În cursul procesului penal se poate dispune amenda judiciară în cazul în care sunt încălcate dispoziţiile prevăzute de lege.

Astfel, art. 283 C. procedură penală prevede că următoarele abateri săvârşite în cursul procesului penal se sancţionează cu amendă judiciară de la 100 lei la 1.000 lei:
a) neîndeplinirea în mod nejustificat sau îndeplinirea greşită ori cu întârziere a lucrărilor de citare sau de comunicare a actelor procedurale, de transmitere a dosarelor, precum şi a oricăror alte lucrări, dacă prin aceasta s-au provocat întârzieri în desfăşurarea procesului penal;
b) neîndeplinirea ori îndeplinirea greşită a îndatoririlor de înmânare a citaţiilor sau a celorlalte acte procedurale, precum şi neexecutarea mandatelor de aducere.

Potrivit noutăţilor legislative, articolul de mai sus a constituit motiv de sesizare a Curţii Constituţionale.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că prevederile legale menţionate sunt neconstituţionale, deoarece în conţinutul art. 283 din Codul de procedură penală legiuitorul nu a descris niciun fel de criterii obiective în raport cu care să se realizeze, în concret, individualizarea amenzii ce se vrea aplicată. De asemenea, nici conţinutul art. 283 alin. (3) din Codul de procedură penală nu este clar, precis şi previzibil şi oferă posibilitatea organului judiciar să se subroge în drepturile legiuitorului, să adauge la lege şi să o aplice după bunul plac.

Curtea Constituţională a reţinut că dispoziţiile art. 283 din Codul de procedură penală prevăd structura de bază a conţinutului abaterilor judiciare (respectiv fapta persoanei care, fiind obligată printr-o dispoziţie a legii procesual penale sau a unei legi speciale să îndeplinească o anumită activitate procesuală ori să se abţină de la îndeplinirea unei activităţi contrare acesteia, cu ştiinţă, nu a îndeplinit-o sau a îndeplinit-o fără respectarea condiţiilor prevăzute de lege), iar acest conţinut se poate completa cu alte norme procesuale. Prin urmare, prevederile art. 283 din Codul de procedură penală au caracter de norme generale, care se întregesc prin alte norme procedurale.

Astfel, nu poate fi primită susţinerea potrivit căreia destinatarii dispoziţiilor legale criticate nu îşi pot adapta conduita în funcţie de conţinutul lor, deoarece acestea sunt suficient de clare şi de previzibile, sens în care este evident că un avocat, indiferent că este ales sau numit din oficiu, nu trebuie să lipsească în mod nejustificat, fără a-şi asigura substituirea. Totodată, modalitatea de reţinere a unor cazuri concrete ca fiind cazuri de lipsă justificată a avocatului reprezintă un aspect ce intră în atributul exclusiv al instanţelor de judecată şi, de aceea, în aceste situaţii, supleţea legii este de preferat, întrucât nu se poate stabili aprioric totalitatea împrejurărilor care ar putea intra sau nu în categoria abaterii judiciare respective.

Prin urmare excepţia de neconstituţionalitate nu poate fi admisa, ea a fost respinsă prin Decizia nr. 561/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 886/2017.