În cursul urmăririi penale, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente are dreptul să fie încunoştinţat, să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, dreptul de a consulta actele dosarului şi de a formula cereri şi a depune memorii.

În ceea ce priveşte judecata, în cursul cesteia, avocatul persoanei vătămate, al părţii civile sau al părţii responsabile civilmente exercită drepturile persoanei asistate, cu excepţia celor pe care aceasta le exercită personal, şi dreptul de a consulta actele dosarului.

Cele menţionate mai sus îşi găsesc reglementarea în art. 93 alin. 3) C. procedură penală, text de lege care. potrivit ştirilor juridice, a constituit subiectul unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că dispoziţiile art. 93 alin. (3) din Codul de procedură penală încalcă principiul legalităţii, egalitatea în drepturi, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la apărare, întrucât împiedică – în cadrul procedurii de cameră preliminară – reprezentarea, respectiv asistarea persoanei vătămate/părţii civile, precum şi consultarea dosarului cauzei.

Se arată că judecata şi camera preliminară constituie faze procesuale distincte, având reglementare şi obiect diferite. În fine, menţionează şi faptul că, în practică, unele instanţe, în lipsa unui temei legal, acordă persoanei vătămate/părţii civile “drept de acces la dosarul cauzei, precum şi drept de reprezentare ori asistare juridică, după caz”.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 93 alin. (3) din Codul de procedură penală – criticate prin raportare la procedura de cameră preliminară – nu au legătură cu soluţionarea cauzei, întrucât aceasta se află în faza de judecată. Mai mult, în speţă, partea civilă a fost asistată/reprezentată în cursul procedurii camerei preliminare de către un avocat desemnat din oficiu.

Or, potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, “Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti [. . .] privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei [. . .]”. Curtea a statuat, în jurisprudenţa sa, că “legătura cu soluţionarea cauzei” presupune atât aplicabilitatea dispoziţiilor de lege criticate în cauza dedusă judecăţii, cât şi pertinenţa excepţiei de neconstituţionalitate în desfăşurarea procesului, condiţii ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigenţele impuse de dispoziţiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.

Prin urmare, condiţia incidenţei textului de lege criticat în soluţionarea cauzei aflate pe rolul instanţei judecătoreşti nu trebuie analizată in abstracto, ci trebuie verificat, în primul rând, interesul procesual al invocării excepţiei de neconstituţionalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate.

Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a fost respinsă prin Decizia nr. 436/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 752/2018.