Despre modul în care se desfășoară anchetele penale în România se pot scrie cărți întregi, însă, atunci când în miza anchetei este descoperirea vinovaților pentru decesul rudelor tale, nu poți să rămâi pasiv. Povestea de mai jos este o radiografie crudă, dar reală a sistemului din România, a modului în care se desfășoară anchetele, se strâng probele, se plimbă dosarele de la o instituție sau alta, se caută vinovați ani de zile și fiecare persoana interogată dă vina pe cel decedat.

Rudele decedaților și-au căutat dreptatea la CEDO, pentru că în România după 7 ani de anchetă nu se ajunsese la niciun rezultat, astfel încât singura șansă de a găsi un răspuns la întrebările care îi chinuiau de ani de zile a fost să formuleze o plângere la CEDO.

Povestea începe cam așa…

În noaptea de 18 spre 19 iulie 2007 în jurul orei 23:00, undeva, pe un canal din Delta Dunării are loc o coliziune între două bărci. Barca lui M.L și I.G. a fost acroșată de cea în care se aflau V.L.G. și M.A. Numitul V.L.G. a declarat că, la momentul coliziunii, dormea și că cel care conducea barca era M.A. care în urma incidentului a fost rănit la cap.

În urma coliziunii M.L și I.G. erau de negăsit, iar barca lor goală a fost încredințată unui paznic fără a fi sigilată. V.L.G.  a anunțat poliția cu privire la incident, i-au fost puse câteva întrebări și a fost lăsat să plece. În acest timp,  M.A. se afla la spital.

În timpul acelei nopți V.L.G. revine la ponton și ia barca lui M.L. și I.G. pentru a transporta niște pescari și o cantitate de pește către domiciliul său. În timpul acestei operațiuni, s-a întâlnit pe canal cu barca rudelor familiilor lui M.L. și I.G. care îi căuta pe cei doi care l-au somat pe V.L.G.  să le înapoieze barca .

 A doua zi trupurile lui M.L. și I.G. au fost scoase din apă la locul coliziunii. S-a început o anchetă de către IPJ care a precizat că barca lui V.L.G. prezenta urme de sânge, dar că polițiștii nu au prelevat eșantioane pentru că nu aveau dotările corespunzătoare și nici nu au apelat la laboratorul mobil echipat în acest scop. Din barca lui M.L. și I.G. nu s-au putut preleva probe, pentru că fusese curățată între timp.

În urma autopsiei s-a constatat că cei doi au murit din cauza înecului. Văzând că ancheta bătea pasul pe loc, rudele au început să pună întrebări pentru a afla ce s-a petrecut în acea noapte și cine e vinovat pentru această tragedie.

Plimbarea dosarului de la o instituție la alta

Nu știu cum este în alte țări, dar la noi plimbarea unui dosar dintr-un loc în altul, în scopul de a descuraja pe cei în cauză să afle adevărul, a devenit  o practică tot mai uzitată. După ce ani de zile ai sperat că vei afla adevărul și că vinovații vor fi pedepsiți, constați că acea instanța fie nu e competentă, fie că raportul de expertiză efectuat nu este complet, fie că se schimbă încadrarea juridică a faptei fapt ce determină schimbarea competenței instanței, fie…

La fel s-a petrecut și în acest caz, în sensul că întrebările incomode ale rudelor au determinat autoritățile să se spele pe mâini ca Pillat din Pont. S-a efectuat o nouă expertiză tehnică navală în septembrie 2007 și s-a constatat că M.L. și I.G. nu puteau să se înece decât dacă barca s-ar fi răsturnat, fapt contrazis de V.L.G. La locul coliziunii apa măsura 2,18 m, iar cei decedați erau înotători foarte buni și se aflau la 20 m de mal. Concluzia expertului a fost că se putea evita coliziunea dacă bărcile ar fi fost echipate cu lumini pentru navigația pe timp de noapte.

În octombrie 2007, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea dispune începerea urmăririi penale față de M.A. pentru ucidere din culpă și față de V.L.G. pentru furt calificat. În februarie 2008 rudele decedaților au cerut încadrarea faptelor la omor deosebit de grav, sens în care dosarul este trimis către Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea care a decis în martie 2008 neînceperea urmăririi penale pentru omor și a dispus continuarea urmăririi pentru ucidere din culpă.

În urma refacerii expertizelor medico-legale se constată că se poate extinde urmărirea penală și pentru loviri și vătămări cauzatoare de moarte. În decembrie 2009 Parchetul de pe lângă judecătoria Tulcea își declină competența și trimite dosarul la Parchetul de la Tribunal care în ianuarie 2010 se consideră necompetent și trimite dosarul la Parchetul Curții de Apel Constanța care în aprilie 2010 constată că acel canal unde se petrecuse accidentul nu intra în categoria căilor navigabile și a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiuni cu privire la regimul transportului naval. Au decis ca într-un joc de ping-pong ca dosarul să se întoarcă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În iunie 2010 dosarul ajunge la ÎCCJ care, în aprilie 2011, dispune neînceperea urmării penale pentru omor deosebit de grav și în decembrie 2012 se decide și neînceperea urmăririi penale pentru ucidere din culpă. I se aplică doar amenda de 1.000 lei lui V.L.G. pentru furt.

În octombrie 2008 rudele decedaților au sesizat CEDO care s-a pronunțat prin hotărârea care a fost publicată în Monitorul Oficial 760 din 13 octombrie 2015.

Ce a decis CEDO?

Având în vedere tergiversarea anchetei și numeroasele lacune de care a dat dovadă, precum și lipsa unei cooperări eficiente între autorități care a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil și la stabilirea adevăratelor împrejurări care au avut loc, CEDO  a decis să acorde câte 12.000 euro celor trei rude ale decedaților care au sesizat-o.

Cine-i vinovatul?

Rezoluția Parchetului ÎCCJ a fost infirmată în 2013 și s-a decis redeschiderea urmăririi penale. Nici până în ziua de azi ancheta penală nu s-a încheiat, deși au trecut peste 8 ani de la acel accident.

Desigur că banii pe care CEDO i-a acordat rudelor nu vor putea șterge durerea acestora și nici nu vor ajuta la aflarea adevărului despre ce s-a petrecut cu adevărat atunci și cine trebuie să plătească pentru moartea celor doi.

Povestea de mai sus ne arată modul în care în România zilelor noastre se desfășoară o anchetă soldată cu moartea a doi oameni. O anchetă care încă își caută răspunsul la întrebarea: „cine-i vinovatul?”