Cadrul juridic unitar privind înfiinţarea, organizarea, gestionarea, finanţarea, exploatarea, monitorizarea şi controlul furnizării/prestării reglementate a serviciului public de alimentare cu apă şi de canalizare al localităţilor este reglementat prin Legea nr. 241/2006.

Conform legii are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deţine, în calitate de proprietar ori cu drept de folosinţă dat de proprietar, un imobil având branşament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu.

Art. 28 alin. 2 din legea nr. 241/2006 prevede că sunt consideraţi utilizatori individuali ai serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare şi persoanele fizice sau juridice din imobile tip condominiu care au executat, pe cheltuiala lor, branşamente proprii de apă potabilă, în amonte de contorul de branşament al condominiului. Noţiunea de amonte corespunde sensului de curgere a apei în instalaţii, dinspre operator spre utilizator. Iar potrivit alin. 7 din acelaşi articol aceste branşamente, inclusiv contorul, se predau cu titlu gratuit autorităţii administraţiei publice locale.

Cele două alineate de mai sus, potrivit ştirilor juridice, au constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale cu o excepţie de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că se susţine că reglementarea cuprinsă în art. 28 alin. (2) din Legea nr. 241/2006 este neconstituţională, întrucât stabileşte o soluţie tehnică prin care se poate obţine calitatea de utilizator individual al serviciului de furnizare a apei, soluţie care nu este general valabilă, ea aplicându-se numai unui număr de imobile tip condominiu, şi care afectează structura de rezistenţă a imobilului.

De asemenea arată că, întrucât Compania furnizează serviciul de alimentare cu apă şi de canalizare unui număr de beneficiari din condominiuri prin branşamente individuale şi cu contractele aferente acestora, se instituie o situaţie discriminatorie între beneficiarii acestui serviciu care deţin proprietăţi în condominiuri.

În ceea ce priveşte prevederile alin. (7) al art. 28 din Legea nr. 241/2006, se apreciază că acestea instituie o expropriere fără o dreaptă şi prealabilă despăgubire. Arată, astfel, că obligaţia de a efectua lucrările de modificare a instalaţiei ce face parte din reţeaua publică, conform definiţiei din Legea nr. 241/2006, revine furnizorului de servicii, respectiv asigurarea finanţării de către autoritatea locală.

Curtea Constituţională a reţinut că, în speţă, nu se pune problema neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate, întrucât nemulţumirile autoarei excepţiei decurg, mai degrabă, din aspecte tehnice conjuncturale, mai exact de imposibilitatea încheierii unui contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu, realizabil doar ca urmare a deţinerii calităţii de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare, pe care aceasta, însă, nu o deţine.

Or, potrivit Legii nr. 241/2006, are calitatea de utilizator individual al serviciului de alimentare cu apă şi de canalizare orice persoană fizică sau juridică ce deţine, în calitate de proprietar ori cu drept de folosinţă dat de proprietar, un imobil având branşament propriu de apă potabilă sau racord propriu de canalizare şi care beneficiază de serviciile operatorului pe bază de contract de furnizare/prestare încheiat în nume propriu. Aceste branşamente proprii de apă se execută de către utilizatorii individuali în condiţiile legii şi ale avizului de branşare emis de operator, iar realizarea branşamentelor proprii de apă în imobilele de tip condominiu fără avizul operatorului atrage răspunderea contravenţională, administrativă sau penală, după caz, atât pentru utilizator, cât şi pentru executantul lucrării.

Curtea consideră că, prin Legea nr. 241/2006, legiuitorul a reglementat în mod detaliat cadrul tehnic şi legal impus de specificitatea sistemului public de alimentare cu apă şi canalizare, ţinând cont de regimul juridic al reţelei publice şi a instalaţiilor interioare aferente asigurării furnizării apei potabile, cu respectarea regimului proprietăţii asupra componentelor reţelei utilizate şi corespunzător obligaţiilor specifice tuturor părţilor implicate.

În concluzie, prin Decizia nr. 3/2018 publicată în Monitorul Oficial nr. 416/2018 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate invocată.