Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost recent sesizată să se pronunţe asupra sesizării cu privire la dezlegarea unei chestiuni de drept.

Obiectul sesizării

ICCJ a fost sesizată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept:

Legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei în caz de eroare judiciară este, conform art. 6 alin. (2) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată, cu modificările ulterioare, art. 103 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, cu modificările şi completările ulterioare, art. 13 din Codul de procedură penală adoptat prin Legea nr. 135/2010 şi art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare, legea în vigoare la momentul condamnării definitive, legea în vigoare la momentul achitării în urma revizuirii hotărârii penale de condamnare sau legea în vigoare la momentul sesizării instanţei civile?

Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Opinia teoretică majoritară este în sensul că legea aplicabilă litigiului civil este cea de la momentul sesizării instanţei civile.

Potrivit ştirilor juridice, în argumentarea acestei opinii s-a arătat că, cu toate că dreptul persoanei la repararea pagubei suferite în caz de eroare judiciară se naşte în momentul achitării în urma revizuirii hotărârii penale de condamnare, izvorul acestui drept îl constituie dispoziţiile din Codul de procedură penală (actualmente art. 538 din Codul de procedură penală) care reglementează condiţiile ce trebuie îndeplinite pentru ca o persoană achitată în procedura revizuirii să beneficieze de repararea pagubei suferite. Or, dispoziţiile procedurale penale sunt de imediată aplicare. Acestea nu retroactivează decât în situaţia în care legiuitorul ar fi menţionat expres acest lucru în Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, cu modificările ulterioare (Legea nr. 255/2013), ceea ce nu s-a întâmplat. Aşadar, luând în considerare dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 255/2013, nu ar putea fi aplicabile dispoziţiile vechiului Cod de procedură penală cauzelor cu care instanţele au fost sesizate după intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că legea aplicabilă este legea civilă de la momentul hotărârii definitive de condamnare.

Acţiunea în repararea pagubei produse prin erori judiciare este una complexă, dat fiind că judecata este supusă regulilor procesual civile, iar condiţiile de exercitare sunt prevăzute de Codul de procedură penală. Drept urmare, văzând prevederile art. 3 din Legea nr. 255/2013, înseamnă că speţei îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 538 din Codul de procedură penală, dacă hotărârea definitivă de achitare a survenit ulterior intrării în vigoare a codului (ceea ce nu rezultă din încheierea de sesizare), dat fiind că şi dreptul la acţiunea civilă în despăgubiri s-a născut de la data rămânerii definitive a sentinţei de achitare.

ICCJ a admis sesizarea

Conform Deciziei nr. 76/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 215/2019, ICCJ a reţinut că Legea aplicabilă dreptului la repararea pagubei de către stat ca urmare a unei hotărâri de achitare ulterioare hotărârii definitive de condamnare este cea în vigoare la momentul rămânerii definitive a hotărârii de achitare, stabilit după regulile prevăzute de art. 416 – 417 din Codul de procedură penală din 1968, respectiv art. 551 şi 552 din Codul de procedură penală din 2010.