De la 1 iulie 2016, s-a decis ca băncile să transmită zilnic ce persoane fizice sau juridice își închid sau își deschid conturi, ce date de identificare au acestea, cine are drept de semnătură pentru conturile deschise și cine închiriază căsuțe de valori.

În scopul combaterii evitării plății impozitelor și evaziunii fiscale și pentru a îmbunătăți conformarea fiscală, legiuitorul a adoptat Ordinul ANAF  nr. 1939/2016 privind stabilirea instituţiilor financiare care au obligaţia de declarare, categoriile de informaţii privind identificarea contribuabililor, precum şi informaţiile de natură financiară referitoare la conturile deschise şi/sau închise de aceştia la instituţiile financiare, instituţiile financiare nonraportoare din România şi conturile excluse de la obligaţia de declarare, regulile de conformare aplicabile de către aceste instituţii în vederea identificării conturilor raportabile de către acestea, precum şi procedura de declarare a acestor informaţii şi a normelor şi procedurilor administrative menite să asigure punerea în aplicare şi respectarea procedurilor de raportare şi diligenţă fiscală prevăzute în instrumentele juridice de drept internaţional la care România s-a angajat. Acest Ordin a fost publicat în Monitorul Oficial 648 din 24 august 2016.

Ce obligații au instituțiile financiare?

Instituția financiară raportoare este cea aflată într-o jurisdicție raportoare care nu este o instituție financiară nonraportoare. De exemplu, jurisdicție raportoare cu privire la România înseamnă orice alt stat membru al UE, orice altă jurisdicție (alta decât UE și SUA) și SUA.

Știrile juridice prevăd că aceste instituții financiare raportoare trebuie să raporteze ANAF date privind titularul contului persoană fizică (nume, adresă, data și locul nașterii) și pentru persoana juridică denumirea, adresa, jurisdicția de rezidență. Vor preciza numărul de cont, soldul și valoarea contului, valoarea ultimei tranzacții înainte de închiderea contului.

 Informațiile sunt raportate în moneda în care este exprimat contul și se transmit prin portal www.anaf.ro prin mijloace de transmitere la distanță, fișierul fiind semnat electronic.

Regula este că în scopul realizării schimbului de informații privind contribuabilii rezidenți ai statelor cu care România s-a angajat printr-un instrument juridic de drept internațional și pentru îmbunătățirea conformării fiscale internaționale, instituțiile financiare și de credit au obligația de a declara ANAF informații financiare privind conturile deschise și/sau închise de acești contribuabili. Prin Codul fiscal se stabilise ca dată pentru declararea acestor informații 15 mai inclusiv a anului calendaristic curent pentru informațiile aferente anului calendaristic precedent. Noutățile legislative prevăd că acest termen s-a prorogat până la 31 august 2016.

Deschizi un cont nou?

Ținând cont de acordurile internaționale la care România este parte, legiuitorul a decis că, în cazul conturilor individuale noi, este obligatorie declarația pe propria răspundere a titularului contului prin care acesta furnizează statului titularului contului și orice altă informație care poate fi solicitată rezonabil de instituția financiară raportoare pentru a-și îndeplini obligațiile de raportare și de diligență fiscală. Titularul poate preciza, de exemplu, dacă are rezidența fiscală în altă jurisdicție raportoare.

Practic, prin această declarație pe propria răspundere dată la deschiderea contului, instituția financiară raportoare poate stabili rezidența fiscală a titularului contului. Declarația este supusă unui test de rezonabilitate prin care se verifică dacă este corectă și de încredere. Dacă declarația nu trece testul de rezonabilitate, instituția financiară va face demersuri, pe parcursul procedurilor de deschidere de cont, pentru a obține alta valabilă. Dacă nu poate obține altă declarație, instituția financiară raportoare va raporta contul raportabil atât pentru jurisdicția în care titularul contului a declarat că este rezident în declarația inițială, cât și pentru jurisdicția în care aceste ar putea fi rezident.

Ce instituții financiare au obligația de declarare?

Dacă o instituție financiară (alta decât fiducia/trustul) nu are o rezidență fiscală fie pentru că este transparentă din punct de vedere fiscal sau este localizată într-o jurisdicție care nu impozitează veniturile, atunci acea instituție financiară este considerată ca fiind rezidentă a jurisdicției participante și este o instituție financiară a jurisdicției participante respective dacă este înființată în baza legilor din jurisdicția participantă, locul conducerii sale efective se află în jurisdicția participantă sau se supune supravegherii financiare a acesteia.

Dacă o instituție financiară (alta decât fiducia/trustul) are rezidența în două sau mai multe jurisdicții participante, această instituție financiară se va supune obligațiilor de raportare și de diligență fiscală din jurisdicția participantă în care își administrează contul.

Au obligația raportării băncile, brokerii și depozitarii centrali de valori mobiliare, precum și băncile de economisire și creditare în domeniul locativ, băncile de credit ipotecar și organizațiile cooperatiste de credit.

Care sunt tipurile de conturi despre care se dau date?

Știrile juridice prevăd că sunt supuse raportării conturile de depozit (cont curent, cont de economii la termen sau cont a cărui existență este documentată printr-un certificat de depozit, de economii, de investiții, un certificat de îndatorare) sau conturi de custodie (este un cont altul decât un contract de asigurare sau rentă viageră, în beneficiul unei persoane care deține orice instrument financiar sau contract deținut pentru investiții inclusiv, dar fără a se limita la o parte socială, un titlu/obligațiune de stat).

În aceeași categorie sunt incluse drepturile aferente capitalului sau datoriei în cazul unor entități de investiții, contractele de asigurare cu valoare de răscumpărare și contractele de rentă viageră.

Ce conturi sunt excluse de la raportare?

Noutățile legislative prevăd că nu fac obiectul raportării conturile de pensii, cele reglementate în alte scopuri decât pentru pensii care beneficiază de un tratament fiscal favorabil (contul este tranzacționat pe o piață a titlurilor de valoare și contribuțiile anuale din cont sunt limitate la echivalentul în lei a 50.000 USD sau mai puțin), contracte de asigurare de viață pe o anumită perioadă de timp (de încheie înainte ca persoana asigurată să aibă 90 de ani, nimeni nu are acces la valoarea contractului și nu poate retrage sau împrumuta fără rezilierea contractului)

Sunt exceptate și conturile escrow (conturi de garanții pentru bună execuție, depozite colaterale pentru operațiuni bancare), conturi de depozit datorate plăților în exces nerestituite (contul există doar pentru ca un client să facă o plată care depășește soldul debitor cu privire la un card de credit și plata excesionară nu este restituită imediat clientului), conturi excluse cu risc scăzut.

Concluzia?

Prin acest act normativ, România a transpus în legislația națională prevederile din acordurile internaționale la care este parte și prin implementarea acestor prevederi se poate preveni evaziunea fiscală. Astfel, deschiderea unui cont în afara granițelor țării nu își va pierde urma, pentru că în baza regulilor de raportare a instituțiilor financiare, fiecare stat va fi informat cu privire la conturile pe care cetățenii săi le au în țară sau în afara țării.