Sunt cazuri în care cei condamnați înainte de a executa pedeapsa sau înainte ca aceasta să fie considerată ca executată, săvârșeșc o nouă infracțiune și atunci pedeapsa pentru noua faptă se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată sau la restul neexecutat din aceasta.

Ne aflăm în fața unui caz de recidivă atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârșește din nou o infracțiune cu intenție sau intenție depășită pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare. Pentru a fi îndeplinite condițiile primului termen al recidivei postexecutorii în afara condițiilor enumerate anterior trebuie ca hotărârea de condamnare să nu privească infracțiuni săvârșite doar din culpă, pentru care a intervenit amnistia sau fapte care au fost ulterior dezincriminate.

Din cauza opiniilor diferite ale instanțelor de judecată, a fost necesară sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) pentru a preciza dacă la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei pedeapsa stabilită prin cumul artimetic sau nu.

Caz practic

În 2015 a fost trimis în judecată M.L.C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă calificată în formă continuată și a infracțiunii de contrabandă prin introducerea în sau scoaterea din țară de două ori în cursul unui an prin sustragerea de la controlul vamal a bunurilor care trebuie plasate sub un regim vamal (art. 270 alin. 2 lit. b din legea 86/2006). Prin activitatea sa M.L.C a săvârșit două infracțiuni de contrabandă.

În iunie 2016 instanța l-a condamnat la 3 ani și 5 luni pentru contrabanda calificată  și 1 an și 5 luni pentru infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. 2 lit. b din legea 86/2006. Instanța a contopit cele două pedepse cu închisoarea în pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 5 luni care a fost sporită cu 1/3 din cuantumul celeilalte pedepse, adică cu 5 luni de închisoare, rezultând o pedeapsă de 3 ani și 11 luni în regim de detenție.

Inculpatul a cerut să i se schimbe încadrarea juridică în sensul înlăturării prevederilor privind recidiva postexecutorie, cerere respinsă pe motiv că acesta a fost condamnat anterior definitiv la pedeapsa închisorii de 1 an și 8 luni pentru mai multe infracțiuni intenționate, condamnare pentru care nu a intervenit reabilitarea.

În ianuarie 2012 M.L.C. a fost condamnat la 1 an închisoare pentru infracțiuni intenționate (ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice). Instanța a constatat că aceste infracțiuni au fost comise de inculpat în termenul de încercare al unei suspendări condiționate a executării unei pedepse de 8 luni pentru conducerea unei mașini sub influența băuturilor alcoolice. Instanța i-a revocat beneficiul suspendării condiționate și  a decis executarea cumulată a pedepselor, rezultând o pedeapsă de 1 an și 8 luni închisoare.

M.L.C.  a executat pedeapsa în perioada 26.09.2012-25.09.2013 dată la care a fost eliberat condiționat cu un rest de pedeapsă de executat de 242 zile închisoare. La data când se presupune că inculpatul a comis infracțiunile de contrabandă pedeapsa anterioară fusese integral executată.

Împotriva soluției instanței de fond, inculpatul a promovat apel și a invocat greșita aplicare a recidivei postexecutorii în încadrarea juridică a faptelor pentru care a fost condamnat. În cadrul apelului a fost sesizată ÎCCJ.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au opinat că la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei pedeapsa rezultantă aplicată. Se susține că legea penală se referă la condamnarea la pedeapsa închisorii mai mare de un an indiferent că este vorba de o pedeapsă unică sau o pedeapsă rezultată dintr-o pluralitate de infracțiuni. Dacă legea s-ar interpreta altfel atunci s-ar pierde esența recidivei care reprezintă o stare de agravare a răspunderii penale.

Alte instanțe au apreciat că trebuie să se țină seama de pedepsele componente ale pluralității de infracțiuni din hotărârea ce constituie primul termen al recidivei, iar nu de pedeapsa stabilită prin aplicarea cumulului aritmetic ca urmare a revocării suspendării.

Ce a decis ÎCCJ?

 ÎCCJ  a pronunțat Decizia 7/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 269 din 18 aprilie 2017. Știrile juridice arată că recidiva este o formă a pluralității de infracțiuni și constă în săvârșirea din nou cu intenție sau intenție depășită a unei infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii  de un an sau mai mare, după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare.

Pedeapsa poate fi aplicată pentru o singură infracțiune sau pentru un concurs de infracțiuni, caz în care pedeapsa rezultantă trebuie să fie mai mare decât pragul prevăzut de lege ( 6 luni conform vechiului Cod penal și un an conform noului Cod penal), chiar dacă niciuna dintre pedepsele stabilite pentru infracțiunile concurente nu depășește acest prag.  Rețineți că în cazul concursului de infracțiuni se ține cont de pedeapsa rezultantă și de sporul aplicat concursului de infracțiuni (spor facultativ conform vechii legi penale și obligatoriu conform legii penale în vigoare).

ÎCCJ apreciază că la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se va ține cont de pedeapsa aplicată prin cumul aritmetic motivat de faptul că legiuitorul se referă în textul de lege la pedeapsa închisorii mai mare de un an fără a limita existența primului termen al recidivei la pedeapsa închisorii mai mare de un an aplicată pentru o singură infracțiune.

În concluzie, ÎCCJ admite sesizarea și apreciază că la stabilirea stării de recidivă postexecutorie se are în vedere ca prim termen al recidivei pedeapsa stabilită prin cumul aritmetic.