Se știe că fiecare meserie are riscurile ei, lucru care este pe deplin aplicabil și în cazul avocaților. Aparent a-i crede că este o meserie în care cel care poate păți ceva este tocmai clientul pe care îl aperi fără să te gândești că însuși avocatul poate cădea victimă în anumite circumstanțe.

Situația de mai jos este cât se poate de reală și i se poate întâmpla oricărui avocat, însă în cazul de față, chiar și Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) a condamnat încă o dată România la plata unor despăgubiri pe care, ne-am obișnuit, le suportăm din propriile buzunare, fără ca realii vinovați să primească vreo sancțiune pecuniară.

Povestea începe cam așa…

 O zi de 12 iulie 2010 ce părea a fi o zi ca oricare alta urma să înceapă pentru avocatul I.C. Acesta s-a deplasat împreună cu clientul său S.G. la secția de poliție pentru a studia dosarul de urmărire penală și pentru a clarifica anumite detalii ale anchetei cu polițistul C.P. care se ocupa de caz. Avocatul a solicitat explicații lui C.P. cu privire la ordonanța de începere a urmăririi penale aflată la dosar și care nu îi fusese comunicată clientului său.

C.P. a început să îl insulte pe avocat spunând că nu are niciun drept să îi adreseze astfel de întrebări. Avocatul și clientul său au dorit să plece din biroul lui C.P., dar acesta din urmă le-a cerut să semneze un proces-verbal prin care declarau că au luat la cunoștință de urmărirea penală în curs. Avocatul a refuzat semnarea acestuia mai ales că indica o dată anterioară cu 6 luni. În acel moment, polițistul l-a împins pe avocat și le-a interzis să părăsească încăperea. Avocatul a vrut să sune la 112 de pe propriul mobil, moment în care C.P. a vrut să îi smulgă mobilul și i-a sucit degetul inelar de la mâna stângă. C.P. a continuat cu insultele susținând că îl va urmări, îi va distruge cariera avocatului. După aceste momente, li s-a permis să părăsească secția de poliție.

După incident avocatul a mers la serviciul de medicină legală care i-a eliberat un certificat conform căruia avea o entorsă la deget care i-a fost imobilizat cu o atelă și i s-au recomandat îngrijiri medicale de 5 – 7 zile.

A doua zi, avocatul a depus plângere penală împotriva lui C.P. pentru purtare abuzivă, lipsire de libertate în mod ilegal și ultraj, iar C.P. a formulat împotriva avocatului în 15 iulie 2010 plângere penală pentru denunțare calomnioasă și sfidarea organelor judiciare.

Deși plângerea avocatului a fost înregistrată  în iulie 2010, C.P. a fost audiat abia în august 2011 și s-a decis neînceperea urmăririi penale împotriva polițistului. Avocatul a contestat măsura și instanța i-a respins cererea în noiembrie 2011 fără să ia în considerare certificatul medico-legal depus de avocat.

Între timp, C.P. a formulat plângere disciplinară împotriva avocatului la barou având în vedere evenimentul din 12 iulie 2010, iar acesta a respins-o fără să angajeze răspunderea disciplinară a lui I.C.

În aceste condiții, nu mai rămânea decât să își caute dreptatea la CEDO, fapt pe care avocatul l-a și făcut formulând plângere împotriva statului român pentru relele tratamente la care a fost supus de către C.P.

Ce a decis CEDO?

Hotărârea  a fost pronunțată de CEDO în aprilie 2016 și a fost publicată în Monitorul Oficial 36 din 12 ianuarie 2017. S-a reținut că I.C. a intervenit în calitatea sa de avocat și legea impune să se recunoască dreptul avocaților de a-și exercita profesia protejați de orice rele tratamente.

Astfel, poliției îi revine obligația de a respecta rolul avocaților, de a nu interveni nejustificat în activitatea lor și de a nu-i supune vreunei forme de intimidare sau constrângere.

Avocatul a probat cu certificatul medico-legal faptul că a suferit o entorsă la deget, fapt ce a necesitat îngrijiri medicale, în timp ce Guvernul nu a putut prezenta vreun element care să pună sub semnul îndoielii varianta prezentată de avocat, ci a susținut doar că prejudiciul suferit de avocat este minor, că leziunea în cauză a fost superficială și nu poate fi încadrată la rele tratamente.

Curtea constată că avocatul a fost supus la un tratament degradant care nu a fost impus de comportamentul său, mai ales că actele dosarului au dovedit că acesta a avut nevoie de îngrijiri medicale de 5-7 zile. Chiar presupunând că avocatul ar fi dat dovadă de o atitudine lipsită de respect față de polițist, deși nu există probe în acest sens, nu se impunea utilizarea forței fizice împotriva sa.

Avocatul nu a beneficiat de o anchetă efectivă, pentru că organele statului nu au luat în considerare certificatul medico-legal depus de avocat. Instanța prin hotărârea pronunțată nu  a contestat incidentul din 12 iulie 2010, ci s-a limitat doar să constate lipsa unor elemente certe care să probeze răspunderea penală a lui C.P. fără să cerceteze dacă această lipsă a probelor era rezultatul deficiențelor anchetei.

Ce despăgubiri a primit avocatul?

Pentru prejudiciul moral suferit, avocatul a solicitat suma de 100.000 euro, însă CEDO a considerat că 11.700 euro sunt suficienți. În 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii trebuie achitată suma de 11.700 euro care va fi convertită și lei la cursul din ziua plăți.

Și, uite așa, am mai adăugat pe lunga listă a condamnărilor la CEDO încă una…