorii cu risc fiscal mic

(1) În cazul cererilor depuse în condiţiile art. 206 din lege, organul fiscal competent întocmeşte referatul conform modelului prevăzut în anexa nr. 6 şi verifică condiţiile de încadrare în categoria “debitori cu risc fiscal mic”.
(2) În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 206 alin. (3) din lege, organul fiscal competent eliberează certificatul de atestare fiscală. Dispoziţiile art. 3 se aplică în mod corespunzător.
(3) În situaţia în care sunt îndeplinite condiţiile de încadrare în categoria “debitori cu risc fiscal mic”, organul fiscal întocmeşte referatul “A”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 11, şi verifică condiţiile de acordare a înlesnirilor la plată de la secţiunea A lit. a) şi d) – i). În această situaţie, nu se completează secţiunea B – “Date de analiză”.
(4) În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, dispoziţiile art. 5 alin. (6) – (8) se aplică în mod corespunzător.
(5) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile de încadrare în categoria “debitori cu risc fiscal mic” sau cele prevăzute în referatul “A”, după caz, organul fiscal emite decizia de respingere.
(6) În situaţia în care există diferenţe între sumele solicitate de către debitor în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, organul fiscal întocmeşte procesul – verbal de punere de acord, eliberează un nou certificat de atestare fiscală, emite acordul de principiu prevăzut în anexa nr. 12 şi comunică debitorului câte un exemplar din acestea. Dispoziţiile art. 5 alin. (10) se aplică în mod corespunzător.
(7) Dacă nu există diferenţe între sumele solicitate de către debitor în cerere şi cele înscrise în certificatul de atestare fiscală, organul fiscal competent comunică odată cu certificatul de atestare fiscală şi acordul de principiu.
(8) În situaţia în care se depun garanţiile în cuantumul prevăzut în acordul de principiu, precum şi documentele prevăzute la art. 6 alin. (9), în termenul legal, organul fiscal competent întocmeşte referatul “B”, conform modelului prevăzut în anexa nr. 14, şi verifică condiţiile prevăzute la secţiunea A lit. a) şi d) – j). În această situaţie, nu se completează secţiunea B – “Date de analiză” şi lit. b) a secţiunii D -“Concluzii”.
(9) În cazul în care sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la alin. (8), se emit decizia de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale împreună cu graficul de eşalonare la plată, care face parte integrantă din aceasta, precum şi decizia de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare. Dispoziţiile art. 7 alin. (2), (4) şi (12) – (18) se aplică în mod corespunzător.
(10) În situaţia în care nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la art. 206 alin. (2) lit. c) din lege, organul fiscal competent emite decizia de respingere. În situaţia debitorilor care au înfiinţate sedii secundare înregistrate fiscal, potrivit legii, se aplică în mod corespunzător prevederile art. 7 alin. (6).
(11) În cazul cererilor de eşalonare la plată depuse în temeiul art. 206 alin. (5) din lege, pentru care decizia de eşalonare se emite până la împlinirea termenului de scadenţă, dobânda se datorează şi se calculează pentru fiecare rată din graficul de eşalonare la plată, începând cu ziua următoare scadenţei şi până la termenul de plată din grafic sau, după caz, până la data achitării ratei potrivit prevederilor art. 194 alin. (1) lit. d) din lege.
(12) Până la emiterea deciziei de finalizare a eşalonării la plată, organul fiscal competent verifică informaţiile cuprinse în documentele anexate cererii, potrivit art. 2 alin. (6) din anexa nr. 1 la ordin.
(13) În cazul în care se constată că informaţiile cuprinse în documentele anexate la cerere nu corespund realităţii, organul fiscal competent emite, în două exemplare, decizia de anulare a deciziei de eşalonare la plată a obligaţiilor fiscale, conform modelului prevăzut în anexa nr. 30, precum şi decizia de anulare a deciziei de amânare la plată a penalităţilor de întârziere şi a penalităţilor de nedeclarare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 31. Un exemplar al acestor decizii se comunică debitorului, iar un exemplar se arhivează de organul fiscal competent la dosarul înlesnirii la plată.

ARTICOLUL 20
Contestarea deciziilor

Împotriva deciziilor emise în temeiul prezentei proceduri se poate formula contestaţie în condiţiile titlului VIII din lege.

ARTICOLUL 21
Evidenţa şi monitorizarea înlesnirilor la plată

Organele fiscale competente în administrarea obligaţiilor fiscale ce fac obiectul înlesnirilor la plată organizează evidenţa înlesnirilor la plată şi urmăresc modul de respectare a acestora.

ARTICOLUL 22
Dispoziţii finale

(1) Anexele nr. 1 – 31 fac parte integrantă din prezenta procedură.
(2) Prezenta procedură se aplică şi cererilor de acordare a eşalonării la plată în curs de soluţionare la data de 1 ianuarie 2016.