Potrivit dispoziţiilor penale pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este necesară.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi este reglementată de art. 67 C. penal, articol care a fost criticat pe motiv că încalcă dispoziţiile constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, s-a susţinut că se exclude posibilitatea aplicării pedepsei complementare pentru inculpaţii condamnaţi la pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă. Cu toate acestea, în art. 57 şi art. 58 din Codul penal, legiuitorul a instituit două excepţii în cazul neaplicării detenţiunii pe viaţă (vizează situaţia inculpatului care la data pronunţării hotărârii de condamnare a împlinit vârsta de 65 de ani) şi în cazul înlocuirii detenţiunii pe viaţă (vizează situaţia condamnatului la pedeapsa detenţiunii pe viaţă şi care a împlinit vârsta de 65 de ani în timpul executării pedepsei), sens în care se va aplica pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii exercitării unor drepturi pe durata ei maximă.

Potrivii ştirilor juridice, “se observă că persoanelor condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă, care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de art. 57 şi art. 58 din Codul penal, le poate fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi, în timp ce o persoană condamnată la pedeapsa principală a detenţiunii pe viaţă care se liberează condiţionat conform art. 99 din Codul penal, înainte de vârsta de 65 de ani, nu mai poate fi sancţionată cu aplicarea unei asemenea pedepse”.

Curtea Constituţională a reţinut că potrivit art. 56 din Codul penal, detenţiunea pe viaţă constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată, iar, potrivit art. 66 alin. (1) din acelaşi cod, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi constă în interzicerea exercitării, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai multor drepturi. Totodată, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută “după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate”.

Or, faţă de natura pedepsei principale a detenţiunii pe viaţă, nu se poate aplica o pedeapsă complementară, nefiind posibil ca aceasta din urmă să fie incidentă după intervenirea decesului condamnatului. Nu aceeaşi este situaţia pedepselor accesorii care, în acord cu art. 65 alin. (2) şi (3) din Codul penal se aplică pe timpul executării pedepsei principale a detenţiunii pe viaţă. Aceasta deoarece pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării unor drepturi se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată executată.

În concluzie, împrejurarea că alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se poate dispune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi îşi găseşte justificare tocmai în natura pedepsei principale şi care constă în privarea de libertate pe durată nedeterminată.

Curtea în cele din urmă a respinsă excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 73/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 380/2018.