Ariile naturale sunt protejate şi se supun unor restricţii prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice.

Conform ultimelor noutăţi legislative au fost contestate pe motiv de neconstituţionalitate modificările aduse Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că propunerea legislativă a fost elaborată avându-se în vedere următoarele principale obiective: pe de o parte, introducerea cerinţei ca la constituirea ariilor naturale protejate să se ia în considerare şi prevederile planurilor urbanistice generale, care să nu poată fi modificate până la termenul de actualizare prevăzut de legislaţia în vigoare privind amenajarea teritoriului şi urbanismului, în acest sens, operând modificarea art. 10 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, şi, pe de altă parte, introducerea posibilităţii de a modifica limitele ariilor naturale protejate prin scoaterea din interiorul ariilor a suprafeţelor pentru care, la data de 29 iunie 2007, existau licenţe de concesiune a activităţii miniere, instituirea unei zone tampon necesare creării de drumuri de acces la perimetrul minier, precum şi compensarea suprafeţei de teren scoase din interiorul ariei naturale protejate cu o suprafaţă echivalentă cu suprafaţa majorată cu suprafaţa zonei tampon, sens în care au fost introduse patru noi alineate la art. 56 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007.

Legea supusă controlului încalcă scopurile şi prevederile directivelor europene din domeniul mediului, principiile europene care fundamentează domeniul (îndeosebi principiul precauţiei) şi intră în contradicţie flagrantă cu obligaţiile statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic şi creşterea calităţii vieţii, obligaţii prevăzute de art. 35, art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) şi art. 148 din Constituţie. Existenţa ariilor naturale protejate şi păstrarea coerenţei lor sunt elemente – cheie pentru menţinerea echilibrului ecologic şi asigurarea dreptului la un mediu sănătos garantat de Constituţie. România deţine zone naturale valoroase care au fost desemnate ca arii naturale protejate, în conformitate cu categoriile stabilite de Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii, dar şi cu siturile din reţeaua europeană Natura 2000.

Toate aceste zone, denumite generic în legislaţia naţională arii naturale protejate, sunt reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007. Legea pentru modificarea şi completarea ordonanţei de urgenţă înlătură protecţia pe care trebuie să o acorde ariilor protejate, generând încălcarea principiului priorităţii ariilor protejate faţă de orice alte obiective şi a principiului precauţiei.

Curtea Constituţională a reţinut că prin introducerea unor prevederi referitoare la stabilirea limitelor ariilor naturale protejate de interes naţional, modificările operate asigură cadrul normativ care să ţină seama, pe de o parte, de dreptul oricărei persoane la un mediu înconjurător sănătos şi echilibrat ecologic şi, pe de altă parte, de accesul liber al persoanei la o activitate economică, precum şi libera iniţiativă, în condiţiile stabilite prin lege.

Or, în acest caz, ţinând cont de importanţa domeniului vizat, legiuitorul a înţeles să reglementeze protecţia naturii, în acord cu prevederile Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea pasărilor sălbatice şi ale Directivei 92/43/CEE privind conservarea habitatelor naturale şi a speciilor de floră şi faună sălbatice, statuând în mod restrictiv condiţiile în care în ariile naturale protejate poate fi desfăşurată activitatea de exploatare a resurselor naturale, în condiţiile în care această piaţă este una reglementată, supusă autorizării statului, deci controlată de autoritatea publică. Măsura este de natură să asigure un just echilibru între cerinţele de interes general referitoare la dreptul la un mediu sănătos şi interesul privat al operatorilor economici care au concesionat terenuri în vederea exploatării lor miniere şi întruneşte exigenţele referitoare la caracterul adecvat şi necesar realizării scopului pentru care au fost edictate.

Împrejurarea că, ulterior adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007, legiuitorul vine să statueze cu privire la situaţii juridice pendinte la data intrării în vigoare a actului normativ, pe care acesta le-a omis la momentul legiferării, nu poate constitui un impediment constituţional în calea modificării acestor dispoziţii, care, în considerarea argumentelor înfăţişate în prealabil şi în cadrul marjei proprii de apreciere a legiuitorului, menţin conformitatea dreptului intern cu actele obligatorii ale Uniunii Europene. Norma naţională cu caracter general rămâne neschimbată şi prezervă garanţiile dreptului la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic, în acord cu dreptul european în materie.

Prin Decizia nr. 313/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 543/2018 Curtea constată că modificările prevăzute de dispoziţiile Legii pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei şi faunei sălbatice sunt constituţionale prin raportare la prevederile referitoare la dreptul cetăţenilor la un mediu sănătos, consacrate de art. 35 din Constituţie, şi la obligaţiile corelative ale statului de a asigura refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, menţinerea echilibrului ecologic, precum şi crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii, prevăzute de art. 135 alin. (2) lit. e) şi f) din Constituţie.