Legea penală prevede că, în cursul urmăririi penale, după punerea în mișcare a acțiunii penale, inculpatul și procurorul pot încheia un acord prin care inculpatul își recunoaște vinovăția în sensul că recunoaște comiterea faptei și acceptarea încadrării juridice pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală, acceptând felul și cuantumul pedepsei și forma de executare a acesteia. Se poate încheia doar pentru infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa amenzii sau a închisorii de cel mult 15 ani.

Știrile juridice prevăd că, dacă acțiunea penală s-a pus în mișcare față de mai mulți inculpați, acordul de recunoaștere a vinovăției se poate încheia distinct cu fiecare dintre ei fără să fie afectată prezumția de nevinovăție a inculpaților care nu au încheiat acest acord.

Acest acord se încheie atunci când există probe suficiente cu privire la existența faptei pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală și cu privire la vinovăția inculpatului. Asistența juridică este obligatorie la încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției. Prin încheierea acestui acord, inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă.

După ce se încheie acest acord de recunoaștere a vinovăției, procurorul sesizează instanța competentă să soluționeze cauza și trimite acordul împreună cu dosarul de urmărire penală. Sunt cazuri în care acordul se încheie doar cu privire la unele dintre fapte sau doar cu privire la unii dintre inculpați, astfel încât pentru celelalte fapte sau inculpați se dispune trimiterea în judecată și instanța va fi sesizată separat.

Instanța se va pronunța asupra acordului de recunoaștere a vinovăției prin sentință, în ședință publică, după ascultarea procurorului, a inculpatului și a avocatului acestuia și a persoanei vătămate dacă este prezentă. Instanța poate admite acordul de recunoaștere și se pronunță în acest sens sau poate respinge acordul de recunoaștere a vinovăției urmând a trimite dosarul procurorului pentru continuarea urmăririi penale cu privire la faptele săvârșite de inculpat care au făcut obiectul acordului dacă nu sunt îndeplinite condițiile legale sau dacă apreciază că soluția cu privire la care s-a ajuns la un acord între procuror și inculpat este nelegală sau prea blândă în raport cu gravitatea infracțiunii sau periculozitatea infractorului.

ÎCCJ a fost sesizată pentru a stabili cum se vor interpreta prevederile legale privind respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției, atunci când consimțământul valabil exprimat de inculpat în faza de urmărire penală pentru încheierea acestui acord este retras în fața instanței de judecată.

Care au fost opiniile instanțelor de judecată?

Opinia minoritară a fost aceea că instanțele au apreciat că, până la pronunțarea de către prima instanță a soluției asupra acordului de recunoaștere a vinovăției, inculpatul poate reveni asupra acestui acord încheiat cu procurorul. S-a susținut că inculpatul trebuie să își exprime voința de a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției în fața instanței, acesta fiind momentul până la care inculpatul poate reveni asupra manifestării inițiale de voință, exprimată în fața procurorului. În plus, legiuitorul nu  a intenționat să confere un caracter absolut acordului de recunoaștere a vinovăției încheiat în cursul urmăririi penale, astfel încât dacă inculpatul își retrage acest consimțământ în fața instanței de fond, nu poate fi condamnat în baza unui acord pe care acesta nu îl mai acceptă.

Opinia majoritară a instanțelor de judecată a fost aceea că retragerea consimțământului inculpatului cu ocazia ascultării lui de către instanță nu este expres reglementată de lege și nu poate avea loc, deoarece consimțământul a fost valabil exprimat în faza urmăririi penale.

Ce a decis ÎCCJ?

ÎCCJ a pronunțat Decizia 5/2017 care a fost publicată în Monitorul Oficial 375 din 19 mai 2017. Pentru a încheia acordul de recunoaștere a vinovăției, inculpatul trebuie să recunoască fapta fără rezerve și să accepte  încadrarea juridică cu privire la recunoașterea faptei, pentru că prin intermediul acestuia recunoaște că a săvârșit fapta, acceptă încadrarea juridică, cuantumul pedepsei și modul de executare.

Înainte de a fi trimis către instanța de judecată, acordul de recunoaștere a vinovăției trebuie semnat de procuror, inculpat și avocat, aspect ce reprezintă o derogare de la conținutul rechizitoriului. În fața instanței de judecată are loc o procedură necontradictorie, astfel încât nici procurorul și nici inculpatul nu pot cere aplicarea altor prevederi decât cele prevăzute în acordul de recunoaștere a vinovăției.

 Instanța îl va asculta pe inculpat doar cu privire la concluziile asupra acordului așa cum a fost acesta încheiat. În această etapă, inculpatul nu poate reveni asupra recunoașterii efectuate la urmărirea penală pentru că acesta și-a dat deja consimțământul și a semnat actul de recunoaștere a vinovăției. Știrile juridice arată că în fața instanței nu se vor administra probe noi, nu se vor readministra probele de la urmărirea penală.

Faptul că inculpatului i se asigură asistența juridică la momentul încheierii acordului de vinovăție, presupune că ne aflăm în fața unei manifestări de voință realizate în deplină cunoștință de cauză incompatibilă cu o retragere a consimțământului. Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea revenirii asupra acordului, acesta reprezentând o recunoaștere a faptei și un act prin care inculpatul renunță expres la dreptul de a fi judecat în procedura publică, astfel încât inculpatul poate opta între a uza sau nu de procedura acordului de recunoaștere a vinovăției.

În concluzie, ÎCCJ admite recursul în interesul legii și stabilește că retragerea de către inculpat, în fața instanței de judecată, a consimțământului valabil exprimat în cursul urmăririi penale, nu constituie temei pentru respingerea acordului de recunoaștere a vinovăției.