Criza economico-financiară ne-a schimbat radical așteptările legate de viitor și comportamentul investițional. Atât oamenii de rând, cât și marii deținători de capitaluri au devenit mai prudenți în folosirea disponibilităților financiare și-n gestionarea pasivelor. După generalizarea crizei, nimeni nu mai era dispus să cheltuie, să investească ori să (se) împrumute cu același optimism ca în perioada 2005-2008. Fiecare, de la mare la mic, a trebuit să-și adapteze din mers strategia financiară.
Pentru instituțiile de credit, emiterea de obligațiuni poate constitui o sursă consistentă de finanțare sau refinanțare. Până nu demult, în domeniul emisiunii de obligațiuni ipotecare România dispunea doar de o legislație elaborată ante-criză, neadaptată noului context. Însă primenirea legislativă s-a produs. Și astfel a apărut Legea 304/2015!
Legea 304 a atras reducerea riscurilor ce ar putea deriva din emisiunea de obligațiuni ipotecare, delimitarea competențelor autorităților de supraveghere – BNR și ASF, dar și creșterea nivelului de securitate a capitalurilor investite.
În „Monitorul oficial” 184/2016 a fost publicat Regulamentul nr. 1/2016 al BNR privind activitatea de emisiune de obligațiuni ipotecare. Noul regulament va fi aplicat pentru bănci, case centrale ale cooperativelor de credit și bănci de credit ipotecar.
Prin emisiune de obligațiuni ipotecare este înțeleasă oferirea, spre subscriere, de obligațiuni ipotecare în cadrul unei oferte individuale sau mai multor oferte, realizate pe durata a 15 luni de la data obținerii de către emitent a unei aprobări de emisiune de obligațiuni ipotecare în baza unui prospect de emisiune ori a unui document de ofertă.
În scopul obținerii aprobării unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, instituția de credit emitentă trebuie să depună la Direcția de supraveghere a BNR o solicitare de aprobare a emisiunii de obligațiuni, acompaniată de documentația doveditoare a îndeplinirii cerințelor pe care le arată legea (nr. 304/2015 privind emisiunea obligațiilor ipotecare) și nou-apărutul Regulament.
Emitentul trebuie să dovedească deținerea unei adecvate capacități de organizare a activității de emisiune de obligațiuni ipotecare și modul de asigurare a integrării acestei activități în cadrul general de guvernanță internă. De asemenea, va dovedi că situația sa financiară – actuală și de perspectivă este aptă să asigure protejarea intereselor investitorilor în obligațiuni, inclusiv în condiții de stres.
Chiar dacă pe piețele financiare ar bântui spectrul crizei, investitorii nu trebuie să fie bântuiți de temerile unor pierderi severe. Instituția de credit ar trebui să-și poată dovedi cu ușurință stabilitatea și soliditatea. Emitentul trebuie să demonstreze, în scopul ocrotirii intereselor deținătorilor de obligațiuni, că în orice moment (inclusiv în situații de criză) se realizează o menținere a unui nivel optim al portofoliului de creanțe alocat emisiunii de obligațiuni ipotecare și a calității acestuia.
Cerere admisă? Sau respinsă?
La Direcția de supraveghere a BNR emitentul va depune o (lungă) serie de documente, în scopul instrumentării solicitării de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare. Conform recentelor știri juridice, dintre aceste documente nu vor lipsi: cererea de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare, proiectul prospectului de emisiune, documentele referitoare la strategia și obiectivele emitentului, documente privind evaluarea mediului de afaceri, descrierea elementelor cadrului de administrare a riscurilor, descrierea procedurilor contabile ce asigură evidențierea distinctă a elementelor portofoliului de creanțe afectat garantării emisiunii de obligațiuni ipotecare și altele.
Aprobarea emisiunii de obligațiuni ipotecare va fi efectuată de către BNR doar dacă în urma evaluării realizate pornind de la datele furnizate de documentele oferite de către emitent se va constata satisfacerea tuturor cerințelor prevăzute în noul regulament și de către Legea 304/2015. Durata de valabilitate a aprobării venite din partea BNR va fi, cum spuneam, de 15 luni (socotite de la data la care BNR a comunicat aprobarea cererii).
Instituția de credit va dori să efectueze o nouă emisiune de obligațiuni ipotecare după scurgerea acestor 15 luni? Atunci va trebui să se adreseze celor de la BNR cu o nouă cerere!
Se poate întâmpla ca procedura de evaluare să se încheie în cel mai nedorit mod de către conducerea instituției de credit. Mai exact, să fie respinsă cererea de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare.
Într-un asemenea caz, calitatea de emitent legată de emisiunea de obligațiuni cu pricina va înceta la momentul comunicării deciziei de respingere, fără, însă, a exista consecințe asupra unei alte emisiuni de obligațiuni aprobată de către BNR.
Din ultimele noutăți legislative reiese că hotărârea de respingere a cererii de aprobare a emisiunii de obligațiuni ipotecare va fi comunicată în scris solicitantului în termen de 5 zile lucrătoare de la data la care a fost adoptată. Desigur, ea va fi și motivată!
Riscul de lichiditate
Emitentul e dator să mențină un nivel de lichiditate a portofoliului de creanțe prin care să fie asigurată acoperirea obligațiilor de plată corespunzătoare unei emisiuni de obligațiuni ipotecare, potrivit scadențelor acestora.
Emitentul va trebui să dețină proceduri pentru asigurarea reflectării informațiilor disponibile de natură a aduce atingere valorii estimate a fluxurilor de numerar, în cadrul procesului de estimare a intrărilor de numerar asociate creanțelor.
Criza – cum este simulată?
Pe întreaga durată de viață a obligațiunilor ipotecare, emitentul obligațiunilor va trebui să se asigure că valoarea actualizată a portofoliului de creanțe afectat garantării nu-i mai redusă decât valoarea actualizată a obligațiilor de plată asumate prin realizarea emisiunii de obligațiuni ipotecare determinate în urma simulărilor de criză.
Din ultimele știri din contabilitate reiese că, pentru a fi realizat acest obiectiv, portofoliul de creanțe afectat obligațiunilor ipotecare sau obligațiile de plată asumate prin realizarea emisiunii de obligațiuni ipotecare trebuie să fie supuse, minimum o dată pe lună, unor simulări de criză.
Vor trebui să fie luate în seamă modificările curbelor de randament relevante pentru emisiunea de obligațiuni, modificările în cursul de schimb al valutelor, modificările comportamentului de plată aferent activelor suport bazate pe date istorice referitoare la rambursările anticipate, diminuarea prețurilor pe piețele imobiliare, dar și o eventuală scădere a sumelor dobândite prin executări silite.
Risc și investiție
P. Samuelson – marele economist american, afirma că urmărirea procesului de creștere a investițiilor aduce mai curând cu o contemplare a creșterii firelor de iarbă, adăugând că „investitorul” care vrea emoții poate poate merge în Las Vegas, luând cu sine câteva sute bune de dolari. Sute bune de pierdut!
Creșterea veritabilelor investiții nu depinde de hazard. Un succes în afaceri sau în investiții care nu este explicabil rațional și nici reproductibil în împrejurări similare constituie doar un banal efect al hazardului. Omul rațional mizează pe cunoaștere – inclusiv a legislației, nu pe noroc!