Hotărârea dată de o instanţă de judecată poate fi îndreptată, lămurită sau completată. Îndreptarea hotărârii are în vedere erorile sau omisiunile cu privire la numele, calitatea şi susţinerile părţilor sau cele de calcul, precum şi orice alte erori materiale cuprinse în hotărâri sau încheieri şi pot fi îndreptate din oficiu ori la cerere, instanţa pronunţându-se prin incheiere dată în camera de consiliu.
În cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori dacă acesta cuprinde dispoziţii contradictorii, părţile pot cere instanţei care a pronunţat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispoziţiile potrivnice.
În ceea ce priveşte completarea hotărârii, art. 444 C. procedură civilă prevede că dacă prin hotărârea dată instanţa a omis să se pronunţe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în acelaşi termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reţinere, în termen de 15 zile de la pronunţare.
Potrivit ştirilor juridice, aceste din urmă dispoziţii, privind termenul de 15 zile de la pronunţarea hotărârii dată în căile extraordinare de atac au constituit motivul unei excepţii de neconstituţionalitate.
Cum s-a motivat excepţia?
S-a susţinut că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât termenul în care poate fi introdusă cererea de completare a hotărârii în cazul unei căi extraordinare de atac este de 15 zile de la pronunţarea hotărârii, iar nu de la comunicarea acesteia, deşi partea interesată nu poate cunoaşte lipsa motivării şi în ce anume va consta aceasta, existând chiar ulterior posibilitatea ca această lipsă să fie complinită de completul de judecată la primirea unei astfel de cereri, dar înainte de realizarea motivării, făcând astfel ca cererea de completare a hotărârii să fie lipsită de obiect.
Viciul normei afectează dreptul de acces liber la justiţie prin imposibilitatea părţii interesate de a şti dacă va uza de o asemenea cerere sau nu, trebuind să o depună anterior motivării şi comunicării hotărârii. Se susţine că aceasta reprezintă o barieră procedurală care impune introducerea unei cereri de completare a unei hotărâri înainte ca aceasta să fie motivată.
Decizia Curţii Constituţionale
Curtea Constituţională reaminteşte că nu motivarea este cea care se completează prin intermediul procedurii cuprinse în art. 444 din Codul de procedură civilă, ci dispozitivul hotărârii, care, potrivit art. 425 alin. (1) lit. c) din Codul de procedură civilă, trebuie să cuprindă soluţia dată tuturor cererilor deduse judecăţii, urmărindu-se, aşadar, remedierea unei omisiuni constând în răspunsul la una sau mai multe cereri formulate de părţile din proces. Susţine că de fapt, autorul excepţiei urmăreşte o altă finalitate, şi anume explicarea modului de calcul al termenului de prescripţie a dreptului material la acţiune în cazul litigiului dedus soluţionării instanţei de contencios administrativ, în legătură cu acest aspect solicitând completarea motivării cu precizarea explicită de către instanţă a modalităţii în care aceasta a calculat termenul amintit.
Prin urmare prevederile art. 444 alin. (1) din Codul de procedură civilă, care privesc completarea dispozitivului hotărârii, iar nu a considerentelor acesteia, nu sunt incidente în cauză, excepţia de neconstituţionalitate având acest obiect urmând să fie respinsă ca inadmisibilă, soluţie pronunţată prin Decizia nr. 597/2016 publicată în Monitorul Oficial nr. 908/2016.