Codul penal reglementează instituția reabilitării judecătorești, care poate interveni inclusiv în cazul condamnaților ce au săvârșit infracțiuni pentru care le-au fost aplicate pedepse cu închisoarea mai mare de 10 ani sau pedeapsa detențiunii pe viață.

Așadar, reiese că instituția reabilitării judecătorești nu este incompatibilă cu o condamnare pentru săvârșirea unei infracțiuni de o gravitate sporită, cum este: omorul, omorul calificat sau forma tentată a acestor infracțiuni.

Raportat la aceste aspecte, dilema care a apărut în practica judiciară și pe care o semnalează cele mai recente știri legislative a fost în ce măsură se mai poate reține elementul circumstanțial agravant care califică omorul, prevăzut de art. 189, alin (1), lit e) din Codul penal, al săvârșirii infracțiunii de către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor, dacă pentru infracțiunea anterioară a intervenit reabilitarea judecătorească.

Interpretarea instanței

Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis, prin Decizia nr. 17 din 11 octombrie 2018, sesizarea formulată de Curtea de Apel Alba Iulia-Secția penală, în dosarul nr. 6533/107/2017, dispunând că: „În interpretarea art. 189, alin (1), lit e) din Codul penal și a art. 169, alin (1) din Codul penal, în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni de omor sau tentative la infracțiunea de omor, reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitarea cu privire la persoana condamnată definitiv, care anterior a comis o infracțiune de omor sau o tentativă la infracțiunea de omor nu împiedică reținerea elementului circumstanțial agravant prevăzut în art. 189, alin (1), lit. e) din Codul penal.”

Decizia devine obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial, potrivit art. 477, alin. (3) din Codul de procedură penală.