Contribuabilii care nu depun, în termenele prevăzute de legislația în vigoare, declarația de înregistrare fiscală ca plătitor de salarii sunt înregistraţi fiscal din oficiu sau la cererea altei autorități care administrează creanțe fiscale, arată  o noutate legislativă publicată recent în Monitorul Oficial şi care corelează o astfel de procedură cu prevederile noului sistem fiscal.

Ordinul nr. 2921/2016 publicat în Monitorul Oficial nr. 850/2016 prevede Procedura de înregistrare fiscală, din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, a unui subiect de drept fiscal care nu şi-a îndeplinit obligaţia de înregistrare fiscală, potrivit legii.

Potrivit actului normativ, există două modalităţi prin care organul fiscal competent, prin compartimentele sale de specialitate, realizează înregistrarea fiscală a contribuabililor. Concret, este vorba despre:

• înregistrarea din oficiu, pe baza constatărilor compartimentelor cu atribuţii de administrare fiscală;
• înregistrarea la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale.

Înregistrarea din oficiu

Dacă înregistrarea fiscală se realizează din oficiu, pe baza constatărilor unor compartimente cu atribuţii de administrare fiscală, aceste compartimente transmit compartimentului de specialitate o solicitare motivată, însoţită de copii de pe documentele care au stat la baza formulării solicitării. Solicitarea se semnează de conducătorul compartimentului solicitant.

Înregistrarea la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale

Dacă înregistrarea fiscală se realizează la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, aceste autorităţi transmit organului fiscal competent o solicitare motivată, însoţită de copii de pe documentele care au stat la baza formulării solicitării. Solicitarea se semnează de conducătorul autorităţii solicitante şi trebuie să conţină atât dovada faptului că contribuabilul a cărui înregistrare fiscală este solicitată este subiect al unui raport juridic fiscal, cât şi toate elementele de identificare ale acestuia: denumire/nume şi prenume, adresă şi, după caz, cod numeric personal. Dacă se solicită înregistrarea fiscală a unor sedii secundare trebuie comunicate şi datele de identificare ale contribuabilului care le-a înfiinţat: denumire, cod de identificare fiscală, domiciliul fiscal.

Menţionăm că în cazul în care autoritatea care administrează creanţe fiscale nu transmite dovada că contribuabilul a cărui înregistrare fiscală este solicitată este subiect al unui raport juridic fiscal şi/sau transmite datele de identificare incomplete, organul fiscal central competent respinge cererea. Organul fiscal central competent comunică autorităţii solicitante respingerea motivată a cererii.

Notificarea contribuabilului

Dacă înregistrarea are la bază constatări proprii ale organelor de administrare fiscală sau solicitări ale altor organe care administrează creanţe fiscale compartimentul de specialitate întocmeşte o notificare, care se semnează de conducătorul unităţii fiscale. Aceasta se întocmeşte în două exemplare, din care un exemplar se comunică contribuabilului.

Menţionăm că nu se emit notificări, în cazul în care înregistrarea fiscală a contribuabilului are la bază:

a) constatări ale organelor de inspecţie fiscală;
b) hotărâri judecătoreşti definitive/definitive şi irevocabile transmise de instanţele judecătoreşti, prin care se dispune înscrierea unor fapte în cazierul fiscal al persoanelor fizice nerezidente, neînregistrate fiscal în România.

Referatul privind înregistrarea fiscală

După expirarea termenului prevăzut de notificare, compartimentul de specialitate, în baza datelor deţinute, întocmeşte un referat prin care propune înregistrarea fiscală a contribuabilului respectiv, dacă:

a) contribuabilul nu se prezintă în urma notificării;
b) documentele prevăzute la pct. 9, prezentate de contribuabil, ca urmare a notificării, nu justifică sistarea procedurii de înregistrare fiscală.

Potrivit ştirilor juridice, referatul trebuie să conţină, în mod obligatoriu, toate datele de identificare ale contribuabilului care urmează să fie înregistrat fiscal, motivaţia înregistrării fiscale şi, după caz, obligaţiile declarative care vor fi înscrise în vectorul fiscal. În baza acestuia, compartimentul de specialitate întocmeşte Decizia privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale. Referatul şi decizia privind înregistrarea fiscală, însoţite de documentaţia care a stat la baza înregistrării fiscale a contribuabilului, se înaintează spre aprobare conducătorului unităţii fiscale. Decizia se întocmeşte în 2 exemplare, dintre care un exemplar se comunică contribuabilului, potrivit art. 47 din Codul de procedură fiscală.

Înainte de comunicarea Deciziei privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, compartimentul de specialitate verifică dacă respectivul contribuabil a depus declaraţie de înregistrare fiscală, după expirarea termenului prevăzut în notificare. În cazul în care contribuabilul depune declaraţia de înregistrare fiscală până la data comunicării Deciziei privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale, compartimentul de specialitate întocmeşte un referat prin care propune desfiinţarea deciziei şi sistarea procedurii. Referatul se aprobă de conducătorul organului fiscal central competent. Înregistrarea fiscală se efectuează în baza declaraţiei de înregistrare fiscală a contribuabilului.

Odată cu înregistrarea fiscală a contribuabilului se aplică şi sancţiunile pentru nedepunerea la termenele prevăzute de lege a declaraţiei de înregistrare fiscală, conform prevederilor legale în vigoare.

Totodată, pe lângă aprobarea procedurii de înregistrare fiscală, prin documentul analizat se abrogă: două formulare, respectiv: “Decizie privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale” şi “Notificare privind înregistrarea fiscală din oficiu sau la cererea altei autorităţi care administrează creanţe fiscale” şi Ordinul ANAF nr. 714/2002, act normativ care stabilea procedura de înregistrare fiscală utilizată până acum, dar care nu era actualizat cu prevederile noului Cod de procedură fiscală, în vigoare de la începutul anului.