Activitatea notarilor publici se realizează în conformitate cu Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995.
Potrivit acesteia, art. 40 alin. 1 lit. f), calitatea de notar public încetează când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unei infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni. Iar în alineatul 4) al aceluiaşi articol se prevede că “Încetarea funcţiei de notar public se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la propunerea Biroului executiv al Consiliului Uniunii, la cererea notarului public sau din oficiu”.
Potrivit ştirilor juridice, aceste dispoziţii au constituit motivul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.
În motivarea excepţiei se arată că la momentul săvârşirii faptelor incriminate, respectiv la data de 5 august 2011 şi 12 august 2011, erau în vigoare prevederile art. 23 din Legea nr. 36/1995, care dispuneau referitor la calitatea de notar că aceasta încetează în cazul condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni grave sau care aduce atingere prestigiului profesiei. În această situaţie urma să se efectueze o analiză a gravităţii faptei, în condiţiile Regulamentului de aplicare a Legii nr. 36/1995 şi, în funcţie de această analiză, se dispunea încetarea calităţii de notar. Art. 23 alin. (2) din Legea nr. 36/1995, în forma existentă la momentul săvârşirii faptelor, prevedea că “încetarea calităţii de notar se constată sau se dispune, după caz, de Ministrul Justiţiei”, cu precizarea că, în conformitate cu Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995, aprecierea gravităţii faptei şi a sancţiunii se făcea de către organele de conducere ale Uniunii Naţionale a Notarilor Publici.
Spre deosebire de textul anterior, prin modificarea adusă art. 23 din Legea nr. 36/1995, prin Legea nr. 77/2012 şi Legea nr. 255/2013, a fost instituită prevederea cuprinsă în actuala formă a art. 40 alin. (1) lit. f), care prevede că încetează calitatea de notar public “când prin hotărâre judecătorească definitivă s-a dispus condamnarea sau amânarea aplicării pedepsei pentru săvârşirea unor infracţiuni de serviciu sau în legătură cu serviciul ori pentru săvârşirea cu intenţie a unei alte infracţiuni”. În mod corespunzător a fost modificat şi alin. (2) al art. 23, care a devenit alin. (4) din art. 40, care stabileşte că ministrul justiţiei poate dispune, în acest caz, încetarea calităţii de notar public din oficiu.
În acest context există o diferenţa între cele două norme legale, în măsura în care în forma de la data săvârşirii faptei urma să se aprecieze dacă fapta constituie o infracţiune gravă sau dacă a adus atingere prestigiului profesiei (în cazul reclamantei a fost vorba despre pedeapsa cu amenda fără suspendarea vreunor drepturi sau a exercitării funcţiei), iar în forma actuală săvârşirea unor infracţiuni cu intenţie duce automat la încetarea calităţii de notar.
Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (1) lit. f) şi alin. (4) din Legea nr. 36/1995 raportată la art. 15 alin. (2) din Constituţie este neîntemeiată, dispoziţiile criticate având o incidenţă limitată la câmpul lor temporal de acţiune, cu respectarea principiului neretroactivităţii legii civile. Aceasta a statuat că a statuat că alegerea liberă a profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei, precum şi a locului de muncă nu poate fi interpretată în sensul că orice persoană, oricând poate opta pentru exercitarea unei profesii ori a unei meserii sau pentru alegerea oricărui loc de muncă fără a avea pregătirea şi calificarea corespunzătoare ori fără a face dovada că a obţinut avizul, autorizaţia sau atestatul, în cazul în care pentru exercitarea unei profesii sau meserii se cere, pe lângă absolvirea studiilor ori calificarea necesară, şi acest lucru.
Faptul că exercitarea profesiei de notar public este condiţionată de satisfacerea anumitor cerinţe nu poate fi privit ca o îngrădire a dreptului la muncă sau a alegerii libere a profesiei. Deşi activitatea notarială este o profesie liberală şi independentă, exercitarea sa trebuie să se desfăşoare într-un cadru organizat, în conformitate cu reguli prestabilite, sub control judecătoresc sau administrativ al organelor competente, reguli a căror respectare trebuie asigurată inclusiv prin aplicarea unor măsuri coercitive, de natură a asigura calitatea actelor notariale, probitatea profesională a notarilor şi garanţia ocrotirii drepturilor şi intereselor persoanelor fizice şi juridice care apelează la serviciul public prestat de aceştia.
În acest context Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate prin Decizia nr. 680/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 2/2017.