O vorbă din străbuni spunea „codru-i frate cu românul”, fapt dovedit de ajutorul pe care l-a găsit românul în inima pădurii de-a lungul vremii. În timp, românul  a uitat legătura pe care a avut-o cu codrul și a început să vadă în pădurile patriei un mod de a se îmbogăți. Și uite așa s-a ajuns…