Nu doar cocorii, berzele şi rândunelele se gătesc de plecare. Ci şi unii aleşi locali! Numai că aceştia, căpătând îngăduinţă printr-un recent act normativ, îşi vor părăsi doar partidul, nefiind tentaţi încă să migreze către ţările calde. Eventual, cei care au numeroase muşte pe căciulă s-ar putea gândi să-şi ia zborul către destinaţii exotice doar dacă DNA-ul îşi trimite poterele să-i ia la bani mărunţi.

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe „Monitorul oficial” în care s-a publicat OUG 55/2014 ce a dat undă verde pentru ca aleşii locali dornici să poată pleca la alt partid, că au şi început dezertările politice. Printre primii fugari se numără… câţiva primari.

Unii au putut, în sfârşit, să-şi exprime nemulţumirile îndelung acumulate, alţii susţin că roind spre o formaţiune mai puternică vor înfăptui mai multe pentru votanţii lor. Deci să ne bucurăm de bucuria aleşilor noştri migratori. Nu poţi fi decât înduioşat să-i vezi, sărmanii, cum se sacrifică ei pentru mai binele cetăţeanului. Nici urmă de interes personal!

 

Aleşii locali îşi pot alege alt partid!

Până la recenta publicare a OUG 55/2014 pentru reglementarea unor măsuri privind administraţia publică locală în “Monitorul Oficial”, se aplica art. 9 alin. (2) din Legea 393/2004 privind Statutul aleşilor locali, conform căruia calitatea de consilier local sau de consilier judeţean înceta de drept înainte de expirarea duratei normale a mandatului în cazul pierderii calităţii de membru al partidului politic pe lista căruia a fost ales respectivul.

Tot până la ivirea OUG 55/2014 era valabilă şi prevederea potrivit căreia calitatea de primar şi, respectiv, de preşedinte al consiliului judeţean înceta de drept, înainte de expirarea duratei normale a mandatului, la pierderea calităţii de membru al partidului politic pe a cărui listă a fost votat.

Dar acum a fost creată o breşă legislativă (care va rămâne deschisă până la jumătatea lui octombrie) pentru a le da posibilitatea primarilor, consilierilor (locali ori judeţeni) şi preşedinţilor de consiliu judeţean să ia calea altor partide, părăsindu-le pe cele care i-au susţinut.

Vreme de 45 de zile, aleşii locali vor avea posibilitatea să dea bir cu fugiţii către alt partid fără a-şi pierde funcţiile de primar, respectiv consilier ori de preşedinte de consiliu judeţean. Ei au posibilitatea de a-şi exprima în scris – însă doar o dată – opţiunea cu privire la partidul politic din care doresc să facă parte. Sau pot să devină independenţi.

Aleşii ispitiţi de chemările altor formaţiuni politice trebuie să cugete temeinic înainte de a-şi exprima opţiunea. Iar colegii de partid să aibă grijă ca, în această perioadă, să se poarte cu primarii şi consilierii „cu mânuşi”, să nu cumva să-i supere prin ceva într-atât încât să părăsească organizaţia.

În caz că, după vreo noapte albă – ştiut fiind că noaptea e un sfetnic bun – aleşii locali îşi vor lua inima-n dinţi şi îşi vor exprima în scris decizia de a se alătura altei formaţiuni politice, opţiunea lor va fi depusă la autoritatea deliberativă (consiliul local sau consiliul judeţean) a unităţii administrativ-teritoriale în care au candidat.

Documentul va fi depus prin intermediul secretarului localităţii sau judeţului în cauză. Totuşi, opţiunea cu privire la partidul politic sau organizaţia minorităţii naţionale va trebui să fie şi acceptată de către formaţiunea către care s-a orientat alesul… migrator.

