Legislaţia penală prevede că există posibilitatea renunţării la aplicarea pedepsei, amânării aplicării pedepsei sau suspendării executării pedepsei sub supraveghere. Însă în toate cazurile prevăzute mai sus, pentru a beneficia de aceste măsuri trebuie îndeplinite anumite condiţii prevăzute strict în legislaţie.

Una dintre condiţii este ca persoana în cauză să nu fi suferit o condamnare anterioară sau în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa aplicată, inclusiv în caz de concurs de infracţiuni să nu fie mai mare de 3 ani.

Potrivit ştirilor juridice, această condiţie a constituit motivul invocării unei excepţii de neconstituţionalitate.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că normele penale criticate nu dispun la fel pentru toţi cetăţenii ţării, întrucât instituie o discriminare între persoanele care au săvârşit fapte penale şi cele care nu au săvârşit fapte penale, fără a exista o justificare obiectivă şi rezonabilă cu privire la diferenţa de tratament între persoanele aflate în situaţii identice, comparabile sau similare. Apreciază că faptul de a fi condamnat în temeiul Codului penal anterior nu ar trebui să constituie un impediment în a beneficia de dispoziţiile din actualul Cod penal referitoare la amânarea aplicării pedepsei, renunţarea la aplicarea pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa constantă, a stabilit că principiul constituţional al egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice nu presupune egalitatea de tratament juridic aplicat unei categorii de cetăţeni în comparaţie cu alta, astfel încât el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii juridice diferite pentru situaţii diferite. De asemenea, situaţiile în care se află anumite categorii de persoane trebuie să difere în esenţă pentru a se justifica deosebirea de tratament juridic, iar această deosebire de tratament trebuie să se bazeze pe un criteriu obiectiv şi raţional.

Curtea constată că persoanele care au săvârşit fapte penale, pe de o parte, şi persoanele care nu au săvârşit fapte penale, pe de altă parte, se află în situaţii juridice care diferă în mod obiectiv, astfel încât şi tratamentul juridic instituit nu poate fi decât diferit, persoanelor care nu au săvârşit fapte penale nefiindu-le ab initio aplicabile normele penale criticate. De asemenea, Curtea constată că normele legale criticate se aplică doar subiectelor de drept supuse incidenţei lor – respectiv persoanelor care au săvârşit fapte penale şi care se află în ipoteza normei, neoperând nicio distincţie între acestea, susţinerea pretinsului său caracter discriminatoriu fiind lipsită de temei.

Având în vedere considerentele de mai sus, Curţii Constituţionale nu îi rămâne decât să respingă această excepţie, ca neîntemeiată, soluţie regăsită în Decizia nr. 721/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 59/2017.