În această perioadă suntem în pline proteste. Deşi multe voci au blamat dreptul cetăţenilor de a protesta şi susţine convingerile, acesta este un drept care nu poate fi contestat.
Potrivit ştirilor juridice, o situaţie similară a fost supusă atenţiei Curţii Europene a Drepturilor Omului.
Astfel, în hotărârea din 7 februarie 2017 în cauza Lashmankin și alții împotriva Rusiei, Curtea Europeană a drepturilor Omului a hotărât, în unanimitate, că au fost încălcate, printre altele, art. 11 (libertatea de întrunire) și art. 13 (dreptul la un remediu efectiv) coroborat cu art. 11 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Reclamanții, din diferite zone ale Rusiei, s-au plâns de faptul că autoritățile locale au impus restricții severe cu privire la protestele pașnice planificate de aceștia, fără nici o justificare adecvată.
Curtea a constatat că limitările aduse de autoritățile publice asupra planurilor privind evenimentele publice au fost atât de severe încât au încălcat dreptul reclamanților la libertatea de întrunire. Restricțiile au inclus condiții privind locația, data sau modul de comportament care a subminat însuși scopul evenimentului (de exemplu, prin specificarea că trebuia să aibă loc în afara centrului orașului, unde nimeni nu l-ar fi putut vedea). Aceste restricții – împreună cu o gamă largă de alte măsuri luate împotriva reclamanților – au fost disproporționate și nejustificate. Mai mult, autoritățile s-au bazat pe dispoziții legale care nu ofereau o protecție împotriva utilizării arbitrare și discriminatorie a puterii autorităților.
De asemenea, nu a existat nici o procedură legală disponibilă, care să fi permis reclamanților să conteste în mod corespunzător deciziile autorităților.
Potrivit ştirilor juridice, libertatea de întrunire ocupă un “loc eminent” în sistemul Convenţiei europene, alături de libertatea de exprimare, datorită rolului sau în existenţa şi dezvoltarea unei societăţi democratice: “esenţa democraţiei rezidă în capacitatea sa de a rezolva problemele prin dezbatere publică”. protecţia libertăţii de întrunire vizează tocmai acest schimb de idei şi manifestările colective ale activităţii sociale şi politice. Trebuie subliniat, însă, ca art. 11 ocroteşte doar libertatea de întrunire “paşnică”, cu excluderea oricăror forme de violenţă.
Libertatea de întrunire priveşte atăt întrunirile private, cât şi pe cele publice. Statele au obligaţia pozitivă de a-i proteja pe cei care îşi exercită această libertate împotriva violenţelor unor contra-demonstranţi. În acest scop, statele dispun de o largă marjă de apreciere a măsurilor necesare.
În concluzie, în privinţa libertăţii de întrunire paşnică, restricţiile pot îmbraca forma doar a unor cerinţe de autorizare prealabilă sau a unor autorizări condiţionate.