În ceea ce-i priveşte pe consilierii locali şi pe cei judeţeni, opţiunea prin care aceştia-şi exprimă voinţa neclintită de a părăsi partidul sau de a rămâne pe cont propriu se depune tot prin intermediul secretarului comunei, oraşului, municipiului sau judeţului respectiv. Şi-n acest caz, opţiunea va trebui să fie acompaniată de acceptul partidului care-şi va îngroşa rândurile şi îşi va consolida, astfel, poziţia.

În sarcina secretarilor de comună, oraş, municipiu sau judeţ rămâne ca într-un termen ce nu va depăşi 10 zile de la încheierea perioadei (de 45 de zile) în care aleşii locali îşi pot exprima voinţa de a părăsi formaţiunea politică ce i-a propulsat, să-i aducă la cunoştinţă prefectului situaţia centralizatoare a aleşilor locali, din care să reiasă clar care dintre ei au migrat şi unde a fost, în fiecare caz, capătul de traseu. Pentru politicienii „itineranţi” poate fi vorba doar despre un simplu popas, fiindcă la ei traseismul nu se lecuieşte cu una cu două!

 

Dar unde este urgenţa?

Portalurile de ştiri juridice ne-au informat cu privire la apariţia OUG 55/2014, dar să nu uităm că asupra sa trebuie să-şi spună cuvântul, acum, şi Parlamentul. Poate că va fi cazul să se pronunţe şi Curtea Constituţională. Prea se invocă mereu existenţa unei „situaţii extraordinare a cărei reglementare nu poate fi amânată”, prea se abuzează de ordonanţele de urgenţă. Săptămâna şi urgenţa. Mai grav este că uneori nu există nicio urgenţă ţinând de interesul naţional, ci doar interese de grup care se cer satisfăcute de urgenţă.

Asemenea altor organizaţii şi partidele îşi doresc să-şi consolideze poziţiile. Un partid bine susţinut în Parlament îşi va dori să fie cât mai bine reprezentat şi-n teritoriu, la nivel de primării, consilii locale şi judeţene. Se poate întâmpla şi ca un ales local să intre în divergenţă cu partidul pe listele căruia a candidat, dorindu-şi să migreze.

Dar legile n-ar trebui schimbate peste noapte prin ordonanţe de urgenţă doar pentru a consolida un partid iar traseismul politic n-ar trebui încurajat. Trebuie să existe loialitate şi statornicie, chiar dacă vorbim despre politică, unde confruntările se dau într-un mod… curat murdar!

Traseismul politic este deseori asociat cu inconstanţa, lipsa de onestitate şi oportunismul. Nu sunt deloc solide argumentele menite să susţină necesitatea suspendării vremelnice a unor prevederi ale legii privind statutul aleşilor locali, pentru a lăsa ţara la cheremul traseismului politic vreme de 45 de zile. După cum nici urgenţa acestei măsuri nu-i suficient argumentată.

Dacă venirea toamnei justifică pe deplin graba rândunelelor, cocorilor sau berzelor de a decola spre ţările calde mai înainte de-a veni frigul, înfrigurarea vădită de unii aleşi locali când vine vorba să treacă în barca mai solidă a altui partid ne aminteşte de agitaţia ce precede un naufragiu. Iar acest naufragiu ar putea să nu privească doar vreun partid care a înşelat aşteptările votanţilor, ci întreaga clasă politică actuală. Un semn? Iată-l: deziluzionaţi, românii nu se mai prezintă la urne.

Cetăţenii s-au cam săturat să vadă aceiaşi foşti membri PCR sau UTC cum fac experimente, prin rotaţie, pe o naţiune întreagă, în vreme ce corabia numită România pluteşte în derivă, fără să aibă cineva vreo idee asupra destinaţiei şi traseului.

Cinstit vorbind, nu ducem lipsă de politicieni dispuşi oricând să schimbe luntrea, să meargă simultan în două bărci sau să dezerteze de la îndatoriri. Ci de oameni capabili să scoată la liman o comună, un oraş, un judeţ, o ţară!