Legea administraţiei publice nr. 215/2001 prevede în art. 57 alin. 4) faptul că schimbarea din funcţie a viceprimarului se poate face de consiliul local, prin hotărâre adoptată cu votul a două treimi din numărul consilierilor în funcţie, la propunerea motivată a primarului sau a unei treimi din numărul consilierilor locali în funcţie.

S-a susţinut că aceste dispoziţii încalcă dispoziţiile constituţionale şi s-a invocat o excepţie de neconstituţionalitate în acest sens.

Motivele excepţiei

S-a susţinut că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, deoarece permit revocarea arbitrară, fără nicio motivare, a viceprimarului. Astfel, dreptul de acces la justiţie este incontestabil lipsit de conţinut, în cazul unei hotărâri a consiliului local de revocare din funcţie a viceprimarului, în condiţiile în care nu există obligaţia unei motivări justificate prin raportare la încălcarea atribuţiilor de viceprimar. În acelaşi timp, autorul susţine că mandatul viceprimarului este unul reprezentativ, acesta exercitându-şi atribuţiile funcţiei de autoritate publică în serviciul colectivităţii locale şi fiind responsabil în faţa acesteia, nu în faţa consilierilor care l-au ales. De asemenea, viceprimarul nu îndeplineşte atribuţii stabilite de consilierii care l-au ales, ci doar pe acelea stabilite prin lege. În acest context, apreciază că dispoziţiile art. 57 alin. (4) din Legea nr. 215/2001, care prevăd posibilitatea schimbării discreţionare din funcţie, înainte de expirarea mandatului, reprezintă, în realitate, o aplicare a mandatului imperativ, interzis prin art. 69 alin. (2) din Constituţie.

Decizia Curţii Constituţionale

Potrivit ştirilor juridice, Curtea a statuat că actele consiliilor locale pot fi contestate, inclusiv sub aspectul lipsei motivării, la instanţele de contencios administrativ competente. Cu prilejul soluţionării acţiunilor introduse pentru anularea acestora, contestatorul îşi va putea exercita dreptul la apărare, având posibilitatea de a utiliza toate mijloacele procedurale pe care legea le oferă în acest scop. Referitor la susţinerea privind nemotivarea hotărârii consiliului local de schimbare din funcţie a viceprimarului, Curtea a precizat că o astfel de susţinere poate fi invocată în faţa instanţei de contencios administrativ, care are competenţa deplină de a examina, sub toate aspectele, atât legalitatea, cât şi temeinicia actului administrativ menţionat, în condiţiile unui proces care să respecte toate garanţiile specifice procesului echitabil, astfel cum acestea sunt definite în art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Mai mult invocarea ca temei al criticilor de neconstituţionalitate a prevederilor din Legea fundamentală referitoare la principiul statului de drept nu poate constitui un criteriu de referinţă decât mediat, din cauza gradului mare de generalitate a acestor dispoziţii din Legea fundamentală, iar eventuala încălcare a acestora poate fi consecinţa încălcării unor norme constituţionale cu domeniu precis determinat, ceea ce în speţa de faţă nu este aplicabil.

Din aceste considerente, a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepţia prin Decizia nr. 560/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 828/2016.