Având în vedere că, de cele mai multe ori, debitorii nu își achită de bunăvoie obligațiile de plată ce decurg din hotărârile judecătorești, legiuitorul a instituit anumite proceduri care să îl ajute pe creditor să își poată recupera suma datorată de debitor. Creditorul apelează la serviciile unui executor judecătoresc care emite o adresă de înființare a popririi către terțul poprit (care de obicei este angajatorul) punându-i acestuia în vedere să nu mai achite integral salariul către debitor și să vireze o parte din acesta în contul datoriei.

Poprirea pe veniturile debitorului rămâne valabilă până la achitarea integrală a datoriei, chiar dacă acesta își schimbă locul de muncă sau este pensionat. În aceste cazuri, angajatorul (terțul poprit) are obligația de a trimite actele prin care s-a înființat poprirea către noul loc de muncă al debitorului sau către casa de pensii, care devin, la rândul lor, de la data primirii acestor acte, terț poprit.

Sunt cazuri în care debitorul pleacă de la angajator fără ca acesta din urmă să știe care este noul loc de muncă al debitorului, sens în care are obligația de a-l anunța pe creditor despre acest lucru.

În practică, sunt numeroase cazurile în care sunt înființate mai multe popriri și suma pentru care s-a dispus înființarea popririi depășește suma urmăribilă din veniturile debitorului. Terțul poprit (angajatorul) are obligația de a anunța pe executorii judecătorești care au înființat popririle despre acest aspect. Dacă este o singură poprire, se va reține până la o treime din venitul lunar net, iar dacă sunt mai multe urmăriri asupra salariului, nu se poate reține mai mult de jumătate din venitul lunar net al debitorului, indiferent de natura creanțelor.

Dacă terțul poprit nu oprește din venitul debitorului suma aferentă popririi și-i achită acestuia integral salariul, deși a fost înștiințat să nu facă acest lucru, creditorul sau executorul judecătoresc pot solicita instanței să valideze poprirea. Problema care a necesitat sesizarea ÎCCJ a fost aceea dacă în cazul în care cererea de validare a popririi este respinsă sau executorul judecătoresc renunță la ea, acesta va putea fi obligat să achite cheltuieli de judecată.

Ce presupune validarea popririi?

În cadrul acestui proces, dacă din probele administrate rezultă că terțul poprit îi datorează sume de bani debitorului (dacă acesta este angajat la acea firmă), instanța va pronunța o hotărâre prin care îl va obliga pe terțul poprit să achite creditorului, în limita creanței, suma datorată debitorului sau va decide desființarea popririi.

Știrile juridice arată că, dacă sumele sunt datorate periodic, poprirea se validează atât pentru sumele ajunse la scadență, cât și pentru cele care vor fi scadente în viitor, în acest ultim caz validarea își produce efectele doar de la data la care sumele devin scadente. Dacă terțul poprit refuză să îndeplinească obligațiile privind efectuarea popririi riscă să suporte o amendă de la 2.000 la 10.000 lei.

Dacă executorul judecătoresc renunță la cererea de validare a popririi, părerile instanțelor au fost împărțite cu privire la posibilitatea obligării executorului judecătoresc de a  achita sau nu cheltuielile de judecată.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Unele instanțe au obligat executorul judecătoresc la plata cheltuielilor de judecată către terțul poprit, chiar dacă acesta a renunțat la judecată. Cererea de chemare în judecată s-a făcut în nume propriu de către executorul judecătoresc, nu în numele creditorului și renunțarea la judecată deasemenea.

Alte instanțe au respins cerere formulată de terțul poprit de obligare a executorului judecătoresc la plata cheltuielilor de judecată motivat de faptul că executorul judecătoresc are obligația de a îndeplini un serviciu public, de a pune în executare prevederile din titlurile executorii. Legea prevede că acela care cauzează un prejudiciu prin chiar exercițiul drepturilor sale nu este obligat să îl repare, cu excepția cazului în care dreptul este exercitat abuziv. Or, răspunderea civilă a executorului judecătoresc poate fi angajată doar pentru cauzarea de prejudicii prin încălcarea obligațiilor sale profesionale.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 8/2016  care a fost publicată în Monitorul Oficial 480 din 28 iunie 2016. Dacă terțul poprit nu își îndeplinește de bunăvoie obligația, legea conferă executorului judecătoresc dreptul de a solicita instanței să valideze poprirea.

Noutățile legislative prevăd că executorul judecătoresc nu este parte în raportul dintre creditor și debitor (care sunt legați prin titlul executoriu) și nici în raport cu terțul poprit. Executorul judecătoresc nu este titularul dreptului pretins, nu are calitatea de parte în proces, el acționează ca un mandatar căruia statul i-a delegat atribuția de îndeplinire a executării silite.

În cadrul validării popririi atunci când executorul judecătoresc sesizează instanța, va fi citat ca reclamant creditorul și ca intimați debitorul și terțul poprit. Executorul nu este parte în proces.

Practic, prin sesizarea instanței de executare cu cererea de validare a popririi, executorul judecătoresc acționează ca un mandatar, în numele și interesul creditorului, astfel încât nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată dacă a renunțat la cererea de validare a popririi sau aceasta a fost respinsă de instanță ca urmare a îndeplinirii obligațiilor de către terțul poprit sau debitor.

 În concluzie, recursul în intersul legii a fost admis și s-a stabilit exonerarea executorului judecătoresc de la plata cheltuielilor de executare în cazurile expuse mai su