Se spune că „dacă planul A nu merge, stai calm! Alfabetul mai are încă 25 de litere!” Perfect adevărat, dar ce faci când niciunul dintre planurile tale nu reușesc? Așa a pățit și domnul Grigore, a încercat atâtea planuri câte litere în alfabet și tot degeaba! Dar care este de fapt pățania eroului nostru?

Domnul Grigore locuia la etajul unu al unei case moștenite de el din generație în generație. La parter locuia familia domnului Nae, vecinul său. Până când domnul Nae a început să  se poarte ca un stăpân în curtea comună a casei, cei doi vecini s-au înțeles bine.

Domnul Nae locuia la parter și într-o zi a început să își extindă spațiul locuibil construind o terasă care începea chiar de sub balconul domnului Grigore și până în curte. A închis acea terasă cu geamuri și a atașat doar pentru design și un stâlp pe care l-a alipt de balconul domnului Grigore. Terenul din curte era doar proprietatea domnului Grigore, astfel încât domnul Nae nu avea niciun centimetru de pământ de acolo. Doar terenul de sub casă era în proprietatea domnilor Nae și Grigore.

Când a realizat domnul Grigore că vecinul său a început să facă acea construcție sub balconul lui pe un teren asupra căruia nu avea niciun drept, fără a obține acordul proprietarului terenului (în cazul nostru domnul Grigore), s-a gândit să înștiințeze autoritățile despre acest lucru. Zadarnic, a primit după multe zile de așteptare răspuns că doar instanța poate rezolva acea problemă. Zilele treceau și construcția domnului Nae prindea contur.

Văzând că nu merge nici cu vorba bună și nici autoritățile nu i-au rezolvat problema a venit să mă întrebe ce poate face ca să îl oprească pe domnul Nae din construcție. L-am ascultat și i-am spus că instanța de judecată poate soluționa problema. Zis și făcut!

În cadrul procesului am efectuat expertize care au stabilit fără tăgadă că acea construcție a domnului Nae este ilegală fiind făcută pe un teren ce nu îi aparține și fără a avea acordul proprietarului terenului (al domnului Grigore). Drept urmare, instanța a decis că acea construcție trebuie dărâmată și casa trebuie să arate ca la început. Domnul Grigore era fericitul posesor al unei hotărâri judecătorești definitive, irevocabile învestită cu titlu executoriu, treaba era ca și rezolvată.

Mai era un singur pas de făcut, trebuia mers la un executor judecătoresc care să pună în executare ceea ce decisese instanța de judecată. Domnul Grigore aproape că reușise în lupta cu vecinul său. Însă în viață „nu trebuie să zici hop până nu ai sărit pârleazul!”

Executorul judecătoresc s-a deplasat la fața locului și a decis să fie date jos doar geamurile care închideau acea terasă construită ilegal, refuzând să dărâme și stâlpul construit de domnul Nae. Nu a motivat refuzul pentru care nu a dorit să își ducă la îndeplinire treaba pentru care fusese angajat și să respecte întrutotul ceea ce decisese instanța de judecată. Și iată că domnul Grigore iar se afla în impas, ce putea face pentru a-l convinge pe executor să continue executarea?

Ce prevede legea în situații ca cea a domnului Grigore?

Legea 188/2000 privind executorii judecătorești prevede la art. 53 alin. 6 că refuzul executorului judecătoresc de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită constituie infracțiune doar dacă în prealabil executorul judecătoresc a fost obligat printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă la îndeplinirea actului, conform procedurii prevăzute la art. 53 alin. 1-5 din legea 188/2000 și acesta nu a respectat obligația de a se conforma hotărârii judecătorești.

Rețineți că potrivit art. 56 alin. 1 din legea 188/2000 dacă executorul judecătoresc refuză să îndeplinească un act sau să efectueze o exectare silită trebuie să își motiveze gestul în termen de cel mult 5 zile de la data refuzului său.

Ce pot face părțile dacă executorul refuză efectuarea executării silite?

Partea căreia i s-a refuzat executarea, poate introduce plângere în termen de 5 zile de la data la care a luat la cunoștință de acest refuz la judecătoria în a cărei rază teritorială își are sediul biroul executorului judecătoresc. La cerere se va atașa o copie a procesului-verbal eliberat de executor prin care arată că refuză să îndeplinească actul de executare, copii ale hotărârilor judecătorești prin care partea avea dreptul de a apela la executor pentru a duce la îndeplinire ceea ce a decis instanța de judecată.

Această plângere se va judeca cu citarea părților. Dacă instanța respinge plângerea, atunci înseamnă că refuzul executorului a fost întemeiat și executarea nu va mai continua. Dacă instanța de judecată admite plângerea, tot ea (instanța) va stabili modul în care executorul va trebui să întocmească actul de executare. Dacă una dintre părți este nemulțumită de soluția instanței, poate face recurs împotriva acestei hotărâri. După judecarea recursului, dacă instanța stabilește că executorul trebuia să pună în aplicare hotărârea inițială, va emite o nouă hotărâre irevocabilă care  are caracter obligatoriu pentru executor, în caz contrar acesta va răspunde penal.

Dacă și acum după ce partea a urmat calea plângerii și a câștigat și executorul judecătoresc nu va respecta cu rea-credință obligația impusă de instanța, atunci ne aflăm în fața unei infracțiuni a executorului judecătoresc. Dacă fapta a fost săvârșită cu intenție, legea o pedepsește cu închisoare de la 1 la 3 ani și dacă a fost săvârșită din culpă cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendă.

De reținut!

Ca să nu aveți surprize și să eșuați în încercarea de a vă găsi dreptatea urmați pașii prevăzuți de legea 188/2000, respectiv plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc. Am întâlnit situații în care părțile, din necunoașterea legii, în momentul în care s-au confruntat cu un refuz al executorului judecătoresc au făcut plângere penală împotriva acestuia.

Rețineți că legea 188/2000 privind executorii judecătorești derogă de la Codul Penal, iar executorii răspund penal pentru refuzul de a îndeplini un act sau de a efectua o executare silită numai atunci când există un refuz al acestuia. Simpla existență a unei hotărâri judecătorești deținută de parte pe care executorul nu o pune în executare nu duce automat la atragerea răspunderii penale a executorului.

Legea vă obligă să uzați de prevederile legii 188/2000 pentru a cere pronunțarea unei hotărâri judecătorești de obligare a executorului judecătoresc să facă acte de executare silită. Dacă formulați plângere penală se va pronunța neînceperea urmăririi penale împotriva executorului judecătoresc pentru că legal, nu vă aflați în fața unei infracțiuni.

Dacă instanța admite plângerea părții și îl obligă pe executor să execute actul de executare și acesta refuză, atunci vorbim de infracțiune săvârșită de executor.

Ce a făcut domnul Grigore?

Aflat atât de aproape de restabilirea legalității, domnul Grigore era în pragul disperării când a văzut că executorul îi întoarce spatele și refuză dărâmarea stâlpului construit ilegal. L-am sfătuit să facă plângere împotriva executorului și instanța i-a dat dreptate domnului Grigore obligând executorul să ducă la capăt executarea așa cum trebuia să facă de la început.

Domnul Grigore a avut atâtea planuri câte litere sunt în alfabet, multe au eșuat, dar în final a ieșit victorios și asta pentru că s-a informat și a aflat calea corectă pe care trebuie să meargă pentru a izbândi.

Domnul Grigore a crezut în dreptatea lui și în faptul că în final va triumfa, chiar dacă nu de puține ori l-a cuprins deznădejdea. În viață ”succesul se ascunde în ambiția de a nu renunța.” (Marius Torok)