Condiţia ca asociaţiile religioase să fie alcătuite din minim 300 de persoane aduce atingere libertăţii religioase?


Potrivit legislaţiei statul român respectă şi garantează dreptul fundamental la libertate de gândire, de conştiinţă şi religioasă al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor internaţionale la care România este parte.

Mai mult, nimeni nu poate fi împiedicat sau constrâns să adopte o opinie ori să adere la o credinţă religioasă contrară convingerilor sale şi nici nu poate fi supus vreunei discriminări, urmărit sau pus într-o situaţie de inferioritate pentru credinţa, apartenenţa ori neapartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau un cult ori pentru exercitarea, în condiţiile prevăzute de lege, a libertăţii religioase.

Libertatea religioasă şi regimul general al cultelor este reglementat în Legea nr. 489/2006. Art. 40 prevede că libertatea religioasă se poate exercita şi în cadrul asociaţiilor religioase, care sunt persoane juridice alcătuite din cel puţin 300 de persoane, cetăţeni români sau rezidenţi în România, care se asociază în vederea manifestării unei credinţe religioase.

Acest articol de lege a fost considerat că încalcă dispoziţiile constituţionale iar în acest sens a fost formulată o excepţie de neconstituţionalitate potrivit ştirilor juridice.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate s-a susţinut că înfiinţarea unei asociaţii religioase face parte din categoria dreptului de asociere, astfel că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane şi obligativitatea obţinerii unui aviz consultativ pentru înfiinţarea unei astfel de asociaţii contravine prevederilor constituţionale. În continuare se arată că cei ce doresc înfiinţarea unei asociaţii religioase sunt discriminaţi faţă de cei ce doresc să se asocieze în partide sau sindicate din perspectiva numărului de membri necesari. Se impun, astfel, condiţii restrictive care nu respectă prevederile constituţionale.

Curtea Constituţională a reţinut că în România, legea recunoaşte trei forme de structuri religioase, şi anume cultele, asociaţiile religioase şi grupările religioase. Structurile religioase cu personalitate juridică sunt cultele şi asociaţiile religioase, iar structurile fără personalitate juridică sunt grupările religioase. În acest context, Curtea reţine că asociaţia religioasă este persoana juridică de drept privat, constituită în condiţiile Legii nr. 489/2006. formată din persoane fizice care adoptă, împărtăşesc şi practică aceeaşi credinţă religioasă, aceasta dobândind personalitate juridică prin înscrierea în Registrul asociaţiilor religioase, care se instituie la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul. Condiţiile dobândirii personalităţii juridice de către asociaţiile religioase sunt reglementate de dispoziţiile art. 40 şi art. 41 din Legea nr. 489/2006, dintre acestea, autorul excepţiei apreciind ca fiind neconstituţionale cele referitoare la numărul minim de persoane necesar alcătuirii unei asociaţii religioase şi la necesitatea dobândirii avizului consultativ al Secretariatului de Stat pentru Culte.

Curtea apreciază că stabilirea numărului minim de membri ai asociaţiei religioase se impune pentru a se asigura acestei organizaţii o reprezentativitate minimă în vederea desfăşurării activităţilor specifice. Mai mult, se constată că stabilirea unui prag minim de 300 de persoane, necesar pentru obţinerea calităţii de asociaţie religioasă şi a personalităţii juridice, nu reprezintă o condiţie excesivă, astfel că dispoziţia criticată nu aduce atingere prevederilor constituţionale invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate.

Prin urmare, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate, prin Decizia nr. 47/2017 publicată în Monitorul Oficial nr. 409/2017.