Modului de exercitare de către cetăţeni a dreptului de a adresa autorităţilor şi instituţiilor publice petiţii formulate în nume propriu precum şi modul de soluţionare a acestora este reglementat prin Ordonanţa nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor.
Potrivit reglementărilor în vigoare, art. 8 din actul normativ menţionat mai sus, autorităţile şi instituţiile publice sesizate au obligaţia să comunice petiţionarului, în termen de 30 de zile de la data înregistrării petiţiei, răspunsul, indiferent dacă soluţia este favorabilă sau nefavorabilă.
Însă acest articol a fost criticat pe motive de neconstituţionalitate, potrivit ştirilor juridice.
În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002 sunt neconstituţionale în măsura în care, prin formularea insuficient de clară, care afectează exigenţa de claritate şi predictibilitate a legii, încalcă dreptul la petiţionare în sensul că nu oferă petiţionarilor garanţia că nu vor fi privaţi de beneficiul concret al dreptului lor, prin primirea unui răspuns la petiţii care nu atinge întreaga problematică a acestor petiţii şi care nu oferă o soluţie clară de acceptare sau de respingere a cererilor/propunerilor petiţionarului.
De fapt autoarea este nemulţumită de răspunsul primit la petiţia pe care a adresat-o instituţiei. Susţine că adresa răspuns primită din partea autorităţii publice sesizate nu poate fi considerată “răspuns” la petiţia pe care a formulat-o, deoarece nu se referă la toate cele 16 cereri punctuale din petiţie şi pentru că nu soluţionează nici favorabil, nici nefavorabil aceste cereri.
Curtea Constituţională a reţinut că autoarea acesteia este nemulţumită, în realitate, de modalitatea în care autoritatea publică pârâtă în speţă, căreia ia adresat o petiţie, a înţeles să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de art. 8 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 27/2002, context în care a apreciat că textul de lege criticat ar fi trebuit să fie mult mai detaliat, în sensul de a obliga autoritatea la un răspuns în scris, cât mai complet, cuprinzător.
Iar acest aspect nu reprezintă o problemă de constituţionalitate în sine a dispoziţiilor legale criticate, ci o chestiune de interpretare şi aplicare a legii de către autorităţile publice pârâte, asupra căreia, în temeiul art. 126 din Constituţie, instanţa de judecată are competenţa exclusivă să se pronunţe cu prilejul soluţionării litigiului în cadrul căruia a fost invocată excepţia de neconstituţionalitate.
Curtea Constituţională nu poate decât să respingă ca inadmisibilă această excepţie, soluţie pe care o regăsim în Decizia nr. 193/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 416/2017